19:11 Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmaşilor Săi adevăraţi. Făgăduinţa Mântuitorului la despărţirea de pe Muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie şi nădejde pe care suferinţa n-o putea stinge şi încercările să o umbrească. În mijlocul suferinţei şi a persecuţiei, "arătarea marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos" a fost "fericita nădejde". Când creştinii tesaloniceni erau copleşiţi de întristare la înmormântarea celor dragi, care nădăjduiseră să trăiască pentru a fi martorii revenirii Domnului, Pavel, învăţătorul lor, le îndrepta atenţia către învierea care urma să se producă la revenirea Mântuitorului. "Atunci cei morţi în Hristos vor învia şi împreună cu cei vii vor fi răpiţi pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh... Şi astfel, spunea el, vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte." (1 Tes. 4,16-18)