17:68 "Apoi au venit zilele acelea când au fost aplicate cele mai barbare legi de către cele mai barbare tribunale, când nici un om nu-şi putea saluta vecinii sau să-şi spună rugăciunile... fără primejdia de a comite un delict grav, când iscoadele stăteau la pândă în toate colţurile, când ghilotina lucra din greu în fiecare dimineaţă, când închisorile erau atât de pline ca o corabie de sclavi, când canalele curgeau înspumate de sânge omenesc în Sena... În timp ce zilnic care întregi încărcate de victime erau duse la execuţie pe străzile Parisului, proconsulii, pe care comitetul suveran îi trimisese în departamente, manifestau un exces de cruzime necunoscut nici chiar în capitală. Cuţitul maşinii fatale se ridica şi cădea prea încet pentru lucrarea măcelului lor. Şiruri lungi de prizonieri erau împuşcaţi. Erau făcute găuri pe fundul şlepurilor supraaglomerate. Lyonul a fost transformat într-o pustietate. La Arras, chiar şi mila crudă a unei morţi grabnice a fost refuzată prizonierilor. Pretutindeni de-a lungul Loirei, de la Saumur şi până la mare, stoluri mari de ciori se hrăneau din trupurile goale, unite în îmbrăţişări hidoase. Nu s-a arătat nici o milă faţă de sex sau vârstă. Numărul băieţilor şi fetelor sub vârsta de şaptesprezece ani care au fost ucişi de acel guvern tiran este socotit cu sutele. Copilaşi smulşi de la sân erau aruncaţi din suliţă în suliţă br de-a lungul trupelor iacobine (vezi notele suplimentare). Într-un răstimp de zece ani au pierit mulţimi de fiinţe omeneşti.