17:58 Curtea regală se dedase luxului şi imoralităţii. Exista prea puţină încredere între popor şi conducători. Neîncrederea era amprenta care se vedea pe toate măsurile conducerii, care erau privite ca fiind amăgitoare şi egoiste. Cu peste o jumătate de secol înainte de timpul Revoluţiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar şi în acele vremuri grele, s-a caracterizat ca fiind un monarh nepăsător, lipsit de seriozitate şi senzual. Cu o aristocraţie depravată şi crudă şi cu o clasă de jos ignorantă şi sărăcită, cu statul înglodat în datorii, iar poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a prevedea un deznodământ teribil şi iminent. Faţă de avertismentele sfătuitorilor lui, regele obişnuia să răspundă: "Încercaţi să faceţi ca lucrurile să meargă cât trăiesc eu; după ce voi muri