17:57 lor exagerate. Povara susţinerii atât a statului, cât şi a bisericii cădea asupra claselor mijlocii şi de jos, care erau greu apăsate de către autorităţile civile şi de cler. "Bunul plac al nobililor era considerat ca lege supremă; fermierii şi ţăranii puteau muri de foame, căci asupritorilor nu le păsa de acest lucru. Poporul era silit ca la orice mişcare să ţină seama de interesul exclusiv al stăpânilor. Viaţa muncitorilor agricoli era o viaţă de muncă neîncetată şi de mizerie gravă; plângerile lor, dacă ar fi îndrăznit să se plângă, erau tratate cu dispreţ crunt. Tribunalele ţineau seama totdeauna de plângerile unui nobil împotriva unui ţăran, mita era primită de judecători şi cel mai mic capriciu al aristocraţiei avea putere de lege, în virtutea acestui sistem de corupţie generală. Din impozitele stoarse de la populaţie de către cei puternici, pe de o parte, şi de către cler, pe de alta, nici jumătate nu intra în trezoreria regală sau episcopală, ci era risipit în practici imorale. Iar oamenii care îi sărăceau în felul acesta pe semenii lor erau scutiţi de impozite şi îndreptăţiţi prin lege sau uzanţă la toate slujbele statului. Clasele privilegiate numărau o sută cincizeci de mii de oameni şi pentru plăcerile lor milioane de oameni erau condamnaţi la o viaţă de deznădejde şi degradare" (vezi notele suplimentare).