17:49 Roma s-a grăbit să trezească temerile lor geloase. Papa spunea regentului Franţei, în anul 1525: "Această manie (protestantismul) nu numai că va zădărnici şi va distruge religia, ci va distruge toate ţările, nobilimea, legile, ordinea şi rangurile". (G. de Felice, History of the Protestants of France b.1, cap.2, par.8). Câţiva ani mai târziu, un nunţiu papal îl avertiza pe rege: "Sire, nu te lăsa amăgit. Protestanţii vor dărâma toată ordinea religioasă şi civilă... Tronul este în aceeaşi primejdie ca şi altarul... Introducerea unei religii noi trebuie în mod necesar să introducă şi o conducere nouă." (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.36). Şi teologii făceau apel la prejudecăţile poporului, declarând că învăţătura protestantă "îi incită pe oameni spre ciudăţenii şi spre nebunie; ea îl jefuieşte pe rege de dragostea devotată a supuşilor şi devastează atât statul, cât şi biserica". În felul acesta Roma a reuşit să ridice Franţa împotriva Reformei. "Astfel, sabia persecuţiei a fost scoasă din teacă pentru prima oară în Franţa, pentru susţinerea tronului, pentru ocrotirea nobililor şi pentru menţinerea legilor." (Wylie, b.13, cap.4)