17:27 şi copii nevinovaţi erau lăsaţi morţi la locul lor de întâlnire. Străbătând munţii sau pădurile unde obişnuiau să se adune ei, nu era ceva neobişnuit ca "la fiecare pas să se găsească trupuri moarte împunse de sabie şi presărate pe pajişti şi corpuri spânzurate atârnând de copaci". Ţara lor, pustiită de sabie, de secure şi de rug, "a fost transformată într-un pustiu imens, întunecat". "Aceste atrocităţi n-au fost decretate în evul mediu, ci în epoca strălucită a lui Ludovic al XIV-lea. Atunci când era cultivată ştiinţa, literatura se dezvolta, teologii de la curte şi din capitală erau oameni învăţaţi şi elocvenţi şi se lăudau în mare măsură că sunt plini de darul blândeţii şi al milei." (Idem, b.22, cap.7)