16:66 Alţii, care mai susţineau că "cei aleşi nu pot cădea din har şi nici să piardă favoarea divină", au ajuns la concluzia şi mai deplorabilă că faptele rele pe care le fac nu sunt în realitate atât de păcătoase şi nici nu trebuiau considerate o călcare a Legii divine şi, în consecinţă, nu au nevoie să-şi mărturisească păcatele sau să scape de ele prin pocăinţă" (McClintock and Strong, Encyclopedia, art. "Antinomians"). De aceea ei declarau că şi cel mai dezgustător păcat, socotit de toată lumea ca o călcare gravă a Legii divine, nu este păcat în ochii lui Dumnezeu, dacă este săvârşit de unul dintre aleşi, "deoarece aceasta este una dintre caracteristicile esenţiale şi distincte ale celui ales, care nu poate face nimic care ar fi neplăcut lui Dumnezeu sau interzis de Legea Sa".