14:2 Protestul din Speier şi Confesiunea de la Augsburg, care au marcat biruinţa Reformei în Germania, au fost urmate de ani de luptă şi întuneric. Slăbit de neînţelegerile dintre susţinătorii săi şi asaltat de duşmani puternici, se părea că protestantismul avea să fie total distrus. Mii de credincioşi şi-au pecetluit mărturia cu sângele lor. A izbucnit războiul civil; cauza protestantă a fost trădată de unii dintre partizanii ei de frunte; cei mai nobili dintre prinţii reformaţi au căzut în mâinile împăratului şi au fost târâţi ca prizonieri din oraş în oraş. Dar în clipa aparentei lui biruinţe, împăratul a fost înfrânt. El a văzut prada scăpându-i din mâini şi a fost obligat, în cele din urmă, să dea libertate învăţăturilor pe care, ca o ambiţie a vieţii sale, a vrut să le distrugă. Îşi irosise împărăţia, comorile şi chiar viaţa pentru a nimici erezia. Acum şi-a văzut armatele slăbite de lupte, vistieria secată, multele lui regate ameninţate cu răscoală, în timp ce peste tot credinţa pe care el se străduise zadarnic să o distrugă se răspândise cu putere. Carol al V-lea se luptase împotriva Dumnezeului Atotputernic. Dumnezeu spusese: "Să fie lumină", dar împăratul dorise ca întunericul să nu fie îndepărtat. Planurile lui se năruiseră şi, îmbătrânit înainte de vreme, obosit de lupte îndelungate, a abdicat de la tron, sfârşind într-o mănăstire.