14:10 Printre studenţii lui Lefevre erau unii care ascultau cu atenţie cuvintele lui şi care, multă vreme după ce glasul învăţătorului avea să fie adus la tăcere, urmau să continue a vesti adevărul. Unul dintre aceştia a fost Guillaume Farel. Fiul unor părinţi evlavioşi era educat să accepte cu credinţă deplină învăţăturile bisericii, el putea, împreună cu apostolul Pavel, să spună despre sine: "Ca Fariseu am trăit după cea mai strictă partidă a religiei noastre". (Fapte 26,5). Catolic devotat, el ardea de râvna de a-i distruge pe toţi aceia care ar fi îndrăznit să se împotrivească bisericii. "Aş fi scrâşnit din dinţi ca un lup înfuriat", spunea el mai târziu, referindu-se la această perioadă a vieţii sale, "dacă aş fi auzit pe cineva vorbind împotriva papei". (Wylie, b.13, cap.2). Fusese neobosit în adorarea sfinţilor împreună cu Lefevre, vizitând toate bisericile din Paris, închinându-se la altare şi împodobind cu daruri sfintele moaşte. Dar aceste rânduieli nu i-au putut aduce pacea sufletului. Convingerea cu privire la păcat a pus stăpânire pe sufletul lui, deoarece toate faptele de penitenţă pe care le-a săvârşit nu îi aduseseră pacea. Asemenea unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: "Mântuirea este prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este achitat. Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide