13:41 prinţii creştini au început să semneze mărturisirea de credinţă, Melanchton a spus: "Revine teologilor şi clericilor misiunea de a propune aceste lucruri; să rezervăm pentru alte probleme autoritatea mai marilor pământului". "Ferească Dumnezeu", răspunse Ioan de Saxonia, "ca să mă înlăturaţi. Sunt hotărât să fac ce este drept fără să-mi fie teamă de coroană. Doresc să-L mărturisesc pe Domnul. Pălăria mea de elector şi mantia de hermelină nu-mi sunt atât de scumpe cum îmi este crucea lui Hristos". Spunând acestea şi-a pus semnătura. Când a luat pana, un altul dintre prinţi a spus: "Dacă onoarea lui Isus Hristos, Domnul meu, o cere, sunt gata... să-mi părăsesc bunurile şi chiar viaţa". "Voi renunţa mai degrabă la supuşii şi la statele mele, mi-aş lăsa mai degrabă toiagul moştenit de la părinţii mei", a continuat el, "decât să primesc o altă învăţătură în afară de aceea care este cuprinsă în această mărturisire." (Idem, b.14, cap.6). Atât de mare era credinţa şi îndrăzneala acestor bărbaţi ai lui Dumnezeu.