12:3 Conducătorii Romei au văzut cu groază până unde se ridicase duşmănia împotriva lor. Cu toate că la început se bucuraseră de moartea lui Luther, acum căutau să se ascundă de mânia poporului. Duşmanii lui nu fuseseră atât de tulburaţi de faptele sale îndrăzneţe când era printre ei, cum erau acum după răpirea lui. Aceia care, în mânia lor, căutaseră să-l distrugă pe îndrăzneţul reformator se umpluseră de teamă acum, când el devenise un prizonier neajutorat. "Singura cale care ne mai rămâne pentru a ne salva", spunea unul dintre ei, "este să aprindem torţele şi să-l căutăm pe Luther în toată lumea pentru a-l reda naţiunii care-l cere." (D'Aubigné, b.9, cap.1). Edictul împăratului părea să devină fără valoare. Legaţii papali s-au umplut de indignare când au văzut că li se dădea cu mult mai puţină atenţie decât sorţii lui Luther.