6:24 Domnul ne arată cum priveşte El bogăţia lumii, care conduce sufletele oamenilor la vanitate, prin exemplul omului bogat care şi-a dărâmat hambarele pentru a construi altele mai mari, ca să aibă loc să-şi depoziteze averile. Uitându-L pe Dumnezeu, el nu şi-a mai adus aminte de unde îi veneau toate aceste bogăţii. El nu I-a adus mulţumire şi recunoştinţă Binefăcătorului său plin de har. El se felicita pe sine prin aceste cuvinte: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi te veseleşte!" (Luca 12, 19). Stăpânul său, care îi încredinţase bogăţiile pământeşti care să fie o binecuvântare pentru semenii săi şi prin care să-L proslăvească pe Creatorul său, s-a supărat pe bună dreptate pentru nerecunoştinţa sa şi i-a spus: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte pentru Dumnezeu" (Luca 12, 20.21). Aici avem o ilustrare a felului în care omul este evaluat de către Dumnezeul cel nemărginit. O avere imensă sau bogăţiile de orice fel nu ne pot asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri şi binecuvântări vin de la El, pentru a verifica, a testa şi a dezvolta caracterul omului.