52:3 În zilele Domnului Hristos, cei care-i învăţau pe copii şi tineri erau formalişti. În timpul lucrării Sale, Domnul Hristos le-a spus rabinilor: "Vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22, 29). Şi i-a acuzat că "învaţă ca învăţături nişte porunci omeneşti" (Matei 15, 9). Tradiţia era luată în considerare, respectată şi ridicată în slăvi mai presus decât Scripturile. Învăţăturile oamenilor şi nesfârşitele ceremonii ocupau o parte atât de mare în viaţa celui care trebuia să înveţe, încât educaţia care oferea adevărata cunoaştere de Dumnezeu era neglijată. Marii învăţători zăboveau continuu asupra lucrurilor mici, cerând ca orice detaliu să fie respectat în ceremoniile religioase, iar religia devenise cea mai mare obligaţie. Ei plăteau zecime din "izmă, mărar şi chimen" (Matei 23, 23), în timp ce lăsau "nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia" (Matei 23, 23). Astfel, erau introduse o mulţime de absurdităţi, nimicuri, care îndepărtau de la tineri lucrurile esenţiale care erau necesare în slujirea lui Dumnezeu.