50:1 Importanţa educaţiei fizice
50:2 Educaţia fizică este o parte esenţială în cadrul metodelor corecte folosite în educaţie. Tinerii trebuie învăţaţi cum să-şi dezvolte puterile fizice, cum să-şi păstreze puterile în cea mai bună formă şi cum să le folosească cel mai bine pentru îndeplinirea datoriilor practice ale vieţii. Mulţi socotesc că aceste lucruri nu constituie îndatoririle şcolii, însă aceasta este o greşeală. Aceste lecţii, necesare fiecăruia pentru a putea fi util în lucrările practice, ar trebui să fie predate tuturor copiilor în cămin şi tuturor elevilor şi studenţilor în şcoli.
50:3 Locul în care trebuie să înceapă educaţia fizică este căminul, atunci când copilul este mic. Părinţii sunt cei care trebuie să pună temelia pentru o viaţă sănătoasă, fericită. Una din principalele chestiuni care trebuie decise este hrana care li se pune pe masă; căci de aceasta depinde în foarte mare măsură buna dezvoltare a copiilor şi sănătatea familiei. Este foarte importantă iscusinţa în pregătirea hranei şi nu este de mai mică însemnătate aspectul legat de o cantitate şi o calitate corespunzătoare a hranei.
50:4 Noi toţi trebuie să dăm dovadă de înţelepciune în ce priveşte alimentaţia. Dacă se ingeră mai multă hrană decât este necesară, în stomac se adună o cantitate care se alterează, şi aceasta are ca urmare un miros urât care iese din gură atunci când respirăm. Puterile vitale sunt istovite datorită efortului de a scăpa de acel exces, iar creierul este jefuit de forţa nervoasă. În organism ar fi trebuit introdusă mai puţină hrană, pentru ca acesta să nu-şi epuizeze puterile în efort peste măsură. Totuşi, să fim atenţi să oferim corpului hrană corespunzătoare, atât cantitativ, cât şi calitativ, pentru hrănirea organismului. Dacă urmăm regula biblică "Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor. 10, 31), noi nu ne vom îngădui pofta pe seama sănătăţii fizice, pe care este de datoria noastră să o păstrăm.
50:5 Fiecare mamă trebuie să fie conştientă că copiii trebuie să-şi cunoască propriile corpuri şi cum să le poarte de grijă. Ea trebuie să le explice felul în care sunt alcătuiţi muşchii daţi nouă de bunul Tată ceresc şi cum să-i folosim. Noi suntem lucrarea iscusită a lui Dumnezeu, iar Cuvântul Său
50:6 spune că noi suntem "o făptură aşa de minunată" (Ps. 139, 14) ["în mod înfricoşător şi minunat creaţi", KJV] . El a pregătit această locuinţă vie pentru mintea noastră; ea este "în mod tainic lucrată", un templu pe care Domnul Însuşi l-a pregătit pentru ca acolo să locuiască Duhul Său cel Sfânt. Mintea controlează omul în întregime. Toate faptele noastre, bune sau rele, îşi au sursa în minte. Mintea este cea care se închină lui Dumnezeu şi ne leagă de lucrurile cereşti. Cu toate acestea, sunt atât de mulţi care îşi irosesc vieţile fără a lua în seamă ce comoară conţine aceasta.
50:7 Toate organele fizice slujesc minţii, iar nervii sunt mesagerii care transmit comenzile sale tuturor părţilor trupului, ghidând mişcările maşinăriei vii. Mişcarea fizică este de mare ajutor pentru dezvoltarea fizică. Aceasta stimulează circulaţia sângelui şi dă tonus întregului organism. Dacă se îngăduie muşchilor să nu fie folosiţi, foarte curând se va vedea că sângele nu îi hrăneşte în mod suficient. În loc de a creşte ca mărime şi putere, aceştia îşi vor pierde tăria şi elasticitatea şi vor deveni moi şi slabi. Inactivitatea nu constituie legea pe care a instituit-o Dumnezeu pentru corpul omenesc. Activitatea armonioasă a tuturor părţilor - creierul, oasele, muşchii - este necesară pentru dezvoltarea deplină şi sănătoasă a întregului organism omenesc.
50:8 Educaţia fizică începută în cămin trebuie continuată în şcoli. Este scopul Creatorului ca omul să se cunoască pe sine însuşi; însă prea adesea, în dobândirea de cunoştinţe, acest fapt este pierdut din vedere. Studenţii consacră ani de zile pregătirii şcolare în diferite domenii; ei sunt absorbiţi de studiul ştiinţelor şi lucrurilor din lumea naturală; ei sunt inteligenţi în privinţa multor subiecte, însă nu se cunosc pe ei înşişi. Ei privesc delicatul organism omenesc ca pe ceva ce îşi va purta singur de grijă; şi ceea ce este cel mai important, se neglijează cunoaşterea propriilor lor corpuri.
50:9 Fiecare student trebuie să înţeleagă cum să-şi poarte de grijă pentru a-şi putea păstra cea mai bună stare de sănătate şi
50:10 pentru a rezista în faţa slăbiciunii şi a bolii; iar dacă se întâmplă să apară boala sau vreun accident, să ştie ce are de făcut în caz de urgenţă în lucruri obişnuite, fără să fie nevoie să cheme medicul şi să ia medicamente otrăvitoare.
50:11 Domnul Însuşi a vorbit cu privire la acest subiect - îngrijirea corpului. El spune în Cuvântul Său: "Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; şi aşa sunteţi voi" (1 Cor. 3, 17). Acest pasaj din Scriptură ne impune să avem grijă în mod conştiincios de corpul nostru şi condamnă orice neglijenţă, necunoştinţă sau nepăsare. Şi iarăşi: "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ; proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 6, 19.20). "Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu." (1 Cor. 10, 31).
50:12 Grija conştientă şi conştiincioasă pentru corpurile noastre o datorăm Tatălui nostru ceresc, care "atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3, 16). Noi, fiecare, în mod individual, suntem proprietatea lui Hristos, posesiunea Sa pentru care El a plătit. Se cere de la fiecare dintre noi să ne păstrăm sănătatea şi puterea prin practicarea cumpătării în toate lucrurile. Poftele şi pasiunile trebuie ţinute în frâu, pentru ca nu cumva, prin acestea, să slăbim sau să pângărim Templul lui Dumnezeu în om.
50:13 Tot ceea ce ne slăbeşte puterea fizică ne slăbeşte şi mintea şi o face mai puţin în stare să discearnă între bine şi rău, între ceea ce este corect şi ceea ce este greşit. Acest principiu este ilustrat în cazul lui Nadab şi Abihu. Dumnezeu le-a dat cea mai sacră lucrare de făcut, îngăduindu-le să se apropie de El prin slujba pe care o făceau; însă ei aveau obiceiul de a bea vin şi îşi făceau această slujbă sfântă în sanctuar având minţile tulburi. Acolo se afla focul sacru, care fusese aprins de Însuşi Dumnezeu; dar ei foloseau foc obişnuit în cădelniţele lor când aduceau tămâia, care trebuia să se înalţe
50:14 ca o mireasmă plăcută împreună cu rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Datorită faptului că minţile lor erau înnegurate de o îngăduinţă nesfântă, ei nu au ţinut cont de cerinţa divină; "atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului" (Levitic 10, 2).
50:15 Dumnezeu le-a interzis preoţilor care slujeau la sanctuar să folosească vin şi acelaşi îndemn ar fi fost dat şi cu privire la tutun, dacă acesta ar fi fost folosit pe atunci; căci şi acesta are o influenţă dăunătoare asupra creierului, amorţindu-l. Fiecare ar trebui să se împotrivească tentaţiei de a folosi vin, tutun, mâncăruri de carne, ceai negru sau cafea. Experienţa a demonstrat că se pot face lucruri foarte bune şi fără aceste lucruri dăunătoare.
50:16 În minţile copiilor trebuie bine întipărit, atât de părinţi, cât şi de profesori, că Domnul Hristos a plătit un preţ infinit pentru răscumpărarea noastră. El nu a lăsat nimic nefăcut din ceea ce ar fi putut face pentru ca noi să ne dedicăm lui Dumnezeu. El doreşte ca noi să ne aducem aminte de originea noastră împărătească şi de destinul înalt pe care îl avem în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi să ne respectăm cu adevărat pe noi înşine. El doreşte ca noi să ne dezvoltăm toate puterile şi să le păstrăm în cea mai bună condiţie posibilă, pentru ca El să ne umple cu harul Său şi să ne folosească în slujba Sa, făcându-ne împreună lucrători cu El în mântuirea sufletelor.
50:17 Este datoria fiecărui student, a fiecărui individ, aceea de a face tot ce îi stă în putere pentru a aduce trupul său lui Hristos ca un templu curat, desăvârşit din punct de vedere fizic şi moral şi neîntinat, un sălaş potrivit pentru prezenţa lăuntrică a lui Dumnezeu.
50:18 Special Testimonies on Education, 11 mai 1896