Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, 5


5:1 IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ÎN CĂMIN

5:2 Am întrebat dacă acest val de suferinţe nu ar putea fi stăvilit şi dacă nu s-ar putea face ceva pentru a-i salva pe tinerii acestei generaţii de la ruina care îi ameninţă. Mi-a fost arătat că una dintre cauzele principale ale stării deplorabile de lucruri din zilele de astăzi este că părinţii nu sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o au, de a-şi creşte copiii în conformitate cu legile fizice. Mamele îşi iubesc copiii cu o dragoste idolatră şi le satisfac poftele, când ele ştiu că, de fapt, aceasta este dăunător pentru sănătate şi astfel aduc asupra lor boala şi nefericirea. Această bunătate crudă se manifestă într-o mare măsură în generaţia actuală. Dorinţele copiilor sunt satisfăcute în detrimentul sănătăţii şi al bunei dispoziţii, deoarece este mai uşor pentru mamă, pe moment, să le satisfacă decât să-i reţină de la lucrurile după care ei vociferează.

5:3 Astfel, mamele seamănă o sămânţă care va răsări şi va aduce rod. Copiii nu sunt educaţi să-şi ţină în frâu

5:4 poftele şi devin egoişti, pretenţioşi, neascultători, nemulţumitori şi nesfinţi. Mamele care fac acest lucru vor culege cu amărăciune fructele seminţei pe care au semănat-o. Ele au păcătuit împotriva cerului şi a copiilor lor şi Dumnezeu le va cere socoteală pentru acest lucru.

5:5 Dacă în generaţiile trecute educaţia ar fi fost condusă după un cu totul alt plan, tinerii din această generaţie nu ar fi acum atât de depravaţi şi fără valoare. Directorii şi profesorii şcolilor ar fi trebuit să fie cei care să cunoască fiziologia şi care să dovedească interes nu numai pentru a-i învăţa pe copii ştiinţele, dar şi cum să-şi păstreze sănătatea, astfel ca să-şi poată folosi cunoştinţele în modul cel mai util, după ce le-au dobândit. Ei ar trebui să fie în strânsă legătură cu şcoala, cu instituţiile diferitelor ramuri ale lucrării, astfel ca elevii să poată avea o ocupaţie şi mişcarea fizică necesară în afara orelor de curs.

5:6 Activitatea şi recreaţia elevilor ar fi trebuit să fie reglementate în funcţie de legile fizice şi ar fi trebuit să fie astfel potrivite încât să păstreze în ei tonusul sănătos al tuturor puterilor trupului şi minţii. Astfel s-ar fi dobândit şi cunoştinţe practice în diferite domenii de lucru, concomitent cu realizarea educaţiei şcolare. Elevii din şcoli ar fi trebuit să îşi trezească simţurile morale pentru a putea vedea şi simţi că societatea are pretenţii din partea lor şi că ei ar fi trebuit să trăiască în ascultare faţă de legile naturale, pentru a putea, prin viaţa şi influenţa lor, prin cuvânt şi exemplu personal, să fie de folos şi o binecuvântare pentru societate. Tinerii ar trebui să aibă întipărit în minte faptul că toţi au o influenţă care vorbeşte continuu societăţii, în sensul că o poate îmbunătăţi şi înălţa sau o poate înjosi şi degrada. Primul studiu pe care ar trebui să-l facă tinerii ar trebui să fie cel legat de cunoaşterea de sine şi cum să-şi păstreze trupurile sănătoase.

5:7 Mulţi părinţi îşi ţin copiii la şcoală aproape tot anul. Aceşti copii trec prin rutina studiului în mod mecanic, însă nu reţin ceea ce învaţă. Mulţi

5:8 dintre aceşti elevi consecvenţi par aproape lipsiţi de viaţă intelectuală. Monotonia studiului continuu oboseşte mintea şi sunt foarte puţin interesaţi de lecţiile lor, iar pentru mulţi dintre ei, învăţarea din cărţi devine obositoare! Lor nu le place să gândească, nu au ambiţie să dobândească cunoştinţe şi nu încurajează în ei înşişi deprinderi în ce priveşte cugetarea şi investigarea.

5:9 Copiii au mare nevoie de o educaţie corespunzătoare pentru a putea fi de folos în lume. Însă orice efort care înalţă cultura intelectuală mai presus de instruirea morală este greşit direcţionat. Educaţia, cultura, creşterea corespunzătoare şi perfecţionarea tinerilor şi copiilor trebuie să fie sarcina principală atât a părinţilor, cât şi a profesorilor. Cei care gândesc profund şi logic sunt puţini din cauză că influenţe rele le-au obstrucţionat dezvoltarea intelectului. Părerea părinţilor şi profesorilor că studiul continuu întăreşte mintea s-a dovedit a fi greşită, căci în multe cazuri a avut efectul opus.

5:10 În primii ani de educaţie a copiilor, mulţi părinţi şi profesori dau greş în a înţelege că cea mai mare atenţie trebuie acordată sănătăţii fizice, că trebuie asigurate condiţiile de sănătate a trupului şi a minţii. A fost obiceiul de a încuraja copiii la şcoală când erau încă nişte copii care aveau nevoie de grija mamei. La o vârstă fragedă, ei sunt adesea îngrămădiţi în săli de clasă neaerisite, unde stau în poziţii necorespunzătoare, în bănci prost construite, iar ca urmare, trupul tânăr şi fraged al multora s-a deformat.

5:11 Starea de spirit şi obiceiurile copilului se vor manifesta, mai mult decât probabil, atunci când ajunge om mare. Poţi îndoi un copăcel tânăr aproape în ce formă doreşti, iar dacă îl laşi aşa, va creşte în forma în care l-ai îndoit şi va fi un copăcel deformat, fiind continuu o mărturie a faptului că tu l-ai vătămat cu mâna ta. Poţi, după mulţi ani de creştere, să încerci să îndrepţi pomul, însă toate eforturile tale se vor dovedi zadarnice. Va fi întotdeauna un copac

5:12 strâmb. Tot astfel se întâmplă şi cu minţile copiilor. Ei trebuie educaţi cu grijă şi duioşie în copilărie. Ei pot fi instruiţi în direcţia cea bună sau cea rea, iar în vieţile lor de mai târziu, ei vor urma acel curs spre care au fost îndrumaţi în copilărie. Obiceiurile formate în copilărie se amplifică o dată cu creşterea lor şi se întăresc o dată cu creşterea puterii lor şi, în general, vor fi aceleaşi în viaţa de mai târziu, cu deosebirea că vor fi tot mai puternice.

5:13 Noi trăim într-un veac în care aproape totul este superficial. Există doar puţină stabilitate şi tărie de caracter datorită faptului că învăţarea şi educaţia copiilor încă din leagăn este deficitară. Caracterele lor sunt clădite pe nisip mişcător. Tăgăduirea de sine şi stăpânirea de sine nu au fost modelate în caracterul lor. Ei au fost alintaţi şi li s-au îngăduit tot felul de lucruri, până ce au ajuns răsfăţaţi. Iubirea de plăceri stăpâneşte minţile, iar copiii sunt flataţi şi li se îngăduie lucruri care îi conduc spre ruină. Copiii ar trebui să fie astfel învăţaţi şi educaţi, încât ei să se aştepte să dea piept cu ispitele şi să fie pregătiţi să treacă peste dificultăţi şi pericole. Ei ar trebui învăţaţi să se stăpânească şi să depăşească în mod nobil greutăţile; şi dacă nu se aruncă ei înşişi voit în necaz, dacă nu se vor aşeza, fără a fi nevoie, în calea ispitei, dacă vor evita influenţele rele şi vicioase din societate, care să-i conducă în mod inevitabil la tovărăşii primejdioase, ei vor avea tăria de caracter de a sta de partea dreptăţii şi de a păstra principiul şi vor înainta în puterea lui Dumnezeu, neîntinaţi moral. Dacă tinerii care au fost educaţi în mod corespunzător îşi pun încrederea în Dumnezeu, puterile lor morale vor face faţă celei mai aspre încercări.

5:14 Însă puţini părinţi îşi dau seama că copiii lor sunt ceea ce disciplina i-a făcut să fie şi că tot ei, părinţii, sunt răspunzători pentru caracterele pe care copiii le dezvoltă. Dacă inimile părinţilor creştini s-ar fi supus voinţei lui Hristos, ei ar fi ascultat de porunca Învăţătorului ceresc: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6, 33). Dacă cei care susţin că sunt urmaşi ai lui Hristos ar face

5:15 doar acest lucru, atunci ei ar da nu numai copiilor lor, ci şi lumii necredincioase, exemple care ar reprezenta în mod corect religia Bibliei.

5:16 Dacă părinţii creştini ar trăi în ascultare de cuvintele Învăţătorului divin, ei ar păstra simplitatea în mâncare şi îmbrăcăminte şi ar trăi în conformitate cu legile naturale. Atunci ei nu ar dedica atât de mult timp vieţii artificiale, asumându-şi griji şi poveri pe care Domnul Hristos nu le-a aşezat asupra lor, ci, dimpotrivă, i-a rugat să le evite. Dacă Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ar fi cea dintâi şi cea mai importantă grijă a părinţilor, timpul preţios nu ar mai fi irosit în împodobiri exterioare inutile, în timp ce minţile copiilor lor sunt neglijate aproape în întregime. Timpul preţios, pe care mulţi părinţi îl consacră pentru a-i îmbrăca pe copii ca să se etaleze în momentele de distracţie, ar putea fi folosit mai bine, mult mai bine, în cultivarea minţii lor, astfel încât ei să fie competenţi să-şi educe în mod corespunzător copiii. Nu este esenţial pentru mântuirea sau fericirea acelor părinţi să-şi folosească timpul de har preţios pe care Dumnezeu li l-a acordat în a se îmbrăca, în vizite şi bârfă.

5:17 Mulţi părinţi se plâng că au atâtea de făcut şi nu au timp să-şi cultive mintea, să-şi educe copiii pentru viaţa practică sau să-i înveţe cum să devină miei în turma lui Hristos. Doar la judecata finală, când cazurile tuturor vor fi hotărâte şi când faptele din întreaga noastră viaţă vor fi desfăşurate în faţa noastră, în prezenţa lui Dumnezeu, a Mielului şi a tuturor îngerilor sfinţi, vor realiza părinţii valoarea aproape infinită a timpului pe care l-au irosit. Foarte mulţi vor vedea atunci că procedeele lor greşite au determinat destinul copiilor lor. Nu doar că vor pierde ocazia de a auzi din partea Regelui slavei cuvintele de apreciere: "Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău" (Matei 25, 21), ci vor auzi pronunţându-se în dreptul copiilor lor teribila condamnare: "Depărtaţi-vă de la Mine!"

5:18 Acest lucru îi va despărţi pe copii pentru totdeauna de bucuriile şi slava cerului şi de prezenţa Domnului Hristos. Şi ei, de asemenea, primesc condamnarea: Pleacă de la Mine, "rob viclean şi leneş". Domnul Isus nu va spune niciodată "Bine" celor ce nu merită să li se spună "Bine" în dreptul vieţii lor de credinţă, de tăgăduire şi de sacrificiu de sine, pentru a face bine altora şi a susţine slava Sa. Aceia care trăiesc în primul rând pentru a-şi face pe plac lor înşile, în loc să facă bine altora, vor întâmpina o pierdere infinită.

5:19 Dacă părinţii ar putea fi treziţi la acel simţământ al răspunderii înfricoşătoare care zace asupra lor în lucrarea de educare a copiilor lor, mult mai mult din timpul lor ar fi devotat rugăciunii şi mai puţin etalării inutile. Ei ar medita, ar studia şi s-ar ruga cu stăruinţă lui Dumnezeu pentru înţelepciune şi ajutor divin şi şi-ar educa în aşa fel copiii, încât aceştia să-şi poată forma caractere pe care Dumnezeu să le aprobe. Preocuparea lor nu ar trebui să fie cum să-şi educe copiii ca să fie lăudaţi şi onoraţi de lume, ci cum să-i poată educa pentru a-şi forma caractere frumoase pe care Dumnezeu să le aprecieze.

5:20 Este nevoie de mult studiu şi rugăciune stăruitoare, pentru înţelepciune cerească, pentru a şti cum să se procedeze cu minţile tinere; căci depinde foarte mult de calea pe care părinţii conduc mintea şi voinţa copiilor lor. Este una dintre cele mai importante lucrări aceea de a şti cum să îndrumi mintea în direcţia cea mai bună; pentru că destinul veşnic al acestora poate depinde de decizii luate într-un moment critic. Cât de important este atunci ca minţile părinţilor să fie cât mai libere de grijile încurca-te şi obositoare ale lucrurilor vremelnice, ca să poată gândi cu calm, chibzuinţă, înţelepciune şi iubire şi să facă din mântuirea sufletelor copiilor lor cea dintâi şi cea mai înaltă preocupare. Obiectivul cel mare pe care părinţii trebuie să încerce să-l atingă pentru scumpii lor copii ar trebui să fie împodobirea lăuntrică. Părinţii nu trebuie să permită ca vizitatorii şi străinii să le distragă atenţia şi, fiind jefuiţi de timp, care constituie cel mai mare capital al vieţii, să le fie imposibil să le dea

5:21 copiilor lor în fiecare zi acea instruire plină de răbdare, care să îndrume minţile lor în dezvoltare în direcţia cea bună.

5:22 Viaţa este prea scurtă pentru a fi irosită în van cu distracţii fără rost, cu vizite inutile, în preocuparea pentru haine sau în plăceri senzuale. Noi nu ne putem permite să risipim timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să-i binecuvântăm pe semenii noştri şi să ne asigurăm o comoară în ceruri. Nici unul dintre noi nu avem prea mult timp pentru a ne achita de datoriile care sunt necesare. Trebuie să ne luăm timp pentru cultivarea inimii şi a minţii, ca să putem fi calificaţi pentru lucrarea vieţii. Neglijând aceste datorii esenţiale şi conformându-ne obiceiurilor şi modei societăţii, noi ne facem nouă înşine şi copiilor noştri un mare rău.

5:23 Mamele care au de educat minţile tinere şi de format caracterele copiilor nu ar trebui să caute plăcerile lumii pentru a putea fi bucuroase şi fericite. Au de făcut o lucrare importantă în viaţă, astfel încât ele şi cei care sunt ai lor nu-şi pot permite să irosească timpul în mod neprofitabil. Timpul este unul dintre cei mai importanţi talanţi pe care ni i-a încredinţat Dumnezeu şi pentru care ne va cere socoteală. Irosirea timpului înseamnă irosirea minţii. Puterile minţii pot fi mult întărite. Datoria mamelor este să-şi cultive minţile şi să-şi păstreze inima curată. Ele ar trebui să valorifice toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a putea avea calificarea necesară de a instrui spre înaintare minţile copiilor lor. În curând, cei care-şi permit obiceiul întovărăşirii, nu se vor simţi în largul lor dacă nu vor face vizite sau dacă nu vor primi vizite. Unii ca aceştia nu au puterea de a se adapta circumstanţelor. Datoriile sacre şi necesare ale căminului li se par banale şi neinteresante. Lor nu le place să se analizeze, să se autodisciplineze. Mintea le este înfometată după scenele variate şi încântătoare ale vieţii lumeşti; copiii sunt neglijaţi pentru că ei au alte preocupări, iar îngerul raportor scrie: "Robi netrebnici!"

5:24 Planul lui Dumnezeu nu este ca minţile noastre să fie lipsite de un anumit scop, ci ar trebui să realizăm binele în această viaţă.

5:25 Dacă părinţii ar simţi că este o datorie sacră pe care Dumnezeu le-o cere în mod imperios aceea de a-şi educa copiii pentru a fi utili în această viaţă, dacă ei ar împodobi templul lăuntric al sufletelor fiilor şi fiicelor lor pentru viaţa veşnică, noi am vedea o mare schimbare în bine în societate. Atunci nu s-ar manifesta atâta indiferenţă faţă de evlavia practică şi nu ar mai fi atât de dificil să trezeşti simţul moral al copiilor pentru a înţelege cerinţele pe care le are Dumnezeu de la ei. Însă părinţii devin tot mai nepăsători în ceea ce priveşte îndrumarea copiilor lor spre lucruri folositoare. Mulţi părinţi le îngăduie copiilor lor să-şi formeze obiceiuri rele şi să urmeze propriile lor înclinaţii şi nu îi fac conştienţi de primejdia în care se află dacă fac astfel şi necesitatea de a fi călăuziţi de principii.

5:26 Adesea, copiii se apucă de un anumit lucru cu entuziasm, însă, pentru că acest lucru îi încurcă sau îi oboseşte, doresc să-l schimbe şi să se apuce de ceva nou. Încep mai multe lucruri, se descurajează puţin şi apoi renunţă; şi astfel ei trec de la un lucru la altul, neterminând nimic. Părinţii nu trebuie să îngăduie ca dorinţa de schimbare să-i stăpânească pe copiii lor. Ei nu trebuie să fie atât de mult ocupaţi cu alte lucruri, încât să nu aibă timp să disciplineze cu răbdare minţile în dezvoltare ale copiilor. Câteva cuvinte de încurajare sau un mic ajutor la timpul potrivit îi poate scăpa din încurcătură şi descurajare, iar satisfacţia pe care o au văzând îndeplinită sarcina pe care au preluat-o îi va stimula să se străduiască şi mai mult.

5:27 Mulţi copii, pentru că sunt lipsiţi de cuvinte de încurajare şi de puţin ajutor în eforturile pe care le fac, devin descurajaţi şi schimbă des un lucru cu altul. Şi duc cu ei acest trist defect în viaţa de adult de mai târziu. Ei nu pot avea succes în nici unul din lucrurile pe care le întreprind, pentru că nu au fost învăţaţi să persevereze în împrejurări descurajatoare. Astfel,

5:28 viaţa multora se dovedeşte a fi un eşec, pentru că ei nu au fost educaţi corect când au fost mici. Educaţia primită în copilărie şi tinereţe le afectează întreaga carieră în afaceri în viaţa adultă, iar experienţa lor religioasă poartă o amprentă corespunzătoare.