44:5 prezinte un temei al speranţei pe care o aveau şi, de asemenea, au făcut faţă examinării cunoştinţelor lor în toate ştiinţele şi în toată înţelepciunea; şi s-a găsit că Daniel avea pricepere în toate viziunile şi visele, dovedind că el avea o legătură vie cu Dumnezeul oricărei înţelepciuni. "În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui." (Daniel 1, 20). Istoria lui Daniel ne este dată pentru a avea povaţă noi, peste care a venit sfârşitul veacului. "Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El" (Ps. 25, 14). Daniel a avut o legătură strânsă cu Dumnezeu. Când împăratul, furios şi plin de mânie, a dat decretul prin care poruncea ca toţi înţelepţii Babilonului să fie omorâţi, au fost căutaţi şi Daniel şi tovarăşii săi pentru a fi ucişi. Atunci Daniel nu a răspuns cu un spirit represiv, ci cu "sfat şi înţelepciune" căpitanului gărzii împăratului, care pornise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului. Daniel a întrebat: "Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?" (Dan. 2, 15). El însuşi s-a prezentat înaintea împăratului, cerându-i să-i acorde timp şi credinţa pe care o avea în Dumnezeul lui l-a îndemnat să spună că va da împăratului tălmăcirea. "Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi, Hanania, Mişael şi Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii lui o dată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor" (Daniel 2, 17-19). (Citeşte şi Daniel 2, 20-28.) În acest fel i-a fost făcută cunoscut tălmăcirea visului lui Daniel.