43:1 Educaţia esenţială
43:2 Am scris mult cu privire la studenţii care petrec mult prea mult timp cu dobândirea educaţiei; însă sper că nu voi fi greşit înţeleasă în legătură cu ceea ce este educaţia esenţială. Nu vreau să spun că trebuie făcută o lucrare superficială, fapt ilustrat de felul cum sunt lucrate anumite porţiuni de pământ în Australia. Plugul nu a pătruns destul de adânc în pământ, acesta, în consecinţă, nu a fost pregătit pentru sămânţă, iar recolta a fost slabă, în conformitate cu pregătirea superficială a pământului.
43:3 Dumnezeu le-a dat copiilor şi tinerilor minţi cercetătoare. Puterea de gândire le-a fost încredinţată ca un talant de mare preţ. Este de datoria părinţilor de a menţine problema educaţiei în faţa lor în adevărata ei valoare; căci aceasta cuprinde multe domenii. Ei trebuie învăţaţi să-şi pună la lucru fiecare talent şi fiecare capacitate, pregătindu-se să fie folosiţi în serviciul lui Hristos pentru înălţarea omenirii căzute. Şcolile noastre constituie instrumentul special al Domnului în pregătirea copiilor şi tinerilor noştri pentru lucrare misionară. Părinţii ar trebui să-şi înţeleagă responsabilitatea şi să-şi ajute copiii să aprecieze marile privilegii şi binecuvântări pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziţie prin educaţie.
43:4 Însă educaţia primită în cămin trebuie să ţină pasul cu educaţia lor în domeniul ştiinţei. În copilărie şi tinereţe, trebuie combinate învăţăturile practice cu cele teoretice, iar în minte, trebuie depozitate cunoştinţe. Părinţii trebuie să simtă că au o mare lucrare de făcut şi datoria lor este să se apuce de ea cu seriozitate. Ei trebuie să formeze şi să modeleze caracterele copiilor lor. Ei nu trebuie să se mulţumească cu un lucru făcut de mântuială; căci ei trebuie să ajungă desăvârşiţi în Hristos prin intermediul mijloacelor puse la dispoziţie de Dumnezeu. Terenul inimii trebuie pregătit; sămânţa adevărului trebuie semănată acolo încă din
43:5 cei mai fragezi ani. Dacă părinţii sunt nepăsători în această privinţă, ei vor fi traşi la răspundere pentru că au fost ispravnici necredincioşi. Cu copiii trebuie să se lucreze cu duioşie şi iubire şi ei trebuie învăţaţi că Domnul Hristos este Mântuitorul lor personal şi că ei pot deveni ucenicii Săi doar predându-şi Lui în mod simplu inima şi cugetul.
43:6 Copiii trebuie învăţaţi să-şi facă partea în treburile din gospodărie. Ei trebuie învăţaţi să-i ajute pe tata şi pe mama în lucrurile mici pe care le pot face. Minţile lor trebuie învăţate să gândească, iar memoria, deprinsă să-şi aducă aminte lucrul desemnat; iar în deprinderea de obiceiuri pentru a fi utili în cămin, ei trebuie învăţaţi să facă lucruri practice, potrivite vârstei lor. Dacă sunt educaţi corespunzător în cămin, copiii nu vor fi găsiţi pe străzi, primind o educaţie la întâmplare, ca aceea pe care atât de mulţi o primesc. Părinţii care îşi iubesc copiii în mod deosebit nu le vor îngădui să crească deprinzându-se cu obiceiuri de lenevie şi neştiind nimic cu privire la datoriile lor din cămin. Ignoranţa nu este acceptată de Dumnezeu şi este defavorabilă lucrării Sale. Ignoranţa nu trebuie considerată un semn al umilinţei sau ceva pentru care oamenii ar trebui lăudaţi. Însă Dumnezeu lucrează pentru oameni, în ciuda ignoranţei lor. Cei care nu au avut ocazia să dobândească cunoştinţe sau au avut ocazii pe care nu le-au folosit şi se convertesc pot ajunge utili în serviciul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Său cel Sfânt. Însă cei care au educaţie şi care se consacră în serviciul lui Dumnezeu pot servi într-o varietate de moduri şi pot îndeplini o lucrare mult mai mare de a aduce suflete la cunoştinţa adevărului decât aceia care nu au educaţie. Ei se află într-o poziţie avantajoasă datorită disciplinării minţii de care au beneficiat. Noi nu ar trebui să desconsiderăm nicidecum educaţia, ci ar trebui să dăm sfatul ca aceasta să fie adusă la îndeplinire, avându-se în vedere scurtimea timpului şi marea lucrare care trebuie făcută înainte de venirea lui Hristos. Nu trebuie să-i lăsăm pe studenţi să creadă că
43:7 pot petrece mulţi ani pentru dobândirea educaţiei. Lăsaţi-i să folosească această educaţie obţinută într-o perioadă de timp rezonabilă, pentru a putea continua lucrarea lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru se află în Sanctuar, pledând în favoarea noastră. El este Marele nostru Preot, care mijloceşte pentru noi, făcând un sacrificiu ispăşitor pentru noi, susţinând cauza noastră în virtutea sângelui vărsat pentru noi. Părinţii trebuie să caute să-L reprezinte pe acest Mântuitor în faţa copiilor, pentru a imprima în minţile lor planul de mântuire - deoarece omul a călcat Legea lui Dumnezeu, - Domnul Hristos a devenit purtătorul păcatelor noastre. Faptul că unicul Fiu al lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa datorită păcătuirii omului, pentru a satisface dreptatea şi a apăra onoarea Legii lui Dumnezeu, trebuie păstrat continuu în mintea copiilor şi tinerilor. Scopul acestui mare sacrificiu trebuie menţinut continuu înaintea lor; căci acest sacrificiu a fost făcut pentru ridicarea omului decăzut, degradat de păcat. Domnul Hristos a suferit pentru ca, prin credinţa în El, păcatele noastre să poată fi iertate. El a devenit înlocuitorul şi siguranţa omului, luând El Însuşi asupra Lui pedeapsa, deşi nu o merita nicidecum, pentru ca noi, care o meritam, să putem fi liberi şi din nou credincioşi lui Dumnezeu prin meritele Mântuitorului nostru răstignit şi înviat. El este singura noastră speranţă de mântuire. Prin sacrificiul Său, noi, care suntem acum puşi la probă, suntem prizonieri ai speranţei. Noi trebuie să arătăm universului întreg, lumii căzute şi lumilor necăzute, că există iertare la Dumnezeu, că prin harul lui Dumnezeu noi putem fi împăcaţi cu Dumnezeu. Omul se pocăieşte, ajunge smerit cu inima, crede în Hristos ca jertfă de ispăşire pentru el şi ajunge în pace cu Dumnezeu.
43:8 Noi trebuie să mulţumim în toate zilele vieţii noastre pentru că Domnul a rostit aceste cuvinte: "Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite" (Isa. 57, 15). Împăcarea lui Dumnezeu cu omul şi a omului cu Dumnezeu este sigură atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii. Domnul spune: "Jertfele plăcute
43:9 lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită" (Ps. 51, 17). Şi iarăşi el spune: "Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit" (Ps. 34, 18). "Domnul este înălţat; totuşi vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi." (Ps. 138, 6). "Aşa vorbeşte Domnul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea da voi ca locuinţă? Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţă', zice Domnul. 'Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu'." (Is. 66, 1-2). "Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi 'terebinţi ai neprihănirii', 'un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui'." (Is. 61, 1-3). Psalmistul scrie: "El tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile" (Ps. 147, 3). Deşi El este Cel care restaurează omenirea căzută, totuşi El "socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini. Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi şi doboară pe cei răi la pământ. Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harfa... Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. Laudă pe Domnul, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!" (Ps. 147, 4-12).
43:10 Cât de preţioase sunt lecţiile acestui psalm! Putem consacra un studiu ultimilor patru psalmi ai lui David. De asemenea, cuvintele profetului sunt foarte preţioase: "Părăseşte zăpada Libanului
43:11 stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare? Totuşi, poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute" (Ier. 18, 14). "Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine şi frunzişul lui rămâne verde, în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă roadă." (Ier. 17, 5-8).
43:12 Special Testimonies on Education, 22 aprilie 1895