4:1 DEGRADAREA FIZICĂ A RASEI UMANE
4:2 Cartea Genezei dă destul de multe relatări clare referitoare la viaţa socială şi individuală şi totuşi nu există nici un raport despre vreun copil care s-ar fi născut orb, surd, olog, cu malformaţii sau debil mintal. Nu există nici o relatare a vreunei morţi naturale care să fi survenit în pruncie, copilărie sau tinereţe. Nu se relatează despre bărbaţi sau femei care să fi murit din cauza vreunei boli. Necrologurile care sunt date în cartea Genezei sună astfel: "Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de 930 de ani; apoi a murit." "Toate zilele lui Set au fost de 912 ani; apoi a murit" (Geneza 5, 5.8). Iar despre alţii, raportul consemnează: a trăit mult, până la o vârstă înaintată; apoi a murit. Se întâmpla foarte rar ca fiul să moară înaintea tatălui, astfel că, atunci când aveau loc asemenea evenimente, ele erau considerate vrednice de a fi consemnate: "Şi Haran a murit înaintea tatălui său Ierah". Haran avusese şi el copii înainte de a muri.
4:3 Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o forţă vitală atât de mare, încât acesta a putut rezista bolilor acumulate asupra neamului omenesc, ca urmare a obiceiurilor lui pervertite, şi a continuat să existe timp de şase mii de ani. Acest lucru, prin sine însuşi, este suficient pentru a
4:4 constitui pentru noi dovada puterii şi forţei de viaţă date de Dumnezeu omului la creaţiune. A fost nevoie de mai mult de două mii de ani de nelegiuire şi îngăduire a patimilor josnice pentru ca bolile trupeşti să ajungă să afecteze rasa omenească într-o măsură care să fie resimţită. Dacă la creaţiune Adam nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă forţă decât are omul acum, rasa omenească, cu obiceiurile pe care le are, prin care încalcă legile naturale, ar fi dispărut. În vremea când Domnul Hristos a fost pe acest pământ, neamul omenesc degenerase atât de mult, încât generaţia de atunci era apăsată de o acumulare de boală, ceea ce a produs un val întreg de dureri şi necazuri şi o stare de nenorocire care nu poate fi descrisă.
4:5 Mi-a fost prezentată starea nenorocită a lumii de acum. De la căderea lui Adam, neamul omenesc s-a degradat continuu. Mi-au fost arătate câteva din motivele pentru care oamenii, creaţi după chipul lui Dumnezeu, se află într-o stare atât de deplorabilă. Iar când mi-am dat seama cât de mult trebuie făcut pentru a opri, chiar şi într-o anumită măsură, decăderea fizică, mintală şi morală, am simţit rău de la inimă şi m-am îngrozit. Dumnezeu nu a creat rasa umană în starea de slăbiciune în care se află în prezent. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenţei, ci a omului, a fost produsă prin obiceiuri greşite şi abuzuri, prin violarea legilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru a conduce viaţa omului. Prin ispita îngăduirii poftei, Adam şi Eva au fost cei dintâi care au căzut din starea înaltă, sfântă şi fericită. Şi datorită aceleiaşi ispite, rasa omenească a devenit slabă. Ei au îngăduit poftei şi pasiunii să troneze şi să supună raţiunea şi intelectul.
4:6 Călcarea legii fizice şi urmarea acesteia, suferinţa omenească, au durat atât de mult, încât oamenii privesc asupra situaţiei din prezent, cu boală, suferinţă, debilitate şi moarte prematură, ca şi când aceasta ar fi soarta rânduită pentru omenire. Omul a ieşit din mâna Creatorului Său desăvârşit şi frumos la chip şi plin de atâta forţă vitală, încât a fost nevoie de mai mult de o mie de ani ca neamul omenesc să simtă urmările poftelor şi patimilor corupte şi, în general,
4:7 ale călcării legilor fizice. Generaţiile mai recente au simţit apăsarea neputinţei şi a bolii mult mai repede şi mult mai greu cu fiecare generaţie. Forţele vitale au fost mult slăbite prin îngăduirea poftei şi a patimilor josnice.
4:8 Patriarhii, de la Adam până la Noe, cu doar câteva excepţii, au trăit aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vieţii a scăzut treptat. Cei suferinzi erau aduşi la Hristos din toate cetăţile, oraşele şi satele pentru a fi vindecaţi de El; căci ei erau chinuiţi de tot felul de boli. De la data aceea, boala a fost în mod constant în creştere, de-a lungul generaţiilor care au urmat. Datorită încălcării continue a legilor vieţii, mortalitatea a crescut într-un mod înfricoşător. Anii omului s-au scurtat, astfel încât generaţia din prezent trece în mormânt chiar înainte de vârsta la care cei din generaţiile care au trăit în primele mii de ani după creaţiune ajungeau la stadiul de a fi apţi pentru muncă.
4:9 Boala s-a transmis din generaţie în generaţie, de la părinţi la copii. Pruncii din leagăn sunt teribil de afectaţi datorită păcatelor părinţilor lor, care le-au diminuat forţa vitală. Obiceiurile lor greşite de alimentaţie şi destrăbălarea lor generală sunt transmise ca o moştenire copiilor lor. Mulţi se nasc alienaţi mintal, cu malformaţii, orbi sau surzi şi foarte mulţi au deficienţe în privinţa intelectului. Este uluitoare absenţa stranie a principiului în această generaţie, care se manifestă prin desconsiderarea legilor vieţii şi sănătăţii. Neştiinţa predomină în legătură cu acest subiect, în timp ce lumina străluceşte pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, grija principală este: ce voi mânca, ce voi bea şi cu ce mă voi îmbrăca. Neţinând seama de tot ce se spune şi este scris în legătură cu felul în care ar trebui să ne tratăm corpurile, pofta constituie legea cea mare care îi conduce în general pe oameni.
4:10 Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbaţii şi femeile
4:11 nu vor să trăiască în ascultare faţă de legile sănătăţii şi să facă din acest subiect atât de important o datorie personală. Părinţii le lasă ca moştenire odraslelor obiceiurile lor pervertite şi boli dezgustătoare, care afectează sângele şi slăbesc creierul. Majoritatea bărbaţilor şi femeilor rămân ignoranţi în privinţa legilor fiinţei lor şi îngăduie pofta şi pasiunea în detrimentul intelectului şi moralităţii şi se pare că doresc să rămână în necunoştinţă în ceea ce priveşte urmările încălcării de către ei a legilor naturale. Ei îşi permit să pervertească apetitul prin folosirea unor otrăvuri lente, care viciază sângele şi subminează forţele ce stăpânesc nervii, aducând, prin urmare, asupra lor înşişi boala şi moartea. Prietenii lor spun că urmările acestui mod de viaţă reprezintă hotărârea Providenţei. Prin aceasta ei insultă cerul. Ei s-au răzvrătit împotriva legilor naturii şi au suferit pedeapsa pentru că au abuzat în acest fel de legile ei. Suferinţa şi moartea predomină acum pretutindeni, în special în rândul copiilor. Cât de mare este contrastul dintre această generaţie şi cele care au trăit în timpul primilor două mii de ani!