39:1 Feriţi-vă de imitaţii
39:2 Unii consideră că asocierea cu oameni învăţaţi este mai de preţ decât comuniunea cu Dumnezeul cerurilor. Declaraţiile oamenilor învăţaţi sunt prezentate ca o învăţătură de mai mare valoare decât înţelepciunea cea înaltă descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce necredincioşia este înălţată cu trufie, cerul priveşte jos la vanitatea şi nimicnicia judecăţii omeneşti; căci omul prin sine însuşi este deşertăciune. Toate meritele oamenilor, demnitatea lor morală le deţin doar prin şi datorită meritelor Domnului Isus Hristos. Ce sunt atunci speculaţiile celor mai strălucite minţi ale marilor oameni care au trăit pe pământ? Cu toate acestea, oamenii aşează judecata lor înainte de voia descoperită a lui Dumnezeu şi prezintă lumii ceea ce ei pretind că este o înţelepciune mai înaltă decât înţelepciunea lui Dumnezeu. În închipuirile lor deşarte, ei s-ar încumeta să îndepărteze rânduiala cerului pentru a da frâu liber propriilor lor înclinaţii şi dorinţe.
39:3 Dumnezeul cel mare are o Lege prin care Îşi conduce împărăţia, iar aceia care încalcă această Lege vor ajunge într-o zi să vadă că vor da socoteală în faţa acestei Legi. Scuza pentru încălcarea Legii nu poate fi găsită în afirmaţia că această Lege a fost desfiinţată. A susţine că Legea a fost desfiinţată ar însemna să o dezonorăm şi să aruncăm dispreţ asupra Dătătorului Legii. Unica scăpare pentru cel ce calcă Legea se găseşte numai în Domnul Isus Hristos; căci păcătosul este mântuit şi Legea este satisfăcută numai prin harul şi ispăşirea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Oamenii care fac paradă de măreţie în faţa lumii, dar în acelaşi timp calcă în picioare voinţa descoperită a lui Dumnezeu, îl jefuiesc pe om de onoare şi vorbesc despre desăvârşirea firii. Ei pictează un tablou foarte rafinat, însă acesta constituie o iluzie, o înşelăciune amarnică; pentru că ei umblă în lumina propriei lor candele.
39:4 Aceia care prezintă o învăţătură contrară celei biblice sunt conduşi de către marele apostat care a fost aruncat din curţile lui Dumnezeu. Despre el, înainte de căderea sa, stă scris: "Tu ajunseseşi
39:5 la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe ... erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine... Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor... Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată." (Ezechiel 28, 12-19).
39:6 Cu un astfel de conducător - un înger expulzat din ceruri - aceşti presupuşi oameni înţelepţi ai pământului fabrică teorii cu care vrăjesc şi zăpăcesc minţile oamenilor. Pavel le spune galatenilor: "Cine v-a fermecat ca să nu ascultaţi adevărul?" Satana are o minte iscusită şi are agenţii lui cu care lucrează pentru a-i încânta pe oameni şi îi îmbracă cu slavă mai presus de Dumnezeu. Însă Dumnezeu este îmbrăcat cu putere; El îi poate lua pe aceia care sunt morţi în păcatele şi nelegiuirile lor şi, prin lucrarea Duhului care L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morţi, poate transforma caracterul omului, refăcându-l pe om după chipul lui Dumnezeu. Cei care cred în Isus Hristos sunt schimbaţi din răzvrătiţi împotriva Legii lui Dumnezeu în slujitori supuşi ai Împărăţiei Sale. Ei sunt născuţi din nou, refăcuţi, sfinţiţi prin adevăr. Scepticii nu acceptă această putere a lui Dumnezeu şi refuză orice dovezi, până când sunt lăsaţi în voia propriilor lor porniri. Ei îndrăznesc chiar să dea la o parte Legea lui Dumnezeu şi să impună limite puterii lui Iehova. Însă Dumnezeu a spus: 'Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.' Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a
39:7 prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu".
39:8 Instructorul tineretului, 7 februarie 1895