38:14 Dumnezeu a dat o ocupaţie lui Adam şi Evei. Edenul a fost şcoala primilor noştri părinţi, iar Dumnezeu a fost învăţătorul lor. Ei au fost învăţaţi cum să lucreze pământul şi cum să poarte de grijă lucrurilor pe care Domnul le sădise în grădină. Ei nu au socotit că munca este înjositoare, ci că este o mare binecuvântare. Lucrul făcut cu sârguinţă şi hărnicie era o plăcere pentru Adam şi Eva. Căderea lui Adam a schimbat ordinea lucrurilor; pământul a fost blestemat, însă decretul dat - că omul avea să-şi mănânce pâinea în sudoarea frunţii sale - nu a fost dat ca un blestem! Prin credinţă şi nădejde, munca avea să fie o binecuvântare pentru urmaşii lui Adam şi ai Evei. Planul lui Dumnezeu nu a fost ca omul să nu aibă niciodată ceva de făcut. Dar, cu cât se adânceşte mai mult blestemul păcatului, cu atât mai mult este schimbată ordinea stabilită de Dumnezeu. Povara muncii apasă cu greu asupra unei anumite categorii, însă blestemul lenevirii este asupra multora care deţin banii lui Dumnezeu, şi toate acestea datorită ideii greşite că banii sporesc valoarea morală a oamenilor. Munca este pentru fiinţele omeneşti ceea ce acestea o fac să fie. A trudi continuu, căutând uşurare de o clipă prin consum de băuturi alcoolice şi prin distracţii pătimaşe, va face ca oamenii să arate ceva mai bine decât animalele.