35:1 Către studenţii de la colegiul din Battle Creek
35:2 Am un deosebit interes pentru instituţia de învăţământ de la Battle Creek. Timp de ani de zile, soţul meu şi cu mine ne-am străduit mult ca să întemeiem o şcoală în care tinerii şi copiii noştri să aibă avantaje faţă de şcolile obişnuite sau faţă de colegiile din lume. Domnul a arătat clar care trebuie să fie caracterul influenţei şi învăţăturii pe care şcoala trebuie să-l menţină ca să poată fi adusă la îndeplinire lucrarea importantă pentru care a fost rânduită. Deoarece cunoaşterea şi frica de Domnul constituie începutul înţelepciunii, era necesar ca studiul Bibliei să ocupe un loc proeminent între diferitele discipline ale educaţiei ştiinţifice. Standardul şcolii trebuie să fie înalt, iar principiile vitale ale evlaviei trebuia continuu păstrate în faţa studenţilor ca fiind printre cele mai importante trăsături ale educaţiei. "Şi viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." Tinerii aveau nevoie să fie instruiţi cu privire la vremurile în care trăim şi ajutaţi să înţeleagă ce se va întâmpla înainte de încheierea istoriei lumii.
35:3 Un motiv pentru care a fost necesar să întemeiem propriile noastre instituţii a fost faptul că părinţii nu puteau contracara influenţa învăţăturii pe care copiii lor o primeau în şcolile publice, iar lucrurile eronate pe care le învăţau acolo îi conduceau pe cei tineri pe căi greşite. Nu poate exista o influenţă mai puternică asupra minţii tinerilor şi copiilor decât cea a profesorilor care îi învaţă principiile ştiinţei. Din acest motiv, era evident că trebuia înfiinţate şcoli în care copiii noştri să poată fi învăţaţi pe calea adevărului. În şcolile noastre, s-a specificat că tinerii aveau să fie învăţaţi principiile biblice ale cumpătării şi că orice
35:4 influenţă de care vor avea parte să-i ajute să evite nebunia acestui veac destrăbălat, care face repede din lume o a doua Sodomă.
35:5 În instituţiile noastre de învăţământ, trebuia exercitată o influenţă care să contracareze influenţa lumii, care să nu încurajeze îngăduirea poftei, a satisfacerii egoiste a simţurilor prin mândrie, ambiţie, iubire de îmbrăcăminte şi etalare, plăcere pentru laudă şi flatare şi luptă pentru înalte onoruri şi recompense pentru meritele şcolare. Toate aceste lucruri urmau să fie descurajate în şcolile noastre. Ar fi imposibil de evitat aceste lucruri trimiţându-i la şcolile publice, unde zi de zi ei ar fi fost în contact cu ceea ce le-ar fi contaminat obiceiurile. Pretutindeni în lume exista o atât de mare neglijenţă în ce priveşte educaţia corespunzătoare din cămin, că educaţia se făcea în şcolile publice care, în cea mai mare parte, erau destrăbălate şi cufundate în viciu.
35:6 Lucrarea pe care noi, ca popor, trebuia să o facem în această privinţă era aceea de a întemeia o şcoală şi de a îndeplini lucrarea pe care Domnul Isus Hristos, din stâlpul de nor, o făcea pentru a călăuzi pe poporul Său - aceea de a instrui şi învăţa pe copiii noştri cu privire la poruncile lui Dumnezeu. Desconsiderarea vădită a Legii lui Dumnezeu de către lume contamina morala acelora care pretindeau că ţin Legea lui Dumnezeu. Însă noi suntem chemaţi să urmăm exemplul lui Avraam. Despre el, Domnul a spus: "Căci îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi bine" (Geneza 18, 19).
35:7 Avraam a trebuit să-şi părăsească ţara şi casa tatălui său şi să se oprească într-o ţară străină, pentru a putea introduce cu succes noua ordine a lucrurilor în familia sa. Providenţa lui Dumnezeu îi pune la dispoziţie continuu noi metode şi, din generaţie în generaţie, trebuia să se facă progrese pentru a se putea păstra în lume cunoştinţa adevăratului Dumnezeu, a legilor şi poruncilor Sale. Acest lucru se putea realiza doar cultivând religia în cămin. Însă era imposibil ca Avraam să facă acest lucru cât timp
35:8 era înconjurat de rude şi prieteni idolatri. La porunca lui Dumnezeu, el trebuia să plece singur şi să asculte de vocea Domnului Hristos, conducătorul copiilor lui Israel. Domnul Isus a fost pe pământ pentru a instrui şi învăţa poporul ales al lui Dumnezeu. Avraam s-a hotărât să asculte de Legea lui Dumnezeu şi Domnul ştia că el nu avea să trădeze adevărul divin şi nici să accepte vreun alt călăuzitor în afară de El, faţă de care simţea răspunderea de a asculta. El a recunoscut că era responsabil de învăţătura pe care o dădea casei sale şi copiilor săi şi le-a poruncit să facă ceea ce este drept şi bine. Învăţându-i legile lui Dumnezeu, el îi învăţa că Domnul este judecătorul nostru, dătătorul Legii şi Împăratul şi că părinţii şi copiii trebuie să fie conduşi de El; că din partea părinţilor nu trebuia să existe asuprire, iar din partea copiilor neascultare.
35:9 Domnul i-a poruncit lui Moise să meargă şi să-i vorbească lui faraon, rugându-l să-l lase pe Israel să plece din Egipt. Ei se aflau în Egipt de 400 de ani, unde fuseseră robi. Fuseseră mânjiţi de idolatrie şi sosise timpul când Domnul i-a chemat afară din Egipt pentru a putea ţine legile şi Sabatul Său pe care El le instituise în Eden. El a rostit către ei Cele Zece Porunci pe Muntele Sinai, într-o măreţie înfricoşătoare, pentru ca ei să poată înţelege caracterul sacru şi veşnic al Legii şi să pună temelia pentru multe generaţii, învăţându-şi copiii cerinţele obligatorii ale preceptelor sfinte ale lui Dumnezeu.
35:10 Aceasta este lucrarea pe care noi o avem de făcut. De la amvonul bisericilor populare se proclamă că prima zi a săptămânii este Sabatul Domnului; însă Domnul ne-a dat lumină, arătându-ne că porunca a patra a Decalogului este tot la fel de obligatorie ca şi celelalte nouă porunci din Legea Morală. Este lucrarea noastră să arătăm clar copiilor noştri că prima zi a săptămânii nu este adevăratul Sabat şi că păzirea acesteia, după ce am primit lumina cu privire la adevăratul Sabat, constituie idolatrie şi este în totală contradicţie cu Legea
35:11 lui Dumnezeu. Pentru a-i putea învăţa cu privire la cerinţele Legii lui Iehova, este necesar să-i separăm pe copiii noştri de asocierile şi influenţele lumeşti şi să păstrăm în mintea lor adevărul Scripturii, învăţându-i cuvânt cu cuvânt, precept cu precept, pentru ca ei să nu se dovedească necredincioşi faţă de Dumnezeu.
35:12 Protestanţii au acceptat sabatul fals, copilul papalităţii, şi l-au înălţat mai presus de ziua cea sfântă a lui Dumnezeu; iar instituţiile noastre de învăţământ au fost întemeiate cu scopul expres de a contracara influenţa acelora care nu urmează cuvântul lui Dumnezeu. Acestea sunt motive suficiente care să arate necesitatea de a avea propriile noastre instituţii de învăţământ; căci noi trebuie să învăţăm adevărul, şi nu minciuna sau închipuirile omeneşti. Şcoala trebuie să completeze educaţia din cămin şi, atât în cămin, cât şi în şcoală, trebuie păstrate simplitatea în îmbrăcăminte, în dietă şi în distracţii. Trebuie creată o atmosferă care să nu dăuneze naturii morale. Cuvânt cu cuvânt, precept după precept, copiii noştri şi toţi membrii familiilor noastre trebuie învăţaţi să rămână pe calea Domnului şi să stea neclintiţi pentru adevăr şi neprihănire. Trebuie să ne menţinem pe poziţii împotriva oricărui sofism care tulbură acest veac decăzut, în care minciuna este înălţată şi atât de mult amestecată cu adevărul, încât este aproape imposibil ca cei neobişnuiţi cu distincţia pe care o face Scriptura între tradiţiile omeneşti şi Cuvântul lui Dumnezeu să deosebească adevărul de minciună. S-a scris clar că în acest veac "unii se vor lepăda de credinţă şi se vor alipi de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile demonilor" (1 Tim. 4, 1).
35:13 Pe măsură ce adevărul este adus în viaţa practică, standardul trebuie ridicat mai sus şi tot mai sus, pentru a întruni cerinţele Bibliei. Aceasta presupune opoziţie faţă de modă, faţă de obiceiurile şi practicile lumeşti. Influenţele lumii, ca şi valurile mării se abat împotriva urmaşilor lui Hristos pentru a-i îndepărta de la adevăratele principii ale bunătăţii şi harului lui Hristos; însă ei trebuie să rămână neclintiţi
35:14 ca stânca pentru principii. Va fi nevoie de curaj moral pentru a face acest lucru, iar cei ale căror suflete nu sunt întemeiate pe Stânca cea veşnică vor fi măturaţi de valul lumesc. Noi putem rămâne neclintiţi numai dacă viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când ne opunem lumii, vom avea totală independenţă morală. Conformându-ne în totul voinţei lui Dumnezeu, noi ne vom aşeza pe un teren avantajos şi vom fi conştienţi de nevoia unei despărţiri categorice faţă de obiceiurile şi practicile lumii. Noi nu trebuie să ridicăm standardul nostru doar cu puţin mai sus faţă de standardul lumii; ci noi trebuie să facem ca linia de demarcaţie să fie vizibilă. În biserică sunt mulţi care cu inima aparţin lumii, însă Dumnezeu îi cheamă pe aceia care pretind a crede cel mai înalt adevăr să se ridice mai presus de atitudinea întâlnită în bisericile de astăzi. Unde este tăgăduirea de sine, unde este purtarea crucii despre care Domnul Hristos a spus că trebuie să-i caracterizeze pe urmaşii Săi? Motivul pentru care avem o influenţă atât de mică asupra rudelor şi prietenilor necredincioşi este pentru că s-a văzut prea puţină deosebire între obiceiurile noastre şi cele ale lumii. Părinţii trebuie să se trezească şi să-şi cureţe sufletul prin trăirea adevărului în viaţa lor din cămin. Când vom ajunge la standardul pe care Domnul doreşte să-l atingem, cei lumeşti îi vor privi pe adventiştii de ziua a şaptea ca fiind ciudaţi, unici şi extremişti rigizi. "Noi suntem o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni." (1 Cor. 4, 9).
35:15 Noi suntem sub un legământ solemn, sacru, faţă de Dumnezeu spre a ne creşte copiii nu pentru lume, nu pentru a pune mâinile lor în mâinile lumii, ci pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a se teme de El şi a păzi poruncile Sale. Noi trebuie să-i învăţăm să lucreze în mod inteligent pentru Hristos, pentru a prezenta acelora cu care se asociază un caracter creştin nobil. Pentru acest motiv au fost înfiinţate şcolile noastre, pentru ca tinerii şi copiii noştri să fie astfel educaţi, încât să exercite o influenţă de partea lui Dumnezeu în lume. Atunci să devină oare şcolile noastre ca şi cele din lume şi să urmeze practicile şi obiceiurile ei? "Vă îndemn dar,
35:16 fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească." (Rom. 12, 1).
35:17 Atunci când cei care au ajuns la vârsta tinereţii şi maturităţii nu văd nici o diferenţă între şcolile noastre şi colegiile din lume şi nu au nici o preferinţă pentru care să opteze şi având în vedere că în şcolile din lume minciuna este învăţată prin cuvânt şi exemplu, atunci înseamnă că este nevoie de o examinare atentă a motivelor care au condus la o asemenea concluzie. Instituţiile noastre de învăţământ s-ar putea să se clatine, alunecând spre conformare faţă de lume. Pas cu pas, ele pot înainta spre asemănarea cu lumea; însă ele sunt prizoniere ale speranţei şi Dumnezeu le va lumina şi corecta şi le va aduce înapoi poziţia lor de integritate şi diferenţiere faţă de lume. Eu veghez cu un interes deosebit şi sper să văd şcolile noastre cu totul pătrunse de spiritul religiei adevărate şi curate. Când studenţii sunt astfel pătrunşi, vor vedea că este de făcut o mare lucrare pentru Hristos, iar timpul pe care îl folosesc acum pentru distracţii îl vor folosi pentru a face în mod serios lucrare misionară. Ei se vor strădui să facă bine tuturor celor din jurul lor, să ridice sufletele care zac în descurajare şi să ilumineze pe aceia care se află în întuneric şi rătăcire. Ei se vor îmbrăca cu Domnul Isus Hristos şi nu se vor mai preocupa de firea pământească pentru a-i satisface poftele.
35:18 Review and Herald, 9 iunie 1894.
35:19 Studenţilor li se cere să fie conlucrători cu Dumnezeu
35:20 Domnul Isus a murit pentru neamul omenesc şi, dându-Şi viaţa, El a înălţat omenirea pe scara valorii morale a lui Dumnezeu. Fiul Dumnezeului Celui infinit Şi-a îmbrăcat divinitatea cu natura omenească şi S-a supus morţii pe cruce, pentru a putea deveni mijlocul prin care omenirea să se poată întâlni cu Divinitatea. El a făcut posibil ca omul să devină părtaş la natura divină şi să scape de stricăciunea care este în lume prin pofte. Domnul Hristos lucrează continuu pentru a înălţa şi înnobila pe om şi El cere ca orice suflet pe care l-a răscumpărat din nenorocirea fără nădejde să colaboreze cu El în marea lucrare de mântuire a celor pierduţi. Noi nu trebuie să întindem curse şi să facem planuri secrete pentru a conduce sufletele în ispită.
35:21 Oh, dacă fiecare ar putea să vadă această problemă în toate detaliile, aşa cum mi-a fost prezentată mie, cât de repede l-ar părăsi ei pe vrăjmaşul şi lucrarea lui meşteşugită! Cât de mult ar dispreţui ei acele lucruri prin care păcatul este adus asupra familiei omeneşti! Cât de mult ar urî ei păcatul cu o ură desăvârşită, dacă ar lua în seamă faptul că a costat viaţa Comandantului cerurilor, ca ei să nu piară şi omul să nu fie rob deznădăjduit legat la carul lui Satana, un sclav decăzut supus voinţei sale, un trofeu al victoriei şi împărăţiei sale.
35:22 Cine se va ataşa de Satana? Cine va purta emblema lui? Cine îl va alege drept căpitan şi va refuza să stea sub steagul însângerat al Căpitanului mântuirii noastre? Domnul Hristos a murit pentru fiecare fiu şi fiică a lui Adam; şi când Fiul lui Dumnezeu a dovedit o dragoste atât de uimitoare, făcând acest mare sacrificiu pentru omul păcătos, pentru ca acesta, prin credinţa în El, să nu piară şi să aibă viaţă veşnică, cum ar putea oare acela care este beneficiarul acestei extraordinare iubiri să fie indiferent, să rămână în păcat şi
35:23 neascultare şi să nu-L mărturisească cu toată inima pe Hristos, fără nici o clipă de întârziere? Cum este posibil ca cineva să iubească răul? Cum ar putea tinerii să se înjosească şi să-şi ofere capacităţile lui Satana, lăsând influenţa lor pe seama a ceea ce le va slăbi propria lor putere morală şi eficienţă? Făcând voia Aceluia care iubeşte lumea şi care a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru ea, ei îşi fortifică orice facultate a sufletului şi îşi sporesc fericirea şi pacea.
35:24 Domnul i-a onorat mult pe oameni, dându-L pe Domnul Hristos pentru a-i smulge de sub pretenţiile lui Satana. Vă veţi reveni voi oare? Veţi primi voi darul lui Hristos? Sau veţi refuza ceea ce a făcut El? Domnul Isus a spus: "Cine nu adună împreună cu Mine risipeşte." De asemenea, El a spus: "Fără Mine nu puteţi face nimic" şi "Harul Meu îţi este de ajuns." Oricine caută să facă bine prin propriile lui puteri limitate va descoperi că toate eforturile lui vor fi sortite eşecului; însă cei care Îl caută pe Domnul Hristos prin credinţă vor descoperi în El un Mântuitor personal. Ei se vor înrola în armata Lui, vor deveni ostaşii Săi şi vor lupta lupta cea bună a credinţei. Dacă ei sunt studenţi, vor simţi că menirea lor este să facă din şcoală instituţia cea mai ordonată, cea mai elevată şi cea mai vrednică de laudă din lume. Ei vor aşeza orice părticică a influenţei lor de partea lui Dumnezeu, de partea lui Hristos şi de partea fiinţelor cereşti. Ei vor simţi că este de datoria lor să formeze o societate creştină pentru a putea ajuta pe orice student să vadă cât de nesăbuită este o cale pe care Dumnezeu nu o poate aproba. Ei vor strânge împreună cu Hristos şi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a-şi desăvârşi un caracter creştin. Ei vor lua asupra lor înşişi lucrarea de a-i conduce pe şchiopi şi pe cei slabi pe cărarea cea sigură care duce spre cer. Ei vor plănui adunări şi întruniri creştine, care vor fi o binecuvântare pentru instituţia de învăţământ, şi vor face tot ce le stă în putere pentru ca şcoala să devină ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie. Ei vor fi conştienţi de valoarea şi
35:25 eficienţa întâlnirilor creştine în vederea pregătirii de misionari care să meargă şi să ducă lumii solia de avertizare.
35:26 Studenţii ar trebui să aibă propriile lor ore de rugăciune, în care să-şi poată înălţa cererile lor simple, arzătoare, ca Dumnezeu să-l binecuvânteze pe directorul şcolii cu tărie fizică, minte clară, putere morală şi discernământ spiritual şi pentru ca fiecare profesor să fie înzestrat cu harul lui Hristos şi calificat să-şi facă lucrarea cu credincioşie şi dragoste arzătoare. Ei ar trebui să se roage ca profesorii să poată fi unelte prin care Dumnezeu să lucreze, pentru a face ca binele să predomine asupra răului prin cunoaşterea lui Isus Hristos pe care L-a trimis El. Fie ca Dumnezeu să le dea studenţilor care frecventează instituţiile noastre de învăţământ harul şi curajul de a pune în practică principiile descoperite în Legea lui Dumnezeu, care este expresia caracterului Său. Nu defăimaţi niciodată şcolile pe care le-a întemeiat Dumnezeu. Dacă aţi greşit vreodată şi aţi căzut în ispită, aceasta este pentru că nu aţi făcut din Dumnezeu tăria voastră, pentru că nu aţi avut credinţa care lucrează prin dragoste şi curăţeşte sufletul.
35:27 Fie ca orice creştin sincer care are vreo legătură cu şcolile noastre să se hotărască să fie un slujitor credincios pentru cauza lui Hristos şi să ajute pe orice student să fie credincios, curat şi sfânt în viaţă. Fie ca toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să caute să-i câştige pe aceia care încă nu L-au mărturisit pe Hristos. În fiecare zi, ei pot exercita prin rugăciune o influenţă tăcută şi să colaboreze cu Domnul Isus Hristos, misionarul şef pentru lumea noastră. Fie ca orice suflet - bărbat, femeie - să crească în ce priveşte desăvârşirea caracterului şi consacrarea, în curăţie şi sfinţenie, şi să trăiască numai pentru slava lui Dumnezeu, astfel încât duşmanii credinţei noastre să nu poată triumfa. Să fim atât de legaţi unii de alţii în credinţa noastră cea sfântă, încât influenţa noastră unită să poată fi cu totul de partea Domnului şi să poată contribui la transformarea acelora cu care venim în contact. Să fie evident faptul că aveţi o legătură vie cu Dumnezeu şi că sunteţi plini de îndrăzneală pentru slava Mântuitorului, căutând să cultivaţi orice trăsătură de
35:28 caracter prin care Îl puteţi onora pe El, care Şi-a dat dragostea lui Hristos să exercite o putere constrângătoare pentru a atrage şi pe alţii pe drumul trasat de Domnul pentru cei răscumpăraţi. Când studenţii din şcolile noastre vor învăţa să iubească voia lui Dumnezeu, ei vor descoperi că acest lucru nu este greu.
35:29 Dacă studenţii văd defecte de caracter la alţii, să fie mulţumiţi că îşi dau seama de aceste defecte, astfel putându-se feri de aceştia. Veţi vedea, fără îndoială, oameni care nu învaţă să fie blânzi şi smeriţi ca Domnul Isus, dar cărora le plac etalarea, lucrurile deşarte, uşuratice şi lumeşti. Singurul remediu pentru unii ca aceştia este să privească la Domnul Isus şi, studiind caracterul Său, ei vor ajunge să dispreţuiască tot ce este deşert şi frivol, slab şi dăunător. Caracterul Domnului Hristos este plin de răbdare, bunătate, îndurare şi iubire neţărmurită. Contemplând un astfel de caracter, ei se vor ridica mai presus de starea de micime în care au fost modelaţi, care i-a făcut să fie nesfinţi şi lipsiţi de iubire. Ei vor spune: "Nu am stat împreună cu persoane uşuratice şi nici cu cei făţarnici." Ei îşi vor da seama că "cel care umblă cu cei înţelepţi va fi înţelept; însă prietenia nebunilor este vătămătoare".
35:30 Fie ca toţi cei care caută să trăiască o viaţă creştină să nu uite că biserica luptătoare nu este biserica biruitoare. În biserică se găsesc şi dintre aceia care sunt fireşti. Ei trebuie mai degrabă compătimiţi decât învinovăţiţi. Biserica nu trebuie judecată pentru că susţine astfel de persoane, deşi ei se găsesc în rândul membrilor ei. Dacă biserica i-ar exclude, chiar aceia care au socotit că este vinovată pentru prezenţa lor acolo ar învinovăţi biserica pentru că i-a trimis în valul lumii; ei ar pretinde că aceia au fost trataţi neîndurător. S-ar putea ca în biserică să fie unii oameni reci, mândri, aroganţi şi necreştini, însă nu trebuie să vă întovărăşiţi
35:31 cu ei. Sunt mulţi care au o inimă caldă, care sunt altruişti, se sacrifică şi care, dacă li s-ar cere, şi-ar da chiar şi viaţa pentru a salva suflete. Domnul Isus a văzut răul şi binele din biserică şi a spus: "Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş". Nimeni nu trebuie să fie neghină deoarece nu orice plantă din câmp este grâu. Dacă adevărul ar fi cunoscut, cei care protestează o fac pentru a linişti o conştiinţă care-i condamnă, care se simte vinovată. Chiar şi aceia care luptă împotriva stăpânirii vrăjmaşului au greşit uneori sau au făcut rău. Răul domină asupra binelui atunci când noi nu ne încredem cu totul în Hristos şi nu Îl primim înăuntrul nostru. Atunci ies la iveală deficienţe care nu s-ar vădi dacă noi am avea acea credinţă care lucrează prin iubire şi curăţeşte sufletul.
35:32 Noi nu suntem obligaţi să ne alegem ca prieteni pe aceia care resping dragostea lui Dumnezeu, care a fost dovedită prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu pentru lumea noastră, "pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16). Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu nu îşi vor alege ca prieteni pe vrăjmaşii lui Dumnezeu. S-a pus întrebarea: "Să-i ajutăm pe cei necredincioşi şi să-i iubim pe cei care Îl urăsc pe Domnul?" Preferaţi voi să vă asociaţi cu cei nereligioşi şi cei necredincioşi, şi nu cu cei ce ascultă de poruncile lui Dumnezeu? Preferaţi să vă despărţiţi de cei care Îl iubesc pe Dumnezeu şi să vă aşezaţi cât mai departe de sursa de lumină? Voi doriţi să menţineţi în biserică o atmosferă de curăţie şi credinţă şi să formaţi nişte caractere bazate pe principii, precum lemnul cel tare. Creştinii nu aleg şi nici nu cultivă societatea celor necreştini. Dacă Domnul v-a dat o anumită menire în lume, ca şi Iosif şi Daniel, atunci vă veţi ţine tare în mijlocul ispitelor. Însă în lumea noastră nu veţi găsi niciodată un loc unde să fie prea multă lumină. Atunci, cât este de primejdios să alegeţi asocierea cu aceia care iubesc întunericul mai mult decât lumina, dar nu vor să vină la lumină, ca să nu le fie
35:33 mustrate faptele.
35:34 Review and Herald, 16 ian. 1894.
35:35 Pentru studiu suplimentar
35:36 Review and Herald - Copilăria lui Isus, 30 aug. 1894