34:1 Exmatricularea studenţilor
34:2 Vreau să înţelegeţi un lucru, şi anume că nu am fost de acord cu exmatricularea studenţilor din şcoală, cu excepţia cazurilor când destrăbălarea şi imoralitatea impun acest lucru, pentru a nu fi afectaţi şi alţii. S-a făcut o greşeală dând afară din şcoală studenţi, cum a fost cazul _, _ şi alte cazuri, ceea ce a fost foarte rău, şi sufletelor tratate astfel li s-a deschis în faţă un drum care le-a asigurat un loc în rândurile vrăjmaşului, bine înarmaţi şi bine echipaţi. La fel şi faptul de a face cunoscute public greşelile studenţilor din şcoală - am fost în situaţia să văd şi să aud câteva dintre aceste demascări şi mi-au fost arătate. Acestea au fost dăunătoare în toate privinţele şi nu au avut nici o influenţă benefică asupra şcolii. Dacă cei ce au avut un rol în aceste lucruri ar fi avut spiritul şi înţelepciunea lui Hristos, ei ar fi găsit o cale de corectare a dificultăţilor existente, mai degrabă după modelul Domnului Isus Hristos. Niciodată nu va fi de vreun ajutor studentului să fie umilit în faţa întregii şcoli. Aceasta produce o rană care ucide. Nu vindecă nimic, nu foloseşte la nimic. Există studenţi care sunt exmatriculaţi din şcoală. Prin acest act, ei sunt aruncaţi pe terenul lui Satana spre a se lupta cu puterile şi stăpânirile fără armura de apărare şi ajung foarte uşor pradă înşelăciunilor lui Satana. Daţi-mi voie să vă spun un cuvânt în Numele Domnului. Când se procedează în mod corespunzător, în cazurile în care studenţii se abat atât de puţin de pe cale, se va vedea că nu este necesar să fie suspendaţi sau exmatriculaţi. Există o cale dreaptă şi Spiritul Domnului trebuie să lucreze la inima omului, căci, dacă nu, vor fi făcute greşeli grave. Cea mai plăcută lucrare care a fost încredinţată omului este aceea de a lucra cu minţile omeneşti. Profesorii trebuie să ţină seama că ei nu au de-a face cu îngeri, ci cu fiinţe omeneşti care au aceleaşi pasiuni ca şi ei. Caracterele nu sunt toate modelate după acelaşi tipar. Acestea
34:3 sunt moştenite. Defectele şi calităţile din caracter sunt astfel scoase la iveală. Fiecare profesor să fie atent la aceste lucruri. El are de-a face atât cu deformări de caracter, moştenite sau cultivate, cât şi cu caractere frumoase şi este nevoie de mult har din partea profesorului pentru a şti cum să procedeze cu cei care greşesc, atât pentru binele lor momentan, cât şi pentru binele lor veşnic. Impulsul, nerăbdarea, mândria, egoismul şi lauda de sine, toate acestea, dacă vor fi nutrite, vor face mult rău şi vor arunca sufletul pe terenul de luptă al lui Satana, fără să aibă înţelepciunea să-şi conducă propria lui corabie, ci va fi în pericolul de a fi azvârlit, pradă ispitirilor lui Satana, până când va ajunge o epavă. Fiecare profesor are propriile lui trăsături de caracter asupra cărora trebuie să vegheze, pentru ca Satana să nu-l poată folosi ca agent al său pentru a distruge sufletele, prin propriile lui trăsături de caracter nesfinţite. Unica siguranţă pentru profesori este să înveţe zi de zi în şcoala lui Hristos, blândeţea Lui, smerenia Lui, şi atunci eul va fi ascuns în Hristos şi el va purta cu bucurie jugul lui Hristos şi va ţine cont că are de-a face cu moştenirea Lui. Trebuie să vă spun că mi-a fost arătat că nu au fost folosite întotdeauna cele mai bune metode pentru a trata greşelile studenţilor, iar rezultatul a fost că sufletele au fost puse în pericol, iar unele s-au pierdut. Temperamentele rele ale profesorilor, procedeele lor neînţelepte, mândria lor au făcut o lucrare rea. Nu există formă de viciu, spirit lumesc sau beţie care să facă o lucrare mai dăunătoare asupra caracterului, să producă amărăciune sufletului, să stârnească rele care să copleşească ceea ce este bine, ca patimile omeneşti care nu sunt stăpânite de Duhul lui Dumnezeu. Furia, o dată stârnită, nu se opreşte niciodată. Cât de mulţi fii risipitori sunt ţinuţi departe de Împărăţia lui Dumnezeu datorită caracterului lipsit de iubire al celor care pretind că sunt creştini. Gelozia, invidia, mândria şi sentimentele lipsite de milă, asprimea, răceala, lipsa de simpatie, toate acestea sunt însuşiri ale lui Satana. Profesorii vor avea de-a face cu aceste lucruri în caracterele studenţilor. Este teribil să ai de-a face cu asemenea lucruri; însă, căutând să îndepărteze aceste rele, de multe ori
34:4 lucrătorul a dat pe faţă însuşiri asemănătoare, care au făcut rău sufletului cu care a lucrat.
34:5 În cer, într-adevăr, nu există loc pentru astfel de caractere. Pentru un om cu un astfel de caracter, cerul va fi un loc mizerabil, pentru că el însuşi este un om nenorocit. "Dacă nu vă naşteţi din nou", spunea Domnul Isus, "cu nici un chip nu veţi vedea Împărăţia cerurilor". Omul trebuie să-I îngăduie Domnului Hristos să locuiască înăuntrul său, Hristos - nădejdea slavei - pentru a intra în cer şi astfel să ia cerul cu el. Numai Domnul Isus poate modela şi schimba caracterul. Căci lipsa răbdării, a bunătăţii, a îngăduinţei, a altruismului şi a iubirii izbucnesc involuntar atunci când nu suntem în gardă, iar cuvintele necreştineşti şi un caracter care nu este asemenea celui al lui Hristos duce adesea la ruina sufletului. "Nu se bucură de nelegiuire" *. Notaţi acest lucru. Apostolul vrea să spună că acolo unde se cultivă dragoste autentică pentru sufletele care sunt atât de preţioase, acest lucru va fi manifestat faţă de aceia care au cel mai mult nevoie de răbdarea care suferă totul şi este plină de bunătate şi care nu este gata să facă dintr-o greşeală mică o ofensă de neiertat, făcând din greşelile altora o sursă continuă. Dragostea pentru sufletele pentru care a murit Hristos nu va face ceea ce s-a făcut datorită unor concepţii greşite, faţă de cel ce a greşit, expunându-i greşelile şi slăbiciunea în faţa întregii şcoli. Cum credeţi că a privit Domnul Isus la astfel de lucruri? Dacă ar fi fost prezent acolo, El ar fi spus celor care au făcut aceste lucruri: "Voi nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." Căci în Scriptură este arătat clar cum trebuie să se procedeze cu sufletul care rătăceşte. "Luaţi seama la voi înşivă ca să nu fiţi ispitiţi şi voi", de acest lucru trebuie să ţină cont inima încăpăţânată, neînduplecată. Dragostea lui Isus va acoperi o mulţime de păcate, şi acestea nu-l vor mai afecta pe cel vinovat, nefiind cazul să fie expuse spre a nu crea sentimente de acelaşi fel nici în inima acelora cărora le sunt prezentate aceste greşeli şi nici în inima celui cu care s-a procedat aşa. Cel vinovat este adesea condus la disperare. Mintea lui nu se poate vindeca. Lucrarea pe care o aveţi de făcut este aceea de a avea harul lui Hristos în suflet şi cel care acţionează astfel nu se va face
34:6 niciodată vinovat de a fi expus greşelile altora, cu excepţia cazurilor când aşa este mai bine. Lucraţi aşa cum a lucrat Hristos. Martorul credincios vorbeşte în Apoc. 21, 5. Dovediţi iubire. În creştinism nu există nimic capricios.
34:7 Dacă un om nu-şi foloseşte braţul, acesta slăbeşte şi îşi pierde tăria musculară. Dacă creştinul nu-şi pune la lucru puterile spirituale, el nu poate dobândi nici tărie de caracter şi nici vigoare morală. Dragostea este o plantă foarte preţioasă şi trebuie îngrijită ca să înflorească. Preţioasa plantă a iubirii trebuie tratată (practicată) cu duioşie şi ea va deveni puternică şi viguroasă, va aduce multă roadă, fiind o expresie a întregului caracter. Un caracter asemenea lui Hristos nu este un caracter egoist, nu este lipsit de bunătate şi nu va face nici un rău sufletelor care se luptă cu ispitirile lui Satana. Astfel, simţămintele celor care sunt ispitiţi vor fi de o asemenea natură, încât necazurile şi ispitele lor le vor trata astfel, încât aurul curat va fi scos la suprafaţă, iar zgura va arde. Aceasta este ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru noi toţi. În şcoala lui Hristos, toţi îşi pot învăţa zilnic lecţia, atât profesorii, cât şi elevii, pentru a putea fi răbdători, umili, generoşi şi nobili. Toţi trebuie să-L căutaţi pe Dumnezeu în cea mai stăruitoare rugăciune şi cu o credinţă vie, iar mâna transformatoare a lui Dumnezeu va lucra propriul Său chip în caracterul vostru. Vor veni ispitiri, însă ele nu vă vor birui. Ci prin harul primit în inimă, care este deschisă faţă de glasul lui Isus, caracterul şi experienţa vor creşte mereu, tot mai frumos, în mod ceresc. Să nu uităm că lucrăm cu suflete pe care Domnul Hristos le-a răscumpărat cu un preţ infinit de mare pentru El Însuşi. Oh, spuneţi celui care se abate de pe cale: "Dumnezeu te iubeşte, El a murit pentru tine." Plângeţi împreună cu ei, rugaţi-vă pentru ei. Vărsaţi lacrimi pentru ei, nu vă mâniaţi pe ei. Ei sunt proprietatea cumpărată de Hristos. Fiecare să se străduiască să aibă un caracter care să dovedească dragoste în toate faptele sale. "Dar dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi fost mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare." (Marcu 9, 42). Mai bine nu ar exista decât să fie lipsit de acea iubire
34:8 pe care Domnul Hristos a dat-o pe faţă în caracterul Său şi pe care a recomandat-o copiilor Săi. Domnul Hristos a spus: "Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu." Noi trăim într-o lume rea, aspră, insensibilă, nemiloasă. Satana şi confederaţia lui fac tot ce le stă în putinţă pentru a seduce sufletele pentru care Domnul Hristos Şi-a dat preţioasa Sa viaţă. Oricine îl iubeşte pe Dumnezeu în sinceritate şi conform adevărului va iubi sufletele pentru care a murit Hristos. Dacă dorim să facem bine sufletelor, succesul nostru faţă de aceste suflete va fi proporţional cu încrederea lor în noi şi în funcţie de cât de mult le preţuim. Respectul arătat sufletului care se luptă constituie mijlocul sigur folosit de Domnul Hristos pentru redobândirea respectului de sine pe care omul l-a pierdut. Ideile noastre îngăduitoare cu privire la ceea ce poate deveni acesta constituie un ajutor pe care noi nu îl putem preţui pe deplin. Noi avem nevoie de harul îmbelşugat al lui Dumnezeu în fiecare ceas şi atunci vom avea o experienţă practică bogată, pentru că Dumnezeu este iubire. În acela în care sălăşluieşte dragostea locuieşte Dumnezeu. Acordaţi iubire acelora care au cel mai mult nevoie de ea. Cei mai nenorociţi, cei care au temperamentele cele mai dificile au nevoie de dragostea şi mila noastră. Cei care ne pun la încercare răbdarea au nevoie de dragostea noastră. Noi trecem prin lume o singură dată; fiecare lucru bun pe care putem să-l facem trebuie să-l facem cu seriozitate, neobosit, în acelaşi spirit în care Şi-a făcut Domnul Hristos lucrarea. El nici nu cădea de oboseală, nici nu se descuraja. Firile aspre, încăpăţânate, ursuze au cea mai mare nevoie de a fi ajutate. Cum pot fi ajutate? Doar prin acea dragoste pe care a dovedit-o Domnul Hristos faţă de ei în felul în care S-a purtat cu omenirea decăzută. Îi puteţi trata aşa cum merită. Însă ce ar fi dacă Domnul Hristos v-ar fi tratat astfel pe voi? El, care nu a meritat să fie tratat astfel, a fost tratat cum meritam noi să fim trataţi. Dacă vă veţi purta cu unele persoane aşa cum consideraţi voi că merită şi le veţi tăia orice nădejde, vă veţi diminua influenţa pe care o aveţi şi veţi ruina un suflet. Se merită? Nu, eu spun nu, de o sută de ori nu. Legaţi-vă de aceste suflete care au nevoie de tot ajutorul posibil, printr-o inimă iubitoare, plină de simpatie şi milă, revărsând o dragoste asemenea celei a lui Hristos, şi
34:9 veţi salva un suflet de la moarte şi veţi acoperi o sumedenie de păcate. Nu ar fi mai bine să procedăm cu iubire?
34:10 Aveţi grijă ce faceţi în privinţa exmatriculării studenţilor. Aceasta este o treabă serioasă. Ar trebui să fie o greşeală foarte gravă ca să apelaţi la o astfel de disciplinare. Apoi trebuie studiate cu grijă toate circumstanţele legate de cazul respectiv. Studenţii care pleacă de acasă la mică distanţă sau una mai mare, mii şi mii de mile, sunt departe de cămin şi privaţi de avantajele unui cămin; iar dacă sunt daţi afară din şcoală, li se refuză privilegiile şcolii. Toate cheltuielile pentru ei vor fi suportate de cineva care şi-a pus nădejdea în ei, care cred că banii nu sunt investiţi în zadar. Studentul este ispitit sau cade în ispită şi el trebuie pus sub disciplină pentru greşeala sa. El simte profund că raportul vieţii sale este mânjit şi că el îi dezamăgeşte pe aceia care şi-au pus nădejdea în el că îşi va dezvolta caracterul sub influenţa instruirii pe care o primeşte la şcoală, ceea ce va răsplăti tot ce s-a investit pentru el. Însă el este exmatriculat pentru prostiile lui. Ce va face el? Curajul este la nivelul cel mai scăzut, curajul şi chiar bărbăţia îi lipsesc. El este în pagubă şi un timp preţios a fost pierdut. Cine este bun şi duios şi simte povara pentru aceste suflete? Să nu ne mirăm că Satana este cel care trage foloase în aceste împrejurări. Aceşti tineri sunt azvârliţi pe terenul lui Satana şi cele mai rele simţăminte ale inimii omeneşti ies la iveală, sunt întărite şi confirmate. Vorbesc despre astfel de cazuri aşa cum mi-au fost prezentate mie. Aş dori ca toţi să poată vedea aceste lucruri în toate aspectele, aşa cum mi-a fost arătat mie. Eu cred că ar trebui făcute schimbări radicale în multe din regulile şi metodele de comportare faţă de minţile omeneşti. Ar trebui să existe mai mulţi medici care să vindece suflete omeneşti, care să înţeleagă cum să se poarte cu minţile omeneşti. Ar trebui practicate mai mult iertarea, simpatia şi dragostea şi mai puţin metodele de descurajare, de zdrobire. Să presupunem că Domnul Hristos S-ar purta cu fiii şi fiicele Sale care învaţă de la El aşa cum se poartă unealta omenească, profesorul, cu cei care sunt în grija sa;
34:11 şi atunci când Legea şi poruncile Domnului ar fi încălcate de noi, cei vinovaţi ar fi exmatriculaţi sau suspendaţi, iar cei greşiţi ar fi lipsiţi de călăuzirea Sa iubitoare, mântuitoare, înălţătoare, şi lăsaţi să-şi aleagă propria cale fără ajutor divin, ce s-ar întâmpla oare cu sufletele noastre? Iubirea Lui care ne iartă în mod continuu leagă preocuparea sufletului nostru de El Însuşi. Puterea dragostei lui Dumnezeu mă copleşeşte când iau aminte la ea. Jugul lui Hristos nu este greu şi sarcina lui este uşoară. Când pătrundem mai mult dragostea lui Hristos, punând-o în practică, vom avea rezultate cu totul diferite în viaţa noastră de creştini, iar caracterele acelora cu care venim în legătură vor fi schimbate. Lucrul cel mai dificil pentru cineva este să renunţe la ceea ce crede el că este bine. Dragostea nu caută folosul său. Dragostea de origine cerească pătrunde mai adânc decât suprafaţa lucrurilor. Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Întărită de harul lui Hristos, dragostea nu se poartă necuviincios. În cel care sălăşluieşte dragostea, sălăşluieşte Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste. Noi toţi avem nevoie de dragoste, bunătate, îngăduinţă, milă şi amabilitate. Trebuie să dăm afară din suflet orice rest de egoism sau mândrie omenească.
34:12 Atunci când nu a mai existat nici o speranţă pentru Adam şi Eva, ca urmare a călcării de lege şi a păcatului, când dreptatea cerea moartea păcătosului, Domnul Hristos S-a oferit pe Sine Însuşi ca jertfă pentru păcatul lumii. Lumea se afla sub condamnare. Domnul Hristos a devenit înlocuitorul şi siguranţa omului. El avea să-Şi dea viaţa pentru lume, care este considerată a fi oaia pierdută care s-a rătăcit de turmă, socotită vinovată şi neajutorată. "Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (1 Ioan 4, 10). "Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi; fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor" (Isaia 53, 6). Fiecare fiu şi fiică a lui Dumnezeu, dacă Îl au pe Mântuitorul în inima lor, vor fi şi ei ca Isus.
34:13 Orice suflet care nu L-a primit pe Mântuitorul va da pe faţă un caracter care nu seamănă cu cel al Mântuitorului. Dragostea nu este nutrită şi nici nu este pusă în practică. "Înălţaţi-L pe El, Mântuitorul nostru cel înviat", în cuvinte, în discuţiile pe care le aveţi, în felul în care procedaţi cu cei care au greşit.
34:14 Ştiu, prin sarcina care a fost pusă asupra mea, că mulţi dintre cei care funcţionează în şcolile noastre au nevoie să înveţe în şcoala lui Hristos blândeţea Sa, procedeele Sale pline de duioşie faţă de cei greşiţi, mila şi iubirea Sa. Până când nu se vor topi şi nu va fi îndepărtată zgura din caracter, scopurile lor de lucru vor fi diferite. Sunt profund mâhnită în inima mea datorită rezultatelor grave ca urmare a procedeelor neînţelepte, mult mai serioase decât sunt mulţi dispuşi să admită faţă de propria lor conştiinţă sau faţă de Dumnezeu. Eul este atât de mare în mulţi, luptând mereu pentru a prelua stăpânirea. Sunt dintre aceia care pretind că sunt urmaşi ai Domnului Isus Hristos, dar care nu au murit niciodată faţă de eu. Ei nu au căzut niciodată pe stâncă pentru a fi zdrobiţi. Până când se va întâmpla acest lucru, ei vor trăi pentru sine; şi dacă ei mor în situaţia în care se găsesc, va fi prea târziu ca greşelile lor să fie îndreptate vreodată. Eu iubesc sufletele lor. Domnul Isus iubeşte sufletele lor şi El va face o lucrare bună pentru ei, dacă se vor umili sub mâna Lui atotputernică, dacă se vor pocăi, se vor converti şi se vor preda zi de zi lui Dumnezeu. Trebuie să existe o consacrare continuă, zilnică. Noi trebuie să fim atenţi la amănunte, să fim întotdeauna în gardă cu privire la eu şi să căutăm să folosim orice ocazie pentru a face ceea ce este bine pentru sufletele pentru care Domnul Hristos Şi-a dat viaţa, ca ei să poată deveni ai Lui. Când instrumentele omeneşti se poartă cu aceste suflete într-un spirit aspru, ele întristează inima lui Hristos şi Îl expun batjocurii, deoarece ei reprezintă greşit caracterul Domnului Hristos. Cineva a spus: "Bunătatea ta m-a făcut să ajung mare". Mă rog Tatălui nostru ceresc ca toţi cei care sunt în şcolile noastre să fie în Hristos aşa cum mlădiţa este legată de vie.
34:15 Manuscris, 1893.