32:1 Dăunător este formalismul, nu organizaţia
32:2 Răul nu este un rezultat al organizaţiei, ci motivul este că organizaţia este socotită a fi totul, iar evlavia este considerată ca având puţină însemnătate. Când se folosesc în mod predominant formalismul şi tot felul de combinaţii şi se depun eforturi considerabile pentru a se aduce la îndeplinire o lucrare care trebuie făcută cu simplitate, rezultatul va fi greşit şi se va materializa foarte puţin în comparaţie cu efortul depus. Obiectivul organizaţiei este exact reversul acestui fapt; iar dacă am vrea să lucrăm dezorganizat, ar însemna să dărâmăm ceea ce am clădit. S-au văzut rezultate nesatisfăcătoare atât la Şcoala de Sabat, cât şi în lucrarea misionară, pentru că s-au folosit tot felul de planuri omeneşti, în timp ce experienţa vitală a fost pierdută din vedere. În multe din lucrările făcute pentru îmbunătăţirea lucrurilor s-a folosit modelul şi planul omenesc. În Şcoala de Sabat au fost acceptaţi ca instructori şi slujbaşi oameni care nu sunt spirituali şi care nu prezintă nici un interes pentru lucrarea care le-a fost încredinţată; însă lucrurile pot fi puse în ordine numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Acelaşi rău care există acum în biserică persistă de mulţi ani. Formalismul, mândria şi plăcerea de a se etala au luat locul evlaviei adevărate şi umile. Lucrurile ar arăta altfel dacă mai mulţi s-ar consacra cu totul lui Dumnezeu şi apoi şi-ar dedica darurile pe care le au în slujba Şcolii de Sabat, înaintând mereu în privinţa cunoaşterii, instruindu-se pe ei înşişi, astfel încât să fie în stare să-i înveţe la rândul lor pe alţii cu cele mai bune metode care se pot folosi în lucrare; însă slujbaşii nu trebuie să-şi irosească timpul în reprezentaţii teatrale şi etalări muzicale, căci acest lucru nu este de folos nimănui. Nu face nici un bine să învăţăm pe copii să ţină cuvântări în anumite ocazii speciale. Ei trebuie să fie câştigaţi pentru Hristos şi, în loc să se cheltuiască timp, bani şi efort pentru etalare, fiecare efort depus să fie pentru a strânge snopi pentru seceriş.
32:3 Se pare că mulţi cred că esenţial pentru lucrarea Şcolii de Sabat este să organizeze Şcoala şi să-i antreneze pe elevii acesteia, astfel încât ei să acţioneze în conformitate cu un anumit set de ceremonii şi forme; şi că dacă se găsesc persoane care să lucreze ca instructori, Şcoala de Sabat va merge de la sine fără probleme. Adesea sunt aleşi ca instructori persoane care nu pot conduce suflete la Hristos deoarece Domnul Hristos nu reprezintă ceva de mare preţ pentru propriile lor suflete; iar toţi aceia care nu apreciază valoarea unui suflet lucrând pentru acesta aşa cum ar fi lucrat Hristos pentru el nu vor face altceva decât să îndepărteze oamenii de Hristos. "Cine nu lucrează cu Mine risipeşte." Dacă instructorii nu au pe suflet povara de a-i conduce pe oameni la Hristos, aceştia vor creşte indiferenţi faţă de adevăr; vor deveni nemulţumiţi, iar atmosfera pe care o vor degaja în jurul lor va îndepărta sufletele de la Hristos. Şi cu astfel de elemente în Şcoala de Sabat, aceasta se va confrunta tot timpul cu dificultăţi; căci atunci când instructorii se angajează în lucrare fără să aibă interes faţă de aceasta, elevii se vor molipsi de acelaşi spirit.
32:4 Însă chiar dacă aceste greutăţi există, sunt ele îndreptăţite să înlăture organizaţia? Eu sunt sigură că Domnul a rânduit organizaţia pentru a ne ajuta spre desăvârşire, iar faptul că există lucruri descurajatoare în lucrare nu trebuie să fie socotite un motiv suficient pentru a susţine desfiinţarea organizaţiei. Ne-a fost dată multă lumină cu privire la organizarea bisericii şi, cu toate acestea, trebuie să luptăm mereu pentru a desăvârşi organizaţia; însă, în cele din urmă, biruinţa a fost câştigată şi oare vom permite ca biserica să fie dezorganizată datorită indiferenţei, formalismului şi mândriei? Să ne întoarcem la dezordine pentru că membrii neconsacraţi ai bisericii folosesc în lucrare planul şi modelul de lucru omenesc şi încearcă să adapteze biserica la standardul popular?
32:5 Este adevărat că simplitatea şi adevărata evlavie s-au pierdut în mare măsură în cadrul bisericii şi mulţi din cei ce pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos sunt atât de orbiţi,
32:6 încât socotesc câştigul evlavie şi îşi consacră puterile lucrurilor vremelnice. Ei nu realizează că toată puterea lor intelectuală o datorează lui Hristos, care i-a răscumpărat, şi că ei ar trebui să-I dedice Lui cele mai bune eforturi ale gândirii, în vederea înaintării cauzei Sale. Însă, în loc să-şi folosească ideile strălucite, clare, pentru avansarea lucrării, pentru a întări şi binecuvânta biserica, ei îşi consacră toate puterile pentru înaintarea propriilor lor interese. Ei nu adună împreună cu Hristos, ci risipesc de la El prin cuvintele şi faptele lor. Ei îşi înconjoară sufletele cu o atmosferă dăunătoare spiritualităţii. Ei susţin că sunt urmaşi ai lui Hristos, însă nu Îl cunosc prin experienţă personală. Ei nu pun religia în practică. Ei nu caută să fie creştini cu aceeaşi ardoare cu care vor să înveţe să progreseze în cele vremelnice. Ei susţin că doresc înaintarea adevărului; însă este evident că acesta este lăsat în curtea de afară; căci nu are putere sfinţitoare asupra vieţii şi caracterului. Ei nu îşi dau seama ce interese sunt în joc; căci ei pun în pericol atât mântuirea propriilor lor suflete, cât şi a altora. Ei nu conştientizează faptul că, pentru a fi o mireasmă de viaţă spre viaţă, trebuie să se lase învăţaţi şi disciplinaţi spiritual în şcoala lui Hristos. Fără această disciplină spirituală, ei devin ineficienţi, ignoranţi şi subdezvoltaţi şi nu simt nevoia de instruire spirituală, de dobândirea de cunoştinţe care să-i învrednicească să ocupe poziţii în care să aibă influenţă şi să fie utili. Dacă ei nu se consacră cu totul lui Dumnezeu, devenind elevi în şcoala Sa, ei vor face o lucrare la întâmplare, dăunătoare bisericii.
32:7 Însă, datorită influenţei acestor persoane neconsacrate, să ne permitem noi să facem paşi înapoi şi să îndepărtăm acele metode care ne-au costat atât de mult pentru a clădi şi să devenim noi adepţii ideii că organizaţia este o greşeală? Noi nu îndrăznim să facem acest lucru. Sunt încă multe lucruri care trebuie puse în ordine; căci unele lucruri de mică importanţă sunt socotite de mare însemnătate, în timp ce alte lucruri de o mare valoare sunt neglijate şi sunt considerate ca fiind neesenţiale. Minţile oamenilor au nevoie de instruire atât în ce priveşte educaţia, cât şi în cele spirituale pentru a se
32:8 dezvolta armonios; căci fără educaţie, oamenii nu pot fi acceptaţi în poziţii de încredere.
32:9 Cartea cea mare în privinţa educaţiei este Biblia, dar, cu toate acestea, este puţin citită şi pusă în practică. Oh, cât de bine ar fi ca fiecare să caute să facă tot ce îi stă în putere, să folosească cel mai bine toate ocaziile pe care le are, punându-şi ca ţintă să folosească toată puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu, nu numai pentru înaintarea treburilor sale vremelnice, dar şi a celor spirituale. Oh, dacă toţi ar căuta cu stăruinţă să ştie ce este adevărul, să studieze cu seriozitate pentru a avea un limbaj corect şi voci cultivate pentru a putea prezenta adevărul în toată frumuseţea măreţiei şi nobleţii sale! Nimeni să nu-şi imagineze că aşa, pur şi simplu, va fi luat de curent şi va ajunge în poziţii de încredere. Dacă oamenii doresc să fie folosiţi pentru lucrarea lui Dumnezeu, atunci să-şi pună la muncă toate puterile, să-şi concentreze mintea şi să se poarte cu seriozitate. Satana este acela care doreşte ca oamenii să fie ignoranţi şi ineficienţi şi să se dezvolte unilateral, nefiind în stare niciodată să îndrepte ceea ce nu au făcut. El vrea ca oamenii să-şi dezvolte doar anumite capacităţi, în timp ce altele rămân nefolosite, astfel mintea ajungând să-şi piardă tăria, când, de fapt, sunt atâtea de făcut, iar ei nu le pot face faţă. Dumnezeu doreşte ca oamenii să facă tot ceea ce pot mai bine, iar în timp ca Satana trage mintea într-o direcţie, Isus o trage în cealaltă direcţie.
32:10 Când adevărul este primit în inimă, el îşi începe lucrarea de curăţire şi sfinţire a celui ce îl primeşte. Acela care îndrăgeşte adevărul nu va simţi că nu mai are nevoie să fie iluminat, ci, dacă el trăieşte adevărul în viaţa practică, va realiza că are continuu nevoie de lumină pentru a putea creşte în cunoştinţă. Pe măsură ce adevărul este tot mai prezent în viaţa sa, el va conştientiza adevărata lui ignoranţă şi se va simţi tot mai mult nevoia unei educaţii complete pentru a putea înţelege cum să-şi folosească cel mai bine capacităţile pe care le are.
32:11 Există o mare lipsă de educaţie între noi şi nu avem oameni suficient de instruiţi pentru a conduce Şcolile de Sabat şi comunităţile noastre. Mulţi dintre cei
32:12 care cunosc adevărul nu îl înţeleg suficient, încât să-l poată prezenta. Ei nu sunt pregătiţi să prezinte adevărul în aşa fel, încât caracterul măreţ, sacru, al acestuia să fie clar pentru oameni. În loc de mai puţină disciplină, ei au nevoie de mai multă instruire corespunzătoare. Este imposibil să prevedem în ce loc vom fi chemaţi. Poate vor fi situaţii în care este nevoie de un discernământ rapid şi de argumente bine echilibrate şi de aceea este pentru slava lui Dumnezeu să avem cât mai mulţi lucrători instruiţi în rândurile noastre; ei trebuie să fie capabili să prezinte adevărul în mod clar, inteligent, iar prezentarea adevărului să fie cât mai lipsită de greşeli.
32:13 Adevărata educaţie, atunci când mintea se află sub influenţa stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, este de mare importanţă şi fiecare în mod individual trebuie să înveţe să aprecieze corect capacităţile care i-au fost date de Dumnezeu; şi prin punerea în practică a cunoştinţei pe care o câştigă, el poate, prin influenţa propriului său caracter, să imprime şi în mintea altora nevoia instruirii pentru a-L sluji pe Hristos şi de a-i conduce şi pe aceştia să urmeze exemplul Său. Există mult de făcut în lume şi nu este folositor să aşezăm necunoscători să lucreze în acele probleme care sunt de cea mai mare importanţă. Apatia, indolenţa şi lipsa de atenţie manifestate cu privire la educaţie sunt uluitoare, şi acest lucru este foarte mult pe placul lui Satana. Dumnezeu doreşte ca noi să ne trezim din această indiferenţă şi să nu mai îngăduim puterilor intelectuale să fie irosite şi să degenereze în neîndemânare. Oamenii trebuie să preţuiască talentele care le-au fost încredinţate şi să folosească ocaziile pe care le au la îndemână. Fie ca puterile minţii să fie puse la lucru şi, prin exerciţiu viguros, mintea să se dezvolte.
32:14 Mai mult decât oricând înainte, este nevoie ca tinerii şi tinerele noastre să fie calificaţi intelectual pentru lucrare. Şcolile noastre de Sabat au nevoie nu doar de lucrători intelectuali, ci şi spirituali, iar mintea îşi primeşte tonusul şi eficienţa prin disciplină serioasă. Prin studiu superficial, mintea îşi
32:15 pierde treptat puterea şi degenerează în debilitate mintală, imbecilitate, şi nu mai este în stare de nici un efort obositor. Însă educaţia îi pregăteşte pe oameni pentru orice domeniu al lucrării din acest timp. Disciplina deplină, ordinea, sub ochii unui profesor înţelept, este de mai mare valoare decât aptitudinile şi înzestrarea naturală fără disciplină.
32:16 Domnul a arătat cât îl preţuieşte El pe om prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a-l răscumpăra. Satana i-a arătat şi el preţuirea faţă de capacităţile instruite şi sfinţite prin metodele ingenioase prin care caută să distragă mintea şi inima unui astfel de om pentru a nu-L sluji pe Dumnezeu şi pentru a-l conduce în rândurile celor apostaziaţi. Sub înfăţişarea unui înger de lumină, el îi atrage pe oameni cu insinuările lui să-l slujească pe el;căci el ştie că un bărbat sau o femeie educată, când nu este sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, îi poate fi de mare folos. El îi va urmări pe elevi şi studenţi cu ispite înşelătoare, căutând să-i facă să se mândrească cu realizările lor şi să-şi închipuie că sunt persoane importante, că pot avea încredere în ei înşişi şi că pot umbla în lumina propriei lor candele. Astfel, ei sunt determinaţi să-şi îndepărteze sufletul de Dumnezeu, care este Izvorul oricărei lumini şi cunoştinţe, şi, pentru a se înălţa pe ei înşişi, să se unească cu Satana, iniţiatorul oricărui păcat.
32:17 Temerea de Domnul este începutul oricărei înţelepciuni; şi când nu există dependenţă de Dumnezeu, rezultatul educaţiei este doar înălţarea lipsei de evlavie. Motivul pentru care biserica este slabă şi ineficientă este lipsa harului lui Hristos în mijlocul acelora care susţin adevărul pentru aceste timpuri. Dacă Domnul vorbeşte prin mine, atunci vă spun că păcatul, în toate formele lui, este prezent în viaţa acelora care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu; şi dacă nu se despart de Satana şi nu se agaţă de Domnul Isus, neprihănirea noastră, blestemul lui Dumnezeu va fi asupra celor care au avut o mare lumină şi, cu toate acestea, au ales să umble în întuneric. "Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. Vai de tine, Horazine!"a zis El. "Vai de tine, Betsaido!" Căci
32:18 dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până în locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ar fi rămas în picioare până în ziua de azi. De aceea, vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine." (Matei 11, 20-24).
32:19 Este un lucru înfricoşător să ai o lumină mare şi să fii binecuvântat, să ai multe ocazii şi privilegii şi, cu toate acestea, să nu le foloseşti spre mântuire. Cei care nu folosesc spre mântuire ocaziile pe care le au vor fi condamnaţi de către privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu; însă cei care umblă în lumină vor avea şi mai multă lumină. Aceia care au avut lumina adevărului şi totuşi nu au umblat în lumină se află sub aceeaşi sentinţă a condamnării cum au fost Horazinul şi Betsaida. Oare să nu luăm seama la aceste avertismente? Să nu acordăm atenţie acestor sfaturi? În viitorul apropiat, se va vedea cine a umblat umil cu Dumnezeu şi cine a ascultat de poruncile Lui. Cei care au umblat în lumina propriei lor candele vor zăcea în nenorocire. Se va vedea că au făcut o teribilă greşeală. Oh, să ne trezim! Lumina străluceşte acum; să lăsăm ferestrele minţii şi ale inimii deschise pentru a spune bun-venit razelor trimise de cer. Va spune oare Domnul Isus despre cei care pretind a crede adevărul şi totuşi nu umblă în lumina lui, "cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice: 'Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege, veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindece'" (Mat. 13, 14.15)?
32:20 Educaţia creştină, 1893