32:2 Răul nu este un rezultat al organizaţiei, ci motivul este că organizaţia este socotită a fi totul, iar evlavia este considerată ca având puţină însemnătate. Când se folosesc în mod predominant formalismul şi tot felul de combinaţii şi se depun eforturi considerabile pentru a se aduce la îndeplinire o lucrare care trebuie făcută cu simplitate, rezultatul va fi greşit şi se va materializa foarte puţin în comparaţie cu efortul depus. Obiectivul organizaţiei este exact reversul acestui fapt; iar dacă am vrea să lucrăm dezorganizat, ar însemna să dărâmăm ceea ce am clădit. S-au văzut rezultate nesatisfăcătoare atât la Şcoala de Sabat, cât şi în lucrarea misionară, pentru că s-au folosit tot felul de planuri omeneşti, în timp ce experienţa vitală a fost pierdută din vedere. În multe din lucrările făcute pentru îmbunătăţirea lucrurilor s-a folosit modelul şi planul omenesc. În Şcoala de Sabat au fost acceptaţi ca instructori şi slujbaşi oameni care nu sunt spirituali şi care nu prezintă nici un interes pentru lucrarea care le-a fost încredinţată; însă lucrurile pot fi puse în ordine numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Acelaşi rău care există acum în biserică persistă de mulţi ani. Formalismul, mândria şi plăcerea de a se etala au luat locul evlaviei adevărate şi umile. Lucrurile ar arăta altfel dacă mai mulţi s-ar consacra cu totul lui Dumnezeu şi apoi şi-ar dedica darurile pe care le au în slujba Şcolii de Sabat, înaintând mereu în privinţa cunoaşterii, instruindu-se pe ei înşişi, astfel încât să fie în stare să-i înveţe la rândul lor pe alţii cu cele mai bune metode care se pot folosi în lucrare; însă slujbaşii nu trebuie să-şi irosească timpul în reprezentaţii teatrale şi etalări muzicale, căci acest lucru nu este de folos nimănui. Nu face nici un bine să învăţăm pe copii să ţină cuvântări în anumite ocazii speciale. Ei trebuie să fie câştigaţi pentru Hristos şi, în loc să se cheltuiască timp, bani şi efort pentru etalare, fiecare efort depus să fie pentru a strânge snopi pentru seceriş.