30:1 Educaţia cea mai importantă pentru lucrătorii Evangheliei
30:2 Există lucrători creştini care nu au avut parte de o educaţie primită într-un colegiu, deoarece le-a fost imposibil să-şi asigure acest privilegiu; însă Dumnezeu le-a dat dovezi că i-a ales. El a rânduit ca ei să meargă şi să lucreze în via Sa. El a făcut din ei colaboratori eficienţi ai Săi. Ei au un spirit dornic de a învăţa; îşi simt dependenţa de Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu este cu ei pentru a-i ajuta în slăbiciunile lor. Acesta le va însufleţi mintea, le va da forţă vitală, le va călăuzi gândurile şi îi va ajuta în prezentarea adevărului. Când lucrătorul stă în faţa oamenilor pentru a prezenta cuvintele vieţii, se aude în glasul său ecoul glasului lui Hristos.
30:3 Este evident că el umblă cu Dumnezeu, că a fost cu Isus şi că a învăţat de la El. El a adus adevărul în sanctuarul lăuntric al sufletului; aceasta este pentru el o realitate vie, iar el prezintă adevărul prin puterea Duhului. Oamenii aud exprimarea lui plăcută. Dumnezeu le vorbeşte inimilor lor prin oameni consacraţi în slujba Lui. În timp ce lucrătorul Îl înalţă pe Isus prin Duhul, el devine cu adevărat elocvent. El este serios şi sincer şi este iubit de cei pentru care lucrează.
30:4 Ce păcat îşi iau asupra lor aceia care ascultă pe un asemenea om doar pentru a critica, pentru a găsi greşeli gramaticale sau o pronunţie incorectă şi pentru a batjocori datorită acestor greşeli! Fariseii îşi băteau joc de Domnul Hristos; ei criticau simplitatea limbajului Său care era atât de limpede, încât şi copilul, şi cel în vârstă, şi omul de rând Îl ascultau cu bucurie şi erau fermecaţi de cuvintele Lui. Saducheii de asemenea Îl ridiculizau, deoarece cuvântările Lui nu semănau deloc cu cele ale conducătorilor şi cărturarilor lor. Acei învăţători iudei vorbeau pe un ton monoton, iar cele mai clare şi mai preţioase pasaje din Scriptură erau făcute
30:5 neinteresante şi de neînţeles, îngropate sub maldărul tradiţiei şi învăţăturilor prezentate de rabini, în aşa fel încât oamenii ajungeau să cunoască mai puţin din însemnătatea acelui pasaj al Scripturii după ce l-au ascultat decât înainte de a-l asculta. Erau multe suflete care flămânzeau după Pâinea Vieţii, iar Isus le-a hrănit cu adevărul curat şi simplu. În învăţătura Lui, El a luat ilustraţii din lucrurile din natură şi din experienţele obişnuite ale vieţii, cu care ei erau familiarizaţi. În acest fel, adevărul a devenit pentru ei o realitate vie; scenele din natură şi treburile zilnice ale vieţii le reaminteau mereu învăţăturile preţioase ale Mântuitorului. Modul de învăţare al lui Hristos este exact ceea ce El doreşte ca slujitorii Săi să urmeze.
30:6 Vorbitorul care nu a avut parte de o educaţie completă s-ar putea să facă uneori greşeli de gramatică sau de pronunţie; s-ar putea să nu folosească cele mai elevate expresii sau cele mai frumoase figuri de stil, însă, dacă el însuşi s-a hrănit cu Pâinea Vieţii, dacă a băut din fântâna vieţii, el poate hrăni sufletele flămânde, poate oferi apă celui care este însetat. Defectele sale vor fi iertate şi uitate. Ascultătorii săi nu vor obosi şi nu vor fi dezgustaţi, ci Îi vor mulţumi lui Dumnezeu pentru solia harului trimisă lor prin slujitorul Său.
30:7 Dacă lucrătorul s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu şi stăruie în rugăciune pentru putere şi înţelepciune cerească, harul lui Hristos va fi învăţătorul său şi el va învinge mari defecte şi va deveni tot mai înţelept în lucrurile lui Dumnezeu. Însă nimeni să nu se socotească îndreptăţit în această situaţie să-şi permită să fie nepăsător, să risipească timp şi ocazii şi să neglijeze instruirea, care este esenţială pentru el ca să devină eficient. Dumnezeu nu îi apreciază pe aceia care, oferindu-li-se ocazii de a dobândi cunoştinţe, le-au neglijat, scuzându-se că nu au folosit toate privilegiile pe care El le-a pus la îndemâna lor pentru a putea deveni inteligenţi, lucrători bine calificaţi, cu care Dumnezeu să nu Se ruşineze.
30:8 Mai mult decât orice om de pe pământ, omul a cărui minte este iluminată prin deschiderea Cuvântului lui Dumnezeu spre înţelegerea sa va simţi că trebuie să se dedice unei cercetări mai
30:9 sârguincioase a Cuvântului lui Dumnezeu şi unui studiu asiduu al ştiinţelor, deoarece nădejdea şi chemarea lui sunt mai mari decât oricare altele. Cu cât omul este mai mult legat de Sursa ştiinţei şi înţelepciunii, cu atât va fi mai mult avantajat atât din punct de vedere intelectual, cât şi spiritual, datorită relaţiei sale cu Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu reprezintă educaţia cea mai importantă şi orice lucrător adevărat va face tot posibilul pentru a o dobândi.
30:10 Christian Education, 1893
30:11 Pentru studiu suplimentar
30:12 Buletinul Conferinţei Generale - Misiuni în oraşele mari, Instruirea lucrătorilor etc., p. 161-163, 1893