3:1 ÎNCHIDEREA ÎN ŞCOALĂ
3:2 Sistemul de educaţie folosit de-a lungul atâtor generaţii a fost dăunător pentru sănătate şi chiar pentru viaţa însăşi. Mulţi copii de vârstă fragedă petreceau cinci ore în fiecare zi în săli de clasă neaerisite corespunzător şi insuficient de mari pentru sănătatea copiilor. Aerul din asemenea încăperi devine curând otravă pentru plămânii celor care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre şi muşchi nu sunt puternici şi al căror creier nu este complet dezvoltat, au fost ţinuţi închişi înăuntru spre vătămarea lor. Mulţi îşi încep viaţa cu o zestre foarte redusă. Închiderea în şcoală zi de zi îi face nervoşi şi îi îmbolnăveşte. Trupurile lor sunt pipernicite datorită epuizării sistemului nervos. Şi dacă firul vieţii se întrerupe, părinţii şi profesorii nu consideră că ei ar fi avut vreo influenţă directă în distrugerea scânteii de viaţă. Când stau la mormântul copiilor lor, părinţii în necaz privesc asupra nenorocirii lor ca fiind o hotărâre specială a Providenţei, când, de fapt, datorită unei ignoranţe care nu poate fi scuzată, felul în care au procedat a distrus vieţile copiilor lor. În aceste condiţii, a pune moartea copiilor
3:3 pe seama Providenţei constituie o blasfemie. Dumnezeu a dorit ca micuţii să trăiască şi să fie educaţi ca să poată avea caractere frumoase, să-L poată slăvi în această lume şi să-L laude în lumea mai bună care va urma.
3:4 Părinţii şi profesorii, când îşi asumă responsabilitatea de a-i educa pe aceşti copii, nu se simt răspunzători în faţa lui Dumnezeu de a căuta să-şi însuşească informaţii şi cunoştinţe în legătură cu corpul omenesc, din punct de vedere fizic, pentru ca să poată trata trupurile copiilor şi elevilor lor într-un mod în care să ocrotească viaţa şi sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignoranţei părinţilor şi profesorilor. Mamele petrec ore întregi pregătind îmbrăcămintea pentru ele şi pentru copiii lor ca să le poată etala şi apoi se scuză că nu găsesc timp să citească şi să dobândească acele cunoştinţe necesare pentru a şti cum să aibă grijă de sănătatea copiilor lor. Ele socotesc că este mai puţină bătaie de cap să lase corpurile acestora în grija medicilor. Pentru a fi în pas cu moda şi cu obiceiul vremii, mulţi părinţi au sacrificat sănătatea şi vieţile copiilor lor.
3:5 Cunoaşterea şi informarea în legătură cu minunatul organism omenesc - oasele, muşchii, stomacul, ficatul, intestinele, inima şi porii pielii - şi înţelegerea dependenţei unui organ de altul în vederea funcţionării sănătoase a întregului corp constituie un studiu pentru care majoritatea mamelor nu manifestă interes. Ele nu cunosc nimic în legătură cu influenţa pe care corpul o are asupra minţii şi mintea asupra corpului. Se pare că nu înţeleg mintea, care face legătura între ceea ce este finit cu ceea ce este infinit. Fiecare organ al corpului omenesc a fost astfel întocmit, încât să slujească minţii. Mintea reprezintă capitala trupului. Copiilor li se îngăduie să consume carne, condimente, unt, brânză, porc, plăcinte grele. De asemenea, li se îngăduie să mănânce hrană nesănătoasă neregulat şi între mese. Aceste lucruri afectează stomacul, zgândărind nervii şi
3:6 slăbind intelectul. Părinţii nu îşi dau seama că seamănă seminţe ce vor avea ca urmare boala şi moartea.
3:7 Mulţi copii au fost ruinaţi pe viaţă, solicitând mult mintea, dar neglijând să-şi fortifice puterile fizice. Mulţi au murit în copilărie datorită procedeelor nechibzuite folosite de părinţi şi profesori, care le-au forţat mintea fragedă prin alintare sau prin teamă atunci când erau prea mici, ca să-şi dea seama ce înseamnă o sală de clasă. Minţile lor au fost împovărate cu lecţii atunci când acest lucru nu trebuia făcut, ci ar fi trebuit să fie reţinuţi până când constituţia lor fizică ar fi fost suficient de puternică pentru a suporta efortul intelectual. Copiii mici ar trebui lăsaţi ca mieii, să zburde pe afară, să fie liberi şi fericiţi şi să li se pună la dispoziţie cele mai bune condiţii ca să pună temelia pentru un organism puternic.
3:8 Părinţii ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor până ce aceştia ating vârsta de opt sau zece ani. Pe măsură ce încep să înţeleagă, părinţii ar trebui să deschidă în faţa lor marea carte a naturii lui Dumnezeu. Mama trebuie să se preocupe mai puţin de ceea ce este artificial în casa ei şi de pregătirea hainelor ei doar de dragul etalării şi să caute să găsească timp pentru a cultiva în ea şi copiii ei dragostea pentru frumoşii boboci şi florile care se deschid. Îndreptând atenţia copiilor ei spre diferitele lor culori şi varietăţi de forme, ea le poate face cunoştinţă cu Dumnezeu, care a creat toate lucrurile frumoase care îi atrag şi îi încântă. Ea le poate îndrepta mintea spre Tatăl ceresc, care a dovedit o iubire atât de mare faţă de ei. Părinţii Îl pot asocia pe Dumnezeu cu toate lucrările creaţiunii Sale. Singura sală de clasă pentru copiii de opt - zece ani ar trebui să fie afară, în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid şi minunatelor scene ale naturii. Şi singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lecţii, întipărite în minţile copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute şi atractive ale naturii, nu vor fi uitate curând.
3:9 Pentru ca să poată fi sănătoşi, voioşi şi
3:10 plini de vitalitate, să aibă muşchi şi creiere bine dezvoltate, copiii şi tinerii ar trebui să stea mult timp în aer liber şi să aibă ocupaţii şi timp de joacă bine plănuite. Aceia care sunt ţinuţi închişi în şcoală, aplecaţi asupra cărţilor, nu pot avea corpuri sănătoase din punct de vedere fizic. Punerea la lucru a creierului prin studiu, fără exerciţiu fizic corespunzător, are tendinţa de a atrage sângele în creier, producându-se un dezechilibru al circulaţiei sângelui în întregul organism. Creierul are prea mult sânge, iar extremităţile prea puţin. Ar trebui să existe reguli potrivit cărora studiul să se desfăşoare regulat la anumite ore, iar apoi o parte din timpul lor va fi petrecut în activitate fizică. Iar dacă obiceiurile lor privind alimentaţia, îmbrăcămintea şi somnul sunt în conformitate cu legea fizică, ei pot dobândi educaţie fără a fi sacrificată sănătatea fizică şi mintală.