23:1 Comori care să fie depozitate în minte
23:2 Domnul Isus a privit asupra neamului omenesc care zăcea în ignoranţă, se îndepărtase de Dumnezeu şi se afla sub vinovăţia călcării Legii; şi a venit să aducă eliberare, pentru a oferi o iertare deplină, în dreptul căreia Şi-a pus semnătura Maiestatea cerului. Dacă omul avea să accepte această iertare, el avea să fie mântuit; dacă avea să o respingă, urma să fie pierdut. Numai înţelepciunea lui Dumnezeu poate dezvălui tainele planului de mântuire. Înţelepciunea oamenilor poate sau nu să fie de valoare, experienţa dovedind acest lucru, însă înţelepciunea lui Dumnezeu este de neînlocuit; şi cu toate acestea, mulţi dintre cei care pretind că sunt înţelepţi sunt cu bună ştiinţă ignoranţi în lucrurile legate de viaţa veşnică. Orice ar fi să pierdeţi în privinţa realizărilor omeneşti, trebuie să aveţi credinţă în iertarea adusă vouă cu un preţ infinit, căci, dacă nu, toată înţelepciunea dobândită pe pământ va pieri o dată cu voi.
23:3 Dacă Soarele Neprihănirii Şi-ar retrage razele Sale de lumină din lume, noi am fi lăsaţi în întunericul unei nopţi veşnice. Domnul Isus a vorbit aşa cum nu a vorbit niciodată un om. El a desfăşurat în faţa oamenilor toată comoara cerească în ce priveşte cunoştinţa şi înţelepciunea. El este lumina care luminează pe orice om venind în lume. Fiecare faţetă a adevărului îi era clară. El nu a venit să exprime opinii şi sentimente îndoielnice, ci a venit să prezinte numai adevărul întemeiat pe principii veşnice. Atunci de ce să luaţi cuvintele nefondate ale oamenilor şi să le consideraţi o înţelepciune deosebită, când aveţi la îndemână o înţelepciune mai mare şi mai sigură? Oamenii cercetează scrierile oamenilor de ştiinţă, pe nedrept numiţi astfel, şi caută să armonizeze deducţiile lor cu declaraţiile Bibliei. Însă acolo unde nu există înţelegere, nu poate exista armonie. Domnul Hristos spune: "Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni." Interesele lor se vor ciocni cu siguranţă. Mereu, mereu oamenii au încercat să pună Biblia şi scrierile oamenilor pe o bază comună; însă aceste încercări s-au dovedit a fi un eşec; căci noi nu putem sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.
23:4 Noi suntem în lume, însă nu trebuie să facem parte din lume. Domnul Isus îi imploră fierbinte pe cei pentru care a murit să nu-şi piardă răsplata veşnică, investindu-şi afecţiunea în lucrurile pieritoare ale acestui pământ, înşelându-se pe ei înşişi şi pierzând fericirea veşnică. Judecata luminată ne sileşte să recunoaştem că lucrurile cereşti sunt superioare celor pământeşti şi, cu toate acestea, inima stricată a omului îl conduce să dea întâietate lucrurilor lumeşti. Părerile marilor oameni şi teoriile aşa-zisei ştiinţe sunt amestecate cu adevărurile scrierilor sfinte.
23:5 Însă inima care este predată lui Dumnezeu iubeşte adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu; căci sufletul este reînnoit, regenerat prin adevăr. Mintea firească nu găseşte plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, însă acela care este reînnoit în duhul minţii sale descoperă noi lucruri minunate în scrierile vii; căci frumuseţea divină şi lumina cerească par să strălucească de pe fiecare pagină. Ceea ce pentru mintea firească a fost un deşert, pentru mintea spirituală devine un ţinut cu izvoare vii. Ceea ce pentru inima nerenăscută este ceva sterp, neroditor, pentru sufletul convertit devine grădina lui Dumnezeu, plină de arbuşti înmiresmaţi şi flori strălucitoare.
23:6 Biblia a fost aşezată în plan secundar, în timp ce spusele aşa-zişilor oameni mari au fost puse pe primul plan. Fie ca Domnul să ne ierte pentru că am dispreţuit Cuvântul Său. Deşi este ca o mină plină de minereuri preţioase şi comori inestimabile, Biblia nu este apreciată, nu este cercetată, iar bogăţiile ei nu sunt dezgropate. Mila, adevărul şi dragostea sunt mai presus de puterea noastră de evaluare; nu putem avea prea mult din aceste comori prin eforturi proprii, dar în Cuvântul lui Dumnezeu putem descoperi acum cum putem deveni posesori ai acestor bogăţii cereşti. Cu toate acestea, de ce Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puţin interesant pentru mulţi din cei ce pretind că sunt creştini? Pentru că acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu este spirit şi nu este viaţă? Oare Domnul Isus ne-a dat o poruncă lipsită de interes atunci când ne-a spus: "Cercetaţi Scripturile"? Domnul Isus spune: "Cuvintele pe care vi le spun Eu
23:7 sunt duh şi viaţă." Însă lucrurile spirituale se judecă spiritual, iar motivul lipsei voastre de interes constă în faptul că nu aveţi Duhul lui Dumnezeu. Când inima este adusă în armonie cu Cuvântul, în ea se va naşte o nouă viaţă şi o nouă lumină va străluci asupra fiecărui cuvânt al Bibliei, iar aceasta va deveni glasul lui Dumnezeu care vorbeşte sufletului vostru. În acest fel, veţi face descoperiri uimitoare cu privire la cele cereşti şi veţi şti încotro mergeţi şi veţi fi în stare să dobândiţi cele mai mari avantaje.
23:8 Trebuie să-I cerem Domnului să ne lumineze înţelegerea, ca să putem pricepe adevărul divin. Dacă ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, le golim de vanitate, mândrie şi egoism prin harul acordat nouă din belşug; dacă avem o dorinţă sinceră şi o credinţă statornică, razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci asupra minţilor noastre şi ne vor lumina înţelegerea întunecată. Domnul Isus este lumina care luminează pe orice om venind în lume. El este Lumina lumii şi ne imploră să venim la El şi să învăţăm de la El. Domnul Isus a fost cel mai mare Învăţător. El ar fi putut face dezvăluiri în ce priveşte ştiinţa care ar fi dovedit descoperirile celor mai mari oameni de ştiinţă ca fiind de mică însemnătate; însă nu aceasta a fost misiunea ori lucrarea Sa. El a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut, iar El nu-şi putea permite să se îndepărteze de la îndeplinirea acestui scop. El nu a îngăduit nici unui lucru să-I distragă atenţia. Această lucrare ne-a încredinţat-o şi nouă. O vom face?
23:9 În zilele Domnului Hristos, învăţătorii îi învăţau pe oameni potrivit cu tradiţiile strămoşeşti, le spuneau basme copilăreşti amestecate cu părerile acelora pe care ei îi considerau ca având autoritate. Cu toate acestea, nici cei bogaţi şi nici cei săraci nu puteau discerne vreo rază de lumină în învăţătura lor. Câtă uimire a fost atunci când mulţimile Îl urmau pe Domnul şi Îi dădeau slavă când ascultau cuvintele Sale! El descoperea adevăruri care fuseseră îngropate sub molozul minciunii şi El i-a eliberat de pretenţiile şi tradiţiile oamenilor şi le-a poruncit să rămână
23:10 statornici. El a eliberat adevărul care fusese acoperit de întuneric şi l-a aşezat în locul unde se cuvenea să stea, pentru a străluci în splendoarea lui originară. El le-a vorbit oamenilor în propriul Său nume; căci El a fost învestit cu autoritate. Atunci de ce oamenii care pretind că sunt urmaşii Săi nu vorbesc cu autoritate când tratează subiecte asupra cărora El a dat lumină? De ce să folosim surse inferioare de inspiraţie, când Domnul Hristos este Marele Învăţător care cunoaşte toate lucrurile? De ce să venim în faţa studenţilor cu autori de rang inferior, când Cel ale cărui cuvinte sunt spirit şi viaţă ne invită: "Veniţi... şi învăţaţi de la Mine"?
23:11 Să nu ne intereseze oare lecţiile lui Hristos? Să nu fim noi încântaţi de lumina nouă şi glorioasă a adevărului ceresc? Această lumină este mai presus de orice poate prezenta omul. Noi putem primi lumină doar dacă venim la cruce şi ne predăm pe altarul de jertfă. Aici slăbiciunea omenească este evidentă; aici tăria Lui este descoperită. Aici oamenii văd că este putere în Hristos pentru a-i mântui pe toţi cei care vin la Dumnezeu prin El.
23:12 Să nu împlinim noi cuvintele Aceluia care cunoaşte toate lucrurile? Să nu facem noi oare din Biblie ghidul nostru în ce priveşte educaţia şi instruirea tinerilor? Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pentru orice cunoaştere adevărată şi Domnul Hristos îi învaţă pe oameni ce trebuie să facă pentru a fi mântuiţi. Iată de ce planurile vrăjmaşului au fost împlinite prin aducerea înaintea studenţilor noştri a acelor cărţi care îi învăţau minciuni grosolane şi le prezentau basme care le aţâţau poftele firii. Să-l aducem noi oare în şcolile noastre pe cel care seamănă neghină? Să le îngăduim noi oare oamenilor care sunt numiţi mari, dar care şi-au primit învăţătura de la vrăjmaşul oricărui adevăr, să îi educe pe tinerii noştri? Sau să luăm Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză şi să administrăm şcolile noastre mai mult după rânduiala din şcolile profeţilor din vechime?
23:13 Dacă Biblia ar fi studiată şi ascultată, dacă am avea spiritul lui Hristos, noi am face eforturi stăruitoare pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Noi ar trebui să preţuim mai mult valoarea unui
23:14 suflet; căci fiecare suflet convertit pentru Dumnezeu înseamnă un vas dedicat unui scop sfânt, un depozitar al adevărului şi un purtător de lumină pentru alţii. Dumnezeu aşteaptă mai mult de la şcoli decât ceea ce s-a realizat până acum. Domnul Hristos a spus: "Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în veşnicie, pe care ne-o va da Fiul omului; căci pe El Dumnezeu Tatăl L-a însemnat cu pecetea Sa."
23:15 Atunci noi vom înţelege aşa cum se cuvine învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu şi vom preţui adevărul ca fiind cea mai preţioasă comoară care va fi depozitată în minte. Vom avea un izvor continuu de apă vie. Ne vom ruga precum psalmistul: "Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale" şi vom descoperi, ca şi el, că "judecăţile Domnului sunt adevărate şi drepte deopotrivă. Ele sunt mai de dorit decât aurul, da, decât mult aur curat; mai dulci decât mierea şi fagul de miere. Mai mult decât atât, prin ele slujitorul tău este avertizat: şi dacă le păzeşte, are o mare răsplată."
23:16 Review and Herald, 24 noiembrie 1891
23:17 Ştiinţa mântuirii, cea dintâi dintre ştiinţe
23:18 Şcolile înfiinţate în mijlocul nostru implică multă responsabilitate; căci sunt în joc interese importante. Într-o manieră deosebită, şcolile noastre sunt un spectacol pentru îngeri şi pentru oameni. Cunoaşterea diferitelor ştiinţe înseamnă putere şi este scopul lui Dumnezeu ca în şcolile noastre să se predea cele mai noi descoperiri ale ştiinţei, ca o pregătire în vederea lucrării care va precede scenele de încheiere a istoriei acestui pământ. Adevărul trebuie să ajungă până în cele mai îndepărtate margini ale pământului prin agenţi instruiţi pentru această lucrare. Însă, în timp ce cunoaşterea ştiinţei înseamnă o anumită putere, cunoaşterea pe care Domnul Isus în persoană a venit să o împartă lumii a fost cunoştinţa Evangheliei. Lumina adevărului avea să strălucească până la cele mai îndepărtate margini ale pământului, iar acceptarea sau respingerea soliei lui Dumnezeu avea să marcheze destinul veşnic al sufletelor.
23:19 Planul de mântuire avea locul lui în sfaturile Celui Infinit din toată veşnicia. Evanghelia este descoperirea dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni şi reprezintă tot ceea ce este esenţial pentru fericirea şi bunăstarea omenirii. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este de o importanţă incomensurabilă, iar obiectivul special al lui Satana este acela de a o înlătura din vedere şi din minte, pentru ca înşelăciunile lui măiestre să fie eficiente şi să-i distrugă pe aceia pentru care a murit Hristos. Scopul Său este de a face ca descoperirile oamenilor să fie înălţate mai presus de înţelepciunea lui Dumnezeu. Când mintea este ocupată cu concepţii şi teorii omeneşti, excluzându-se astfel înţelepciunea lui Dumnezeu, aceasta poartă pecetea idolatriei. Ştiinţa, pe nedrept numită astfel, a fost înălţată mai presus de Dumnezeu, natura mai presus de Făcătorul ei, şi cum ar putea oare Dumnezeu privi asupra unei asemenea înţelepciuni?
23:20 Biblia descrie toată datoria pe care o are omul. Solomon spune: "Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui; aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12, 13). Voia lui Dumnezeu este descoperită în
23:21 Cuvântul scris, şi aceasta este cunoştinţa esenţială. Înţelepciunea omenească, cunoaşterea diferitelor limbi constituie un ajutor pentru lucrarea misionară. O înţelegere a obiceiurilor oamenilor, localizarea în timp a evenimentelor reprezintă o cunoştinţă practică; căci ea ajută în clarificarea cifrelor care sunt date în Biblie, prin faptul că scot la iveală puterea lecţiilor lui Hristos; însă nu este neapărat necesar să se cunoască aceste lucruri. Omul rătăcitor poate găsi calea care este trasată pentru cei mântuiţi pentru a merge pe ea şi nu se va găsi nici o scuză pentru cineva care va pieri deoarece a interpretat greşit Scripturile.
23:22 Biblia proclamă orice principiu vital, fiecare datorie este descoperită în mod clar, fiecare obligaţie este evidentă. Mântuitorul a rezumat toată datoria omului. El spune: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău... şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi." În acest cuvânt, planul mântuirii este zugrăvit în mod clar. Darul vieţii veşnice este promis cu condiţia credinţei mântuitoare în Hristos. Puterea Duhului Sfânt este reliefată ca fiind agent în lucrarea de mântuire a omului. Răsplata celor credincioşi, pedeapsa celor vinovaţi, toate acestea sunt prezentate în cuvinte clare. Pentru toţi cei care aud şi împlinesc cuvintele lui Hristos, Biblia conţine ştiinţa mântuirii.
23:23 Apostolul spune: "Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." Biblia se tălmăceşte pe ea însăşi. Un pasaj se dovedeşte a fi o cheie care va descuia alte pasaje şi, în acest fel, cele mai adânci semnificaţii ale Cuvântului vor fi luminate. Comparând diverse texte care tratează acelaşi subiect, privind asupra mesajului fiecăruia, adevărata însemnătate a Scripturilor va fi evidenţiată.
23:24 Mulţi gândesc că trebuie să consulte comentarii ale Scripturilor pentru a putea înţelege însemnătatea Cuvântului
23:25 lui Dumnezeu, şi noi nu ne situăm pe poziţia că aceste comentarii nu ar trebui studiate; însă va trebui mult discernământ pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu din mulţimea cuvintelor omeneşti. Cât de puţin a fost făcut de către Biserică, în calitate de trup ce susţine a crede în Biblie, pentru a aduna laolaltă nestematele Cuvântului lui Dumnezeu într-un lanţ perfect al adevărului! Nestematele adevărului nu zac la suprafaţă, aşa cum presupun mulţi. Mintea dibace a confederaţiei răului este tot timpul la lucru pentru a îndepărta din atenţie adevărul şi pentru a aduce în centrul atenţiei părerile oamenilor mari. Vrăjmaşul face tot ce îi stă în putinţă pentru a întuneca lumina cerească prin intermediul procesului educaţional; căci el nu doreşte ca oamenii să audă vocea Domnului spunând: "Iată drumul, mergeţi pe el."
23:26 Perlele adevărului sunt împrăştiate pe câmp spre a fi descoperite; însă ele zac îngropate sub tradiţiile omeneşti, sub cuvintele şi poruncile oamenilor, iar înţelepciunea din cer a fost practic ignorată; căci Satana a avut succes în a face lumea să creadă că realizările şi cuvintele oamenilor sunt de o mare importanţă. Domnul Dumnezeu, Creatorul lumilor, a dat lumii Evanghelia cu un preţ infinit. Prin acest instrument divin, celor care vin la fântâna vieţii le sunt deschise izvoare de bucurie, înviorătoare, de mângâiere şi alinare cerească. Există încă filoane ale adevărului care trebuie descoperite; însă lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual. Minţile întunecate de păcat nu pot preţui valoarea adevărului aşa cum este el în Isus. Când se practică nedreptatea, oamenii nu simt nevoia de a face eforturi stăruitoare, cu rugăciune şi meditaţie, pentru a înţelege ceea ce trebuie să ştie, căci, dacă nu, vor pierde cerul. Atât de mult timp au fost sub umbra vrăjmaşului, încât ei văd adevărul aşa cum oamenii privesc anumite obiecte printr-un geam înnegrit de fum sau diform; căci toate lucrurile sunt întunecate şi pervertite în ochii lor. Vederea lor spirituală este slabă şi nedemnă de încredere; căci ei privesc la întuneric şi se îndepărtează de lumină.
23:27 Însă aceia care susţin a crede în Isus ar trebui să se îndrepte
23:28 spre lumină. Ei trebuie să se roage zilnic pentru ca lumina Duhului Sfânt să lumineze de pe paginile cărţii sfinte, pentru a fi în stare să înţeleagă lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Trebuie să ne încredem pe deplin în Cuvântul lui Dumnezeu, căci altfel vom fi pierduţi. Cuvintele oamenilor, oricât de mari ar fi, nu sunt în stare să ne facă desăvârşiţi, să ne înzestreze pe deplin pentru orice lucrare bună. "Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi prin credinţa în adevăr." În acest text sunt descoperiţi cei doi agenţi implicaţi în mântuirea omului - influenţa divină şi credinţa puternică, vie, a celor care Îl urmează pe Domnul Hristos. Prin sfinţirea lucrată de Duhul şi prin credinţa în adevăr ajungem noi împreună lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu aşteaptă cooperarea bisericii Sale. El nu are în plan să adauge un nou element pentru a face eficient Cuvântul Său; El a făcut marea Sa lucrare dând Duhul Său lumii. Sângele lui Isus, Duhul Sfânt, Cuvântul divin, toate sunt ale noastre. Obiectivul pentru care s-au făcut aceste investiţii de către cer se află în faţa noastră - sufletele pentru care a murit Hristos - şi depinde de noi dacă ne prindem de făgăduinţele pe care ni le-a dat Dumnezeu şi devenim împreună lucrători cu El; căci agentul divin şi cel omenesc trebuie să coopereze în această lucrare.
23:29 Motivul pentru care mulţi aşa-zişi creştini nu au o experienţă clară, bine definită, este acela că ei nu consideră că este privilegiul lor de a înţelege ce a spus Dumnezeu prin Cuvântul Său. După învierea lui Isus, doi dintre ucenicii Săi călătoreau spre Emaus şi Domnul Isus li S-a alăturat pe cale. Însă ei nu L-au recunoscut pe Domnul lor şi au crezut că este un străin, deşi Acesta a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, tot ce era cu privire la El. Când s-au apropiat de destinaţie, El S-a prefăcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El şi au zis: "Rămâi cu noi; căci este spre seară şi ziua aproape a trecut. Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi după ce a rostit binecuvântarea,
23:30 a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut înaintea lor. Şi au zis unul către altul: 'Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?'" (Luca 24, 27). Atunci El le-a deschis mintea, ca să poată pricepe Scripturile. Aceasta este lucrarea pe care noi aşteptăm ca Hristos să o facă şi pentru noi; căci ceea ce Domnul a descoperit, este pentru noi şi pentru copiii noştri pentru totdeauna.
23:31 Domnul Isus ştia că tot ce nu este în armonie cu ce a descoperit El când a fost pe pământ era minciună şi amăgire. El a spus: "Oricine este în adevăr aude glasul Meu". Pentru că a luat parte la sfatul Dumnezeirii, pentru că Şi-a avut sălaşul în înălţimile veşnice ale Sanctuarului, toate elementele adevărului erau laolaltă în El şi din El; căci El era una cu Dumnezeu. "Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer afară de Cel care S-a pogorât din cer, adică Fiul omului care este în cer." (Ioan 3, 11-13)
23:32 "Orice cuvânt al lui Dumnezeu este curat: este un scut pentru cei ce îşi pun încrederea în El. Să nu adăugaţi la Cuvintele Lui ca să nu vă mustre şi să nu vă găsească mincinoşi."
23:33 Review and Herald, 1 decembrie 1891