21:1 Pentru studiu suplimentar
21:2 Patriarhi şi profeţi - Săptămâna literară, 1890, p. 111-116
21:3 - Şcolile profeţilor, 1890, p. 592-602
21:4 Review and Herald - Învaţă prin cuvânt şi exemplu, 31 martie 1891
21:5 Review and Herald - Lucrarea mamei, 15 septembrie 1891
21:6 Calea către Hristos - O cunoaştere a lui Dumnezeu, 1892, p. 89-96
21:7 Cărţile în şcolile noastre
21:8 În lucrarea de educare a tinerilor din şcolile noastre, este dificil să menţii influenţa Duhului lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să te conduci după principii greşite. Lumina care străluceşte asupra acelora care au ochi să vadă nu poate fi amestecată cu întunericul ereziei şi erorii care se găseşte în atât de multe din manualele recomandate studenţilor din colegiile noastre. Atât profesorii, cât şi elevii au considerat că, pentru a dobândi educaţie, este necesar să studieze operele scriitorilor care învaţă necredincioşia, pentru că lucrările lor conţin ceva perle de gândire. Însă cine este cel care le-a inspirat? Dumnezeu şi numai Dumnezeu, pentru că El este sursa oricărei lumini. Oare toate lucrurile esenţiale pentru sănătate, pentru creşterea noastră spirituală şi pentru natura morală nu se găsesc în paginile scrierilor sfinte? Nu este oare Domnul Hristos capul nostru care trăieşte? Şi oare nu trebuie să creştem până la statura deplină de bărbaţi şi femei? Oare ar putea un izvor necurat să îndulcească apele? De ce trebuie să ne bălăcim prin mulţimea de greşeli conţinute în lucrările păgânilor şi necredincioşilor, de dragul de a obţine beneficiul câtorva adevăruri intelectuale, când avem la dispoziţia noastră tot adevărul?
21:9 Omul nu poate face nimic bun fără Dumnezeu. El este sursa oricărei raze de lumină care străpunge întunericul lumii. Tot ce este de valoare vine de la Dumnezeu şi Îi aparţine Lui. Există un motiv datorită căruia agenţii vrăjmaşului dau dovadă uneori de o înţelepciune remarcabilă. Satana însuşi a fost educat şi disciplinat în curţile cereşti şi el ştie ce este bine şi ce este rău. El amestecă ceea ce este de valoare cu ceea ce este pervertit, şi aceasta îi dă puterea de a-i înşela pe fiii oamenilor. Însă oare pentru că Satana a furat din cer podoaba pe care o avea ca să poată exercita influenţă asupra domeniilor pe care le-a uzurpat, cei care stăteau în întuneric, dar au văzut o mare lumină, să se întoarcă ei oare de la lumină
21:10 şi să fie de partea întunericului? Oare cei care au cunoscut cuvintele lui Dumnezeu pot să le recomande elevilor şi studenţilor noştri cărţi care exprimă sentimente păgâne sau de necredincioşie, pentru ca aceştia să devină inteligenţi? Satana are agenţii lui, educaţi după metodele lui, inspirate de spiritul lui şi adaptate lucrărilor lui; însă să colaborăm noi cu ei? Oare noi, creştini fiind, să recomandăm lucrările lui ca fiind valoroase, chiar esenţiale, pentru dobândirea unei educaţii?
21:11 Domnul Însuşi a avut în vedere ca să fie întemeiate şcoli pentru a se putea dobândi cunoştinţa cea adevărată. Nici un profesor din şcolile noastre nu ar trebui să sugereze ideea că, pentru a avea o educaţie corespunzătoare, este esenţial să se studieze manuale care exprimă părerile celor păgâni şi necredincioşi. Studenţii care sunt astfel educaţi nu pot deveni educatori competenţi; căci ei sunt îndopaţi cu sofismele vrăjmaşului. Studiul lucrărilor care exprimă în vreun fel puncte de vedere ale necredincioşilor este ca şi cum ai lucra cu mâinile pe cărbuni negri; căci omul nu se poate să nu-şi mânjească mintea atâta timp cât este încrezător. Îndreptându-ne spre asemenea surse de cunoaştere, nu ne întoarcem noi oare de la zăpada curată a Libanului ca să bem din apa tulbure din vale?
21:12 Oamenii care se îndepărtează de la cunoaşterea lui Dumnezeu şi-au pus minţile sub controlul stăpânului lor, Satana, iar acesta îi instruieşte ca să fie slujitorii lui. Cu cât sunt aduse în faţa tinerilor mai puţine lucrări ale celor necredincioşi, cu atât va fi mai bine. Îngerii cei răi sunt mereu în alertă pentru a înălţa înaintea tinerilor lucrări care le vor vătăma mintea şi, pe măsură ce sunt citite cărţi care exprimă vederi păgâne şi necredincioase, aceşti agenţi nevăzuţi ai răului caută să trezească în cei care le studiază un spirit de îndoială şi necredinţă. Cei care se adapă din aceste ape necurate nu însetează după apa vieţii; căci ei sunt satisfăcuţi cu rezervoarele crăpate ale lumii. Ei consideră că deţin comorile cunoştinţei, când, de fapt, ei strâng doar lemn, fân şi paie, lucruri care nu merită să fie nici câştigate, nici păstrate. Felul
21:13 în care se apreciază pe ei înşişi, ideea că o cunoaştere superficială a lucrurilor constituie educaţie, îi face să fie înfumuraţi şi mulţumiţi de sine, când ei sunt de fapt aşa cum erau fariseii, care nu cunoşteau nici Scriptura, nici puterea lui Dumnezeu.
21:14 O, de-ar preţui tinerii noştri cunoştinţa care este nepieritoare, pe care o pot lua cu ei în viaţa veşnică, acea cunoştinţă care este simbolizată prin aur, argint şi pietre preţioase! Profesorii şi învăţătorii care se consideră înţelepţi nu ştiu nimic din ceea ce ar trebui să cunoască. Ei au nevoie să înveţe blândeţea şi umilinţa în şcoala lui Hristos, pentru ca să poată preţui cum se cuvine ceea ce este valoros în ochii cerului. Aceia care primesc o educaţie deosebită, o educaţie care va dura cât veşnicia, nu vor fi priviţi ca cei mai învăţaţi oameni ai lumii. Însă Scripturile spun că "frica de Domnul este începutul înţelepciunii". Acest mod de cunoaştere este considerat ca fiind mediocru în ochii lumii şi cu toate acestea este esenţial ca fiecare tânăr să ajungă înţelept în ce priveşte cunoaşterea Scripturilor, dacă doreşte să aibă viaţa veşnică. Apostolul spune: "Toată Scriptura este dată prin inspiraţie de către Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună". Cât sunt de cuprinzătoare aceste cuvinte! Să căutăm cu toţii să aprofundăm înţelesul puterilor, însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu. O lectură superficială a Cuvântului inspirat nu va fi de prea mare folos, căci orice afirmaţie făcută pe paginile cărţii sfinte necesită o meditaţie profundă. Este adevărat că anumite pasaje nu cer o concentrare tot atât de profundă ca altele; căci ceea ce vor să spună acele pasaje este mai evident. Însă cercetătorul Cuvântului lui Dumnezeu va căuta să înţeleagă mesajul unui pasaj în legătură cu altul, până când lanţul adevărului se clarifică în viziunea sa. După cum filoanele minereurilor preţioase nu se află la suprafaţa pământului, ci în adânc, la fel bogăţiile spirituale sunt ascunse în paginile scrierilor sfinte şi necesită mult efort mintal şi multă rugăciune pentru a putea descoperi înţelesul ascuns al Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca fiecare
21:15 elev care preţuieşte comoara cerească să-şi pună la lucru puterile mintale şi spirituale şi să se afunde tot mai adânc în mina adevărului, pentru a putea dobândi aurul ceresc - acea înţelepciune care îl va face înţelept în vederea mântuirii.
21:16 Dacă jumătate din zelul manifestat în căutările de a înţelege ideile strălucite ale diverşilor autori necredincioşi ar fi manifestat în studierea planului de mântuire, mii dintre cei care acum sunt în întuneric ar fi încântaţi de înţelepciunea, puritatea şi calitatea lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu în favoarea noastră; ar părăsi preocuparea pentru ei înşişi şi ar fi uimiţi şi s-ar minuna de iubirea lui Dumnezeu, care a dat pe singurul Său Fiu născut pentru un neam decăzut. Oare cum se face că atât de mulţi se mulţumesc să bea din apele tulburi din valea plângerii, în loc să-şi împrospăteze sufletele din izvoarele de viaţă din munţi? Profetul întreabă: "Va lăsa omul zăpada Libanului care vine de pe stânci în câmpie? Sau vor fi uitate apele reci care vin din alte locuri?" Dumnezeu răspunde: "Poporul Meu M-a uitat şi au ars tămâie pe altarul mândriei, ceea ce a făcut ca picioarele să li se împleticească, părăsind cărările cele vechi."
21:17 Este un lucru trist că bărbaţi cărora li s-au încredinţat capacităţi deosebite spre a fi folosite în slujba lui Dumnezeu şi-au înjosit puterile punându-le în slujba răului şi şi-au aşezat talentele la picioarele vrăjmaşului. Ei s-au supus celei mai înjositoare robii a prinţului răului şi au refuzat să-I slujească lui Hristos, acest lucru părându-li-se neplăcut şi înjositor. Ei au privit lucrarea slujitorului lui Hristos ca pe o lucrare mai prejos de ambiţia lor, care necesita renunţarea la o parte din pretenţiile lor, un fel de sclavie care le-ar înrobi puterile şi ar îngusta cercul lor de influenţă. Cel care a făcut un sacrificiu infinit pentru a-i elibera din robia păcatului a fost aşezat deoparte ca fiind nedemn de cele mai mari eforturi ale lor şi de slujirea cea mai înaltă.
21:18 Aceşti oameni şi-au primit talentele de la Dumnezeu şi orice
21:19 nestemată a gândirii, pentru care au fost apreciaţi ca meritând atenţia cercetătorilor şi gânditorilor, nu le aparţine lor, ci Dumnezeului oricărei înţelepciuni, pe care ei nu Îl recunosc. Prin tradiţie şi printr-o falsă educaţie, aceşti oameni sunt înălţaţi şi socotiţi ca educatori ai lumii; însă, apelând la ei, studenţii sunt în primejdia de a accepta ceea ce este întinat o dată cu ceea ce este preţios; căci cu părţi din filozofia şi educaţia adevărată sunt amestecate superstiţia, raţionamentul înşelător şi minciuna. Acest amestec este otrăvitor pentru suflet şi distruge credinţa în Dumnezeul adevărului. Cei care însetează după cunoaştere nu trebuie să se ducă la aceste fântâni otrăvite, căci ei sunt invitaţi să vină la fântâna vieţii şi să bea de acolo cât vor. Cercetând Cuvântul lui Dumnezeu, ei pot găsi comoara ascunsă a adevărului, care a fost mult timp îngropată sub molozul minciunii, tradiţiei omeneşti şi părerilor oamenilor.
21:20 Biblia este marele educator; căci nu este posibil să-i studiezi cu rugăciune paginile sfinte fără să ai mintea ordonată, înnobilată, curăţită şi rafinată. Căci aşa cum vorbeşte Domnul, "înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima." (Ieremia 9, 23-25)
21:21 Cei care susţin că sunt creştini, care pretind a crede adevărul, şi cu toate acestea beau din apele întinate ale necredincioşiei, şi care prin cuvânt şi exemplu îndepărtează şi pe alţii de la apele din zăpezile reci ale Libanului sunt nebuni, deşi ei se socotesc înţelepţi. "Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l rosteşte, casă a lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: 'Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte...,
21:22 dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui. Aşa să le vorbiţi: Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările lui. Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa lui şi orice argintar rămâne de ruşine cu chipul său cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună, şi nu este nici o suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.'"(Ieremia 10, 1-16).
21:23 "Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Căci este un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care îşi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă roadă... Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie. Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!" (Ieremia 17, 5-14)
21:24 Fie ca cei care cred în adevărul pentru acest timp să lase deoparte
21:25 pe autorii care îi învaţă pe alţii să fie necredincioşi. Fie ca lucrările autorilor necredincioşi să nu apară pe rafturile bibliotecilor noastre, la care au acces copiii noştri. Fie ca cei care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterea lumii care va veni să nu mai considere ca fiind esenţial pentru o bună educaţie cunoaşterea scrierilor acelora care neagă existenţa lui Dumnezeu şi care privesc cu dispreţ Cuvântul Său sfânt. Nu lăsaţi loc agenţilor lui Satana din moment ce nu există nimic cu care să-şi argumenteze faptele lor, nimic curat nu poate ieşi din ceva necurat.
21:26 Review and Herald, 10 noiembrie 1891