Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine 20:49


20:49 atât a părinţilor, cât şi a copiilor. Cine sunt aceşti copii încredinţaţi grijii noastre? Sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. "Ia pe acest fiu, pe această fiică", spune El, "creşte-i pentru Mine şi şlefuieşte-i în aşa fel, încât să fie corespunzători pentru palat şi să strălucească în curţile Domnului". Ce lucrare preţioasă! Cât de importantă! Cu toate acestea, vedem mame care suspină pentru un câmp de lucru mai vast, pentru lucrare misionară. Dacă ar putea merge în Africa sau în India, ar simţi că au făcut ceva. Însă a-şi face datoriile mici de zi cu zi şi a le aduce la îndeplinire cu credincioşie li se pare un lucru neînsemnat. De ce aceasta? Oare nu pentru că adesea lucrarea mamei nu este apreciată? Ea are o mie de griji de care tatăl n-are habar. Prea adesea, el se întoarce acasă aducând cu el grijile şi preocupările de la serviciu, care umbresc bucuria familiei, iar dacă în casă nu găseşte totul aşa cum gândeşte el, îşi manifestă resentimentele prin nerăbdare şi căutare de greşeli. El se poate lăuda cu ceea ce a făcut în cursul zilei, însă lucrarea mamei, în mintea lui, valorează prea puţin sau este subapreciată. Pentru el, grijile ei sunt de mică însemnătate. Ea trebuie doar să pregătească masa, să aibă grijă de copii, care uneori sunt mulţi la număr, şi să ţină casa în ordine. Ea încearcă toată ziua să menţină constant mecanismul gospodăriei. Ea a încercat, cu oboseală şi îngrijorare, să vorbească cu bunătate şi voioşie şi să-i înveţe pe copii să meargă pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta a fost nevoie de efort şi multă răbdare din partea ei. Ea nu poate, în dreptul ei, să se laude cu ceea ce a făcut. I se pare că nu a realizat nimic. Însă nu este aşa. Deşi rezultatele muncii nu sunt vizibile, îngerii lui Dumnezeu veghează asupra mamei împovărate de griji, notând poverile pe care ea le duce zi de zi. Numele ei s-ar putea să nu apară niciodată în rapoartele istoriei şi nici să primească onorurile sau aplauzele lumii, aşa cum s-ar putea întâmpla în dreptul soţului şi tatălui; însă este imortalizat în cărţile lui Dumnezeu. Ea face ceea ce poate, iar în ochii lui Dumnezeu, locul ei