Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Principiile fundamentale ale educaţiei creştine
Printable ModePrincipiile fundamentale ale educaţiei creştine, 20
|
20:1 Educaţia şi sănătatea 20:2 Timp de generaţii întregi, sistemul existent de educaţie a fost dăunător pentru sănătate şi chiar pentru viaţa însăşi. Mulţi părinţi şi educatori nu înţeleg că, în primii ani de viaţă ai copilului, cea mai mare atenţie trebuie acordată dezvoltării fizice, pentru a putea fi asigurată o stare de sănătate a corpului şi a creierului. A fost încurajat obiceiul de a-i trimite pe copii la şcoală când aceştia sunt încă nişte prunci, având nevoie de îngrijirea mamei. În multe cazuri, cei mici sunt îngrămădiţi în camere neaerisite, unde stau într-o poziţie necorespunzătoare, în bănci prost construite, şi, ca urmare, trupurile fragile ale celor mici se deformează. Copiii mici, ale căror membre nu sunt puternice, sunt ţinuţi închişi înăuntru, şi aceasta spre răul lor. Mulţi pornesc în viaţă cu o constituţie şubredă, iar închiderea în şcoală zi de zi îi face nervoşi şi se îmbolnăvesc. Corpurile lor se pipernicesc ca urmare a stării de epuizare a sistemului nervos. Şi totuşi, atunci când scânteia de viaţă se stinge, părinţii şi învăţătorii lor nu-şi dau seama că ei sunt răspunzători, din toate punctele de vedere. Stând la mormântul copilului, părinţii îndureraţi cred că nenorocirea care a venit asupra lor este hotărârea Providenţei, când, de fapt, felul în care au procedat chiar ei cu copiii lor, de nescuzat, a distrus viaţa cea fragedă. În astfel de împrejurări, a pune moartea copilului pe seama Providenţei înseamnă blasfemie. Dumnezeu doreşte ca cei micuţi să trăiască şi să primească o educaţie corespunzătoare, pentru ca să-şi poată dezvolta un caracter frumos, să-L slăvească pe El în această lume şi să-L laude în lumea mai bună care va veni. 20:3 Părinţi şi profesori îşi asumă răspunderea de a-i educa pe aceşti copii, dar, cu toate acestea, cât de puţini dintre ei îşi dau seama de datoria pe care o au înaintea lui Dumnezeu de a cunoaşte organismul omenesc, ca să poată şti cum să păstreze viaţa şi sănătatea acelora care le-au fost încredinţaţi. Mii de copii 20:4 mor datorită ignoranţei acelora care le poartă de grijă. 20:5 Mulţi copii au fost nenorociţi pentru viaţă, iar alţii au murit ca urmare a procedeelor nesăbuite ale părinţilor şi profesorilor de a forţa intelectul, în timp ce au neglijat organismul fizic. Copiii au fost prea mici ca să fie duşi la şcoală. Minţile lor au fost împovărate cu lecţii într-un timp când ar fi trebuit să fie lăsaţi liberi, până ce puterea lor fizică era suficientă pentru a suporta efortul mintal. Copiii mici trebuie să fie liberi ca mieii, să zburde pe afară. Trebuie să li se ofere cele mai frumoase ocazii de a pune temelia unui organism sănătos. 20:6 Tinerii care sunt ţinuţi în şcoli, închişi în săli de clasă pentru studiu, nu pot fi sănătoşi. Efortul mintal fără un exerciţiu fizic corespunzător duce la creier o măsură nepotrivită de sânge şi astfel circulaţia este dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, în timp ce extremităţile au prea puţin. Orele de studiu şi recreare trebuie să fie după un program regulat, iar o parte din timp trebuie petrecut în lucru fizic. Când obiceiurile elevilor şi studenţilor în mâncare şi băutură, îmbrăcăminte şi somn sunt în conformitate cu legile fizice, ei pot dobândi educaţie fără a-şi sacrifica sănătatea. Lecţia trebuie repetată adesea şi adusă mereu înaintea conştiinţei, pentru că educaţia va fi nesemnificativă dacă nu există tărie fizică ce poate fi folosită după ce a fost obţinută. 20:7 Studenţilor nu ar trebui să li se îngăduie atât de multe studii încât să ajungă să nu aibă timp pentru dezvoltarea fizică. Sănătatea nu poate fi păstrată dacă o anumită parte din fiecare zi nu este dedicată exersării muşchilor în aer liber. Anumite ore, planificate dinainte, trebuie dedicate lucrului manual de un anumit fel, ceva care să pună în mişcare toate părţile corpului. Dacă se egalizează efortul mintal cu cel fizic, atunci mintea studentului va fi revigorată. Dacă este bolnav, adeseori exerciţiul fizic va ajuta organismul său să-şi revină la starea normală. Când studenţii părăsesc colegiul, ei ar trebui să aibă o sănătate mai bună şi o înţelegere mai bună a legilor vieţii decât 20:8 atunci când au intrat la colegiu. De sănătate trebuie să avem grijă cu tot atâta sfinţenie ca şi de caracter. 20:9 Mulţi studenţi sunt deplorabil de ignoranţi în ce priveşte faptul că alimentaţia exercită o influenţă puternică asupra sănătăţii. Unii nu au făcut niciodată vreun efort hotărât de a-şi stăpâni pofta sau de a păzi reguli stricte în privinţa dietei. Ei mănâncă prea mult, chiar în timpul meselor, iar unii mănâncă şi între mese, ori de câte ori apare ispita. Dacă cei care pretind că sunt creştini doresc să rezolve problemele atât de încurcate pentru ei - de ce le sunt minţile atât de greoaie, de ce aspiraţiile religioase le sunt atât de slabe - ei nu ar trebui, în multe dintre cazuri, să caute motivul în alt loc decât în felul cum mănâncă; dacă nu este o altă cauză, aceasta este cu siguranţă. 20:10 Mulţi se despart ei înşişi de Dumnezeu prin faptul că îşi îngăduie pofta. Cel care ştie când cade o vrabie şi care ne numără chiar perii capului cunoaşte păcatul acelora care îşi îngăduie apetitul pervertit în dauna slăbirii puterilor fizice, amorţind intelectul şi înceţoşând percepţiile morale. 20:11 Profesorii, ei înşişi, ar trebui să dea atenţia cuvenită legilor sănătăţii, pentru a-şi putea păstra propriile lor puteri în cea mai bună stare cu putinţă, iar prin exemplu şi cuvânt, să poată exercita o influenţă corespunzătoare asupra elevilor lor. Profesorul ale cărui puteri fizice au fost deja slăbite de boală sau lucru peste măsură trebuie să acorde o atenţie deosebită legilor vieţii. El trebuie să-şi ia timp pentru recreare. El nu trebuie să-şi ia asupra lui alte responsabilităţi în afară de munca de la şcoală, care îl vor împovăra într-atâta, fizic şi mintal, încât sistemul lui nervos va fi dezechilibrat; căci, în acest caz, el nu va fi în stare să lucreze cu minţile elevilor şi nu poate proceda drept nici faţă de el însuşi şi nici faţă de elevii săi. 20:12 Instituţiile noastre de învăţământ trebuie prevăzute cu toate facilităţile necesare pentru instruirea cu privire la mecanismul funcţionării organismului omenesc. Elevii şi studenţii trebuie învăţaţi cum să respire, cum să citească şi cum să vorbească, astfel încât efortul să nu fie făcut de gât şi plămâni, ci de muşchii abdominali. Profesorii 20:13 au nevoie să se instruiască pe ei înşişi şi în această direcţie. Elevii şi studenţii noştri trebuie să beneficieze de o instruire completă, pentru a putea începe viaţa activă cu o cunoaştere inteligentă a modului de vieţuire pe care Dumnezeu li l-a dat. Educaţi-i că au de învăţat pe parcursul întregii vieţi. Reamintiţi-le, de asemenea, că va trebui să-i înveţe şi pe alţii. Lecţia noastră va fi repetată în folosul a mult mai mulţi din cei care stau în faţa voastră zi de zi. 20:14 Cumpătarea creştină şi igiena biblică, pag. 81-84, 1890 20:15 Educaţia din cămin 20:16 Lucrarea mamei este foarte importantă. În mijlocul treburilor şi datoriilor gospodăreşti de fiecare zi, ea trebuie să se străduiască să exercite o influenţă care va binecuvânta şi înălţa pe cei din casa ei. Fiecare mamă are o datorie sacră faţă de copiii care i-au fost daţi în grijă de Tatăl ceresc; şi este privilegiul ei, prin harul lui Hristos, să le modeleze caracterele după modelul divin, să aibă asupra lor acea influenţă care să-i apropie de Dumnezeu şi de cer. Dacă mamele şi-ar fi dat seama întotdeauna de răspunderea pe care o au şi ar fi făcut din aceasta cea dintâi preocupare a lor, cea mai importantă misiune, şi anume de a pregăti copiii pentru a face faţă datoriilor acestei vieţi şi în vederea vieţii viitoare, noi n-am vedea acum nenorocirile care există în atât de multe cămine din ţara noastră. Lucrarea mamei este de aşa natură, încât presupune o continuă înaintare în propria ei viaţă, pentru a-şi putea conduce copiii spre realizări tot mai mari. Însă Satana îşi face planurile pentru a se asigura atât de sufletele părinţilor, cât şi de cele ale copiilor. Mamele sunt îndepărtate de datoriile casei şi de educarea atentă a celor micuţi, spre slujirea de sine şi a lumii. Vanitatea, moda şi lucruri de mică importanţă sunt lăsate să absoarbă atenţie, în timp ce se neglijează educaţia fizică şi morală a preţioşilor copii. 20:17 Dacă preocuparea ei o constituie obiceiurile şi practicile lumeşti, mama nu va face faţă datoriilor de care este responsabilă. Dacă moda o ţine în robie, aceasta îi va slăbi puterea de rezistenţă, iar viaţa va deveni o povară obositoare, în loc să fie o binecuvântare. Datorită slăbiciunii fizice, s-ar putea ca ea să nu aprecieze în mod corespunzător valoarea ocaziilor pe care le are, iar familia s-ar putea să fie lăsată să se dezvolte fără să beneficieze de chibzuinţa, de rugăciunile şi de instruirea ei sârguincioasă. Dacă ar aprecia privilegiile minunate care le-au fost date de Dumnezeu, mamele nu ar fi atât de uşor îndepărtate 20:18 de la datoriile lor sacre către treburile superficiale, lumeşti. 20:19 Lucrarea mamei începe atunci când îşi ţine pruncul în braţe. Am văzut adesea cum cei mici se trântesc şi ţipă dacă nu se ţine cont de voinţa lor în vreun fel. Acesta este momentul când spiritul cel rău trebuie mustrat. Vrăjmaşul va încerca să stăpânească minţile copiilor noştri, însă să-i îngăduim noi oare să le modeleze cum vrea el? Aceşti micuţi nu îşi pot da seama ce spirit îi influenţează şi este datoria părinţilor de a dovedi judecată şi înţelepciune pentru ei. Obiceiurile pe care aceştia şi le formează trebuie supravegheate cu grijă. Tendinţele spre rău trebuie ţinute în frâu, iar mintea trebuie stimulată în vederea binelui. Copilul trebuie încurajat cu tot efortul posibil spre a se stăpâni. 20:20 Un program ordonat trebuie să fie regula tuturor obiceiurilor copiilor. Mamele fac o mare greşeală îngăduindu-le să mănânce între mese. Stomacul este afectat printr-o astfel de practică şi în aşa fel se aşează temelia pentru o suferinţă viitoare. Nervozitatea lor poate să fi fost cauzată de o hrană nesănătoasă, care nu a fost în întregime digerată; însă mama simte că nu îşi poate pierde timpul gândindu-se la acel lucru sau corectându-şi procedeele. Nu se poate opri nici măcar să le aline îngrijorările acestora. Ea le dă celor mici o bucată de prăjitură sau alte delicatese spre a-i linişti, însă acest lucru doar sporeşte răul. Unele mame, în dorinţa de a face cât mai multe treburi, se grăbesc atât de mult şi ajung atât de nervoase, încât sunt mai iritabile decât copiii şi, ocărându-i şi chiar bătându-i, ele încearcă să-i înspăimânte pe cei mici pentru a tăcea. 20:21 Mamele se plâng adesea de starea de sănătate delicată a copiilor lor şi merg să consulte medicul. Dar, dacă ar fi făcut puţin apel la bunul simţ, şi-ar fi dat seama că necazul a fost produs de greşeli în alimentaţie. 20:22 Noi trăim într-un veac al lăcomiei, iar obiceiurile în care sunt crescuţi copiii, chiar de către mulţi adventişti de ziua a şaptea, sunt în opoziţie directă faţă de legile naturii. Stăteam odată la masă cu câţiva copii sub doisprezece ani. Carne era din belşug pe masă şi atunci o fetiţă delicată, 20:23 nervoasă, a cerut murături. I-a fost adus un castron cu murături iuţi, picante, condimentate, din care ea s-a servit după bunul ei plac. Copilul era recunoscut pentru nervozitatea şi iritabilitatea comportamentului şi aceste condimente iuţi erau bine calculate pentru a produce o asemenea stare. Copilul cel mai mare socotea că nu poate mânca dacă nu are carne la masă şi arăta multă nemulţumire şi chiar lipsă de respect atunci când aceasta nu i se punea la dispoziţie. Mama i-a permis aceste lucruri, până când ea a devenit mai mult decât un sclav faţă de capriciile acestuia. Băiatul nu avea nici o treabă de făcut şi îşi petrecea cea mai mare parte din timp citind lucruri nefolositoare sau chiar mai rele. El se plângea aproape tot timpul de dureri de cap şi nu se arăta mulţumit de hrana simplă. 20:24 Părinţii trebuie să se îngrijească să ofere o ocupaţie copiilor lor. Nimic nu va putea fi o sursă mai mare de rău decât nepăsarea. Munca fizică, cea care produce acea oboseală sănătoasă a muşchilor, va face poftă pentru hrana simplă, sănătoasă, iar copiii şi tinerii care au o ocupaţie nu se vor ridica de la masă bombănind pentru că nu li s-a pus în faţă o farfurie cu carne şi diferite delicatese care să le satisfacă poftele. 20:25 Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, lucrând cu mâinile în meseria de tâmplar, a dat un exemplu tuturor tinerilor. Cei care dispreţuiesc datoriile obişnuite ale vieţii să-şi aducă aminte că Domnul Isus a fost supus părinţilor Săi şi Şi-a făcut partea Sa în susţinerea familiei. Puţine delicatese se puteau vedea pe masa lui Iosif şi a Mariei, pentru că ei se numărau printre cei săraci. 20:26 Părinţii ar trebui să fie un exemplu pentru copiii lor în ce priveşte cheltuirea banilor. Sunt din aceia care, de îndată ce capătă bani, îi cheltuie pentru delicatese sau pentru împodobiri inutile în îmbrăcăminte, iar când rezerva de bani se micşorează, ei simt lipsa a ceea ce au irosit. Dacă ar avea un venit mare, ar cheltui fiecare dolar; dacă este mic, nu este suficient pentru satisfacerea obiceiurilor extravagante pe care le-au dobândit şi ei împrumută pentru a-şi satisface nevoile. Ei adună 20:27 din toate sursele posibile pentru a-şi împlini toate nevoile închipuite. Devin necinstiţi şi necredincioşi, iar raportul care stă împotriva lor în cărţile din ceruri nu va fi unul favorabil pentru ziua judecăţii. Ei trebuie să-şi satisfacă pofta ochiului, îşi îngăduie apetitul şi rămân săraci datorită obiceiurilor lor risipitoare, când de fapt ar fi trebuit să înveţe să trăiască în limita banilor pe care îi au. Extravaganţa este unul din păcatele la care sunt supuşi tinerii. Ei dispreţuiesc deprinderile de a fi econom, ca să nu fie socotiţi că sunt zgârciţi şi săraci. Oare Isus, Maiestatea cerurilor, care ne-a dat un exemplu de hărnicie şi economie, ce le-ar spune unora ca aceştia? 20:28 Nu este necesar să specificăm aici cum ar trebui aplicată economia în fiecare aspect al vieţii. Cei ale căror inimi sunt predate lui Dumnezeu şi care au făcut din Cuvântul Său ghidul lor vor şti cum să se conducă în îndeplinirea datoriilor zilnice. Ei vor învăţa de la Domnul Isus, care este blând şi smerit cu inima; şi cultivând blândeţea lui Hristos, ei vor închide uşa împotriva a nenumărate ispite. 20:29 Ei nu vor fi preocupaţi să-şi satisfacă apetitul şi pasiunea pentru etalare, în timp ce alţii rabdă de foame. Banii cheltuiţi zi de zi pe lucruri inutile, cu gândul că "sunt doar cinci cenţi", "sunt doar zece cenţi", par foarte puţini; însă, înmulţind aceste sume cu zilele anului, pe măsură ce anii trec, suma devine incredibilă. 20:30 Domnul a considerat că este bine să-mi prezinte relele care rezultă ca urmare a obiceiurilor de nepracticare a economiei, pentru ca eu să-i pot îndemna pe părinţi să-şi înveţe copiii să practice o economie strictă. Învăţaţi-i că banii cheltuiţi pe ceea ce nu au nevoie sunt pervertiţi de la un scop bun. Cel care este necredincios în lucrurile mici va fi necredincios şi în lucrurile mari. Dacă oamenii nu sunt credincioşi în lucrurile vremelnice, nu li se pot încredinţa bogăţii veşnice. Păziţi-i de poftă; învăţaţi-i pe copii, atât prin cuvânt, cât şi prin exemplu, să folosească o dietă simplă. Învăţaţi-i 20:31 să fie harnici, nu numai ocupaţi, ci să se angajeze în lucru folositor. Căutaţi să treziţi simţurile morale. Învăţaţi-i că Dumnezeu are anumite cerinţe faţă de ei, chiar din cei mai fragezi ani ai copilăriei. Spuneţi-le că stricăciunea morală se întâlneşte la tot pasul şi că este nevoie să vină la Isus să i se predea, cu trup şi spirit, şi că în El vor găsi puterea de a se împotrivi oricărei ispite. Păstraţi înaintea minţilor lor ideea că ei nu sunt creaţi doar pentru a plăcea lor înşişi, ci pentru a fi agenţii Domnului în scopuri nobile. Învăţaţi-i, atunci când ispitele îi îndeamnă spre calea îngăduinţei de sine, când Satana caută să-L îndepărteze pe Dumnezeu din faţa lor, să privească la Domnul Isus şi să spună: "Salvează-mă, Doamne, ca să nu fiu biruit". Îngerii se vor aduna în jurul lor, ca răspuns la rugăciuni, şi îi vor conduce pe cărări sigure. 20:32 Domnul Hristos nu S-a rugat ca ucenicii Săi să fie luaţi din lume, ci să fie păziţi de cel rău, pentru ca ei să fie în stare să nu cedeze ispitelor pe care le vor întâlni la fiecare pas. Aceasta este o rugăciune care ar trebui să fie înălţată de fiecare tată şi mamă. Însă se pot ei ruga astfel Domnului şi apoi să-i lase să facă ce le place? Vor satisface ei pofta până ce aceasta va pune stăpânire, iar apoi vor aştepta să-şi poată ţine în frâu copiii? Nu; cumpătarea şi stăpânirea de sine trebuie învăţate încă din leagăn. Mamei îi revine în mare măsură responsabilitatea acestei lucrări. Cea mai duioasă legătură de pe pământ este cea dintre mamă şi copilul ei. Copilul este mai repede impresionat de viaţa şi exemplul mamei decât de cel al tatălui, datorită acestei legături mai puternice şi duioase care există între ei. Totuşi, răspunderea mamei este foarte grea, şi ea trebuie să beneficieze continuu de ajutorul tatălui. 20:33 Necumpătarea în mâncare şi băutură, necumpătarea în muncă, necumpătarea în aproape toate lucrurile, există la orice pas. Cei care fac eforturi mari pentru a munci mult într-o anumită perioadă de timp şi continuă să muncească atunci când judecata le spune că ar trebui să se odihnească nu câştigă niciodată. Ei 20:34 trăiesc dintr-un capital împrumutat. Ei îşi irosesc forţa vitală de care vor avea nevoie cândva, în viitor. Iar când vor avea nevoie de această energie pe care au irosit-o cu atâta nepăsare, ei se prăbuşesc pentru că nu o au. Puterea fizică s-a dus, tăria mintală nu mai există. Ei îşi dau seama că au avut de-a face cu o pierdere, dar nu realizează despre ce este vorba. Nevoia a venit, însă resursele lor fizice sunt epuizate. Oricine încalcă legile sănătăţii va trebui să sufere cândva într-o măsură mai mare sau mai mică. Dumnezeu ne-a înzestrat corpul cu puterea de care avem nevoie în diferite perioade din viaţa noastră. Dacă noi vom epuiza cu nepăsare această forţă printr-o suprasolicitare continuă, uneori vom ajunge să pierdem. Utilitatea noastră se va diminua dacă nu chiar viaţa noastră va fi distrusă. 20:35 Ca regulă, munca de peste zi nu trebuie prelungită până seara. Dacă orele zilei sunt bine folosite, lucrul care se întinde până noaptea târziu este prea mult, iar corpul supra-împovărat va suferi. Mi-a fost arătat că cei care fac acest lucru adesea mai mult pierd decât câştigă, pentru că energiile le sunt epuizate şi ei lucrează suprasolicitând nervii. S-ar putea să nu resimtă imediat urmările, însă acestea le subminează cu siguranţă organismul. 20:36 Părinţii să-şi consacre timpul de seară pentru a fi împreună cu familiile lor. Să lase la o parte grijile şi preocupările lucrului de peste zi. Soţul, şi tatăl, va câştiga mult dacă îşi va face regula de a nu strica bucuria familiei, aducând în cămin necazurile de la serviciu, care l-au enervat şi îngrijorat peste măsură. În anumite momente dificile va avea nevoie de sfatul soţiei sale şi ei pot căuta împreună să se elibereze de îngrijorări, cerând înţelepciune de la Dumnezeu; însă a ţine mintea continuu concentrată asupra treburilor şi afacerilor va dăuna atât sănătăţii minţii, cât şi a trupului. 20:37 Serile să fie petrecute cât mai fericit cu putinţă. Căminul să fie un loc în care să domnească voioşia, amabilitatea şi dragostea. Acestea îl vor face atractiv pentru copii. Dacă părinţii caută mereu pricină de supărare, dacă sunt irascibili, dacă mereu caută greşeli, 20:38 copiii se vor molipsi de acelaşi spirit de nemulţumire şi ceartă, iar căminul ajunge cel mai mizerabil loc de pe pământ. Copiii se simt mai bine printre străini, în companii nechibzuite sau pe stradă. Toate aceste lucruri ar putea fi evitate dacă s-ar practica toleranţa în toate lucrurile şi dacă s-ar cultiva răbdarea. Stăpânirea de sine din partea tuturor membrilor familiei va face din cămin aproape un paradis. Faceţi ca atmosfera să fie cât mai voioasă, camerele cât mai plăcute. Copiii să considere căminul cel mai atrăgător loc de pe pământ. Influenţaţi-i în aşa fel, încât să nu caute companie pe stradă şi nici să nu se gândească decât cu oroare la sălaşurile unde se practică vicii. Dacă viaţa din cămin este aşa cum ar trebui să fie, obiceiurile formate acolo vor constitui o apărare puternică împotriva asalturilor ispitei, atunci când cei tineri vor pleca de la adăpostul căminului în lume. 20:39 Ne construim noi casele pentru fericirea familiei sau doar pentru etalare? Le oferim copiilor noştri camere însorite sau le ţinem întunecoase şi închise, păstrându-le pentru străini, care nu depind de noi pentru a fi fericiţi? Nu există o lucrare mai nobilă pe care am putea s-o facem, nu putem aduce un folos mai mare societăţii decât acela de a le da copiilor noştri o educaţie corespunzătoare, întipărind în mintea lor, prin cuvânt şi exemplu, principiul important că în viaţă curăţia şi sinceritatea ţintelor îi vor califica cel mai bine pentru a-şi face partea lor în lume. 20:40 Deprinderile noastre artificiale ne lipsesc de multe privilegii şi de multă bucurie şi ne fac să nu putem fi folositori. O viaţă în ton cu moda este o viaţă grea, lipsită de mulţumire. Cât de adesea timpul, banii şi sănătatea sunt sacrificate, răbdarea este teribil de înceată, iar stăpânirea de sine este pierdută, numai de dragul etalării. Dacă părinţii ar dori mai mult simplitatea, nepermiţându-şi să cheltuiască pentru satisfacerea mândriei şi pentru a urma moda; dacă şi-ar menţine o nobilă independenţă în ceea ce este bine, nefiind afectaţi de influenţa acelora care, în timp ce susţin că sunt de partea lui Hristos, refuză de fapt să poarte crucea tăgăduirii de sine, chiar prin acest exemplu ei vor da copiilor lor o educaţie deosebit de valoroasă. Copiii vor deveni bărbaţi şi 20:41 femei de o deosebită valoare morală şi, la rândul lor, vor avea tăria de a sta cu curaj de partea a ceea ce este bine, chiar împotriva curentului modei şi opiniei populare. 20:42 Fiecare act al părinţilor va avea repercusiuni asupra viitorului copiilor. Consacrând timp şi bani pentru împodobirea exterioară şi pentru satisfacerea poftei pervertite, ei cultivă vanitatea, egoismul şi pofta în copii. Mamele se plâng că sunt atât de împovărate de griji şi trudă, încât nu-şi pot lua timp să-i înveţe cu răbdare pe cei mici şi să simtă împreună cu ei în dezamăgirile şi necazurile lor. Inimile tinere tânjesc după simpatie şi duioşie şi, dacă ei nu le dobândesc de la părinţii lor, le vor căuta din surse care pot primejdui atât minţile, cât şi principiile morale. Am auzit de mame care le refuză copiilor lor plăceri nevinovate, din lipsă de timp şi atenţie, în timp ce degetele lor neobosite şi ochii obosiţi erau preocupaţi cu cine ştie ce obiect inutil pentru împodobire, ceva ce putea servi doar la încurajarea mândriei şi a extravaganţei în copii. "Cum este înclinată rămurica, aşa va fi şi copacul." Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta maturităţii, aceste lecţii îşi vor aduce roadele în mândrie şi lipsa valorii morale. Părinţii deplâng greşelile copiilor, însă sunt orbi cu privire la faptul că ei nu fac altceva decât să culeagă recolta a ceea ce ei înşişi au semănat. 20:43 Părinţi creştini, asumaţi-vă sarcina pe care o aveţi pentru viaţă şi gândiţi-vă cu seriozitate la obligaţiile sacre care vă revin. Faceţi din Cuvântul lui Dumnezeu standardul vostru şi nu urmaţi modele şi obiceiurile lumii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii. Fericirea viitoare a familiilor voastre şi bunăstarea societăţii depind într-o mare măsură de educaţia fizică şi morală pe care copiii voştri o primesc în primii ani ai vieţii. Dacă gusturile şi obiceiurile lor vor fi în toate lucrurile aşa de simple cum ar trebui să fie, dacă îmbrăcămintea va fi ordonată, fără împodobiri în plus, mamele vor găsi timpul necesar să-şi facă fericiţi copiii şi îi vor învăţa să asculte din iubire. 20:44 Nu-i trimiteţi pe cei mici prea de timpuriu la şcoală. Mama trebuie să fie atentă cum modelează mintea 20:45 copilului care i-a fost încredinţat. Părinţii ar trebui să fie cei mai buni învăţători ai copiilor lor până când aceştia ajung la vârsta de opt sau zece ani. Sala lor de clasă trebuie să fie în aer liber, printre flori şi păsărele, iar manualul lor, comoara naturii. Când mintea lor poate pricepe acest lucru, părinţii trebuie să le deschidă înainte marea carte a naturii. Aceste lecţii, date în astfel de împrejurări, nu vor fi uitate curând. Trebuie depuse eforturi serioase pentru a pregăti terenul inimii pentru ca Semănătorul să poată semăna sămânţa cea bună. Dacă jumătate din timpul care este acum mai mult decât irosit în urma modelor lumii ar fi devotat cultivării minţii copiilor, pentru formarea unor deprinderi corecte, în familii ar fi vizibilă o schimbare considerabilă. 20:46 Nu demult, am auzit o mamă spunând că îi place să vadă o casă frumos construită şi că defectele de finisaj şi nepotrivirile o deranjează. Eu nu condamn gustul rafinat în această privinţă, însă, în timp ce o ascultam, mă gândeam cu părere de rău că acest rafinament nu l-a folosit în creşterea copiilor ei. Aceştia constituiau clădiri de care era responsabilă; în felul ei de-a fi necioplit, lipsit de curtoazie, firile lor pătimaşe, egoiste, şi voinţa necontrolată erau dureros de vizibile celor din jur. Caractere greşit formate, piese umane nepotrivite unele cu altele, într-adevăr aşa erau aceştia, şi cu toate acestea mama era oarbă la toate aceste lucruri. Aranjarea casei era mai importantă pentru ea decât simetria caracterului copiilor ei. 20:47 Curăţenia şi ordinea constituie datoriile creştinului şi totuşi acestea pot fi duse prea departe şi pot fi considerate cel mai important lucru, în timp ce lucruri de o însemnătate mai mare sunt neglijate. Cei care neglijează interesele copiilor lor din aceste motive dau zecime din mentă şi chimen, în timp ce lasă nefăcute cele mai importante lucruri din lege - dreptatea, mila şi dragostea lui Dumnezeu. 20:48 Aceşti copii, cărora li se permit atât de multe lucruri, devin ambiţioşi, pătimaşi şi lipsiţi de iubire. Ce bine ar fi dacă părinţii şi-ar da seama că de educaţia corectă, încă din pruncie, depinde fericirea 20:49 atât a părinţilor, cât şi a copiilor. Cine sunt aceşti copii încredinţaţi grijii noastre? Sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. "Ia pe acest fiu, pe această fiică", spune El, "creşte-i pentru Mine şi şlefuieşte-i în aşa fel, încât să fie corespunzători pentru palat şi să strălucească în curţile Domnului". Ce lucrare preţioasă! Cât de importantă! Cu toate acestea, vedem mame care suspină pentru un câmp de lucru mai vast, pentru lucrare misionară. Dacă ar putea merge în Africa sau în India, ar simţi că au făcut ceva. Însă a-şi face datoriile mici de zi cu zi şi a le aduce la îndeplinire cu credincioşie li se pare un lucru neînsemnat. De ce aceasta? Oare nu pentru că adesea lucrarea mamei nu este apreciată? Ea are o mie de griji de care tatăl n-are habar. Prea adesea, el se întoarce acasă aducând cu el grijile şi preocupările de la serviciu, care umbresc bucuria familiei, iar dacă în casă nu găseşte totul aşa cum gândeşte el, îşi manifestă resentimentele prin nerăbdare şi căutare de greşeli. El se poate lăuda cu ceea ce a făcut în cursul zilei, însă lucrarea mamei, în mintea lui, valorează prea puţin sau este subapreciată. Pentru el, grijile ei sunt de mică însemnătate. Ea trebuie doar să pregătească masa, să aibă grijă de copii, care uneori sunt mulţi la număr, şi să ţină casa în ordine. Ea încearcă toată ziua să menţină constant mecanismul gospodăriei. Ea a încercat, cu oboseală şi îngrijorare, să vorbească cu bunătate şi voioşie şi să-i înveţe pe copii să meargă pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta a fost nevoie de efort şi multă răbdare din partea ei. Ea nu poate, în dreptul ei, să se laude cu ceea ce a făcut. I se pare că nu a realizat nimic. Însă nu este aşa. Deşi rezultatele muncii nu sunt vizibile, îngerii lui Dumnezeu veghează asupra mamei împovărate de griji, notând poverile pe care ea le duce zi de zi. Numele ei s-ar putea să nu apară niciodată în rapoartele istoriei şi nici să primească onorurile sau aplauzele lumii, aşa cum s-ar putea întâmpla în dreptul soţului şi tatălui; însă este imortalizat în cărţile lui Dumnezeu. Ea face ceea ce poate, iar în ochii lui Dumnezeu, locul ei 20:50 este mai mare în rang decât cel al unui rege pe tronul lui; pentru că ea are de-a face cu caracterul, ea modelează mintea. 20:51 Mamele de acum construiesc societatea care va urma. Cât de important este ca copiii lor să fie în aşa fel crescuţi, încât să fie în stare să se împotrivească ispitelor pe care le vor întâmpina la tot pasul în viaţă! 20:52 Oricare i-ar fi chemarea sau preocupările, tatăl să aducă în cămin aceeaşi înfăţişare zâmbitoare şi aceleaşi tonuri plăcute ale vocii cu care i-a întâmpinat toată ziua pe vizitatori şi pe străini. Soţia să simtă că se poate bizui pe afecţiunea soţului ei, că braţele lui o vor întări şi o vor susţine în toate grijile şi truda ei, că influenţa lui va fi de partea ei şi astfel povara o va simţi doar pe jumătate. Nu sunt oare copiii şi ai lui? 20:53 Tatăl să caute să uşureze sarcina mamei. În momentele de răgaz şi cele pe care le petrece în plăceri egoiste, să caute să-şi cunoască copiii - să li se alăture în jocurile lor, în lucrul lor. Să le atragă atenţia spre florile cele frumoase, spre copacii cei falnici, către frunzele pe care pot vedea înscrisă lucrarea şi dragostea lui Dumnezeu. El ar trebui să-i înveţe că Dumnezeu, care a făcut toate aceste lucruri, iubeşte ceea ce este frumos şi bine. Domnul Hristos a îndreptat atenţia ucenicilor Săi la crinii de pe câmp şi la păsările cerului, arătându-le cum le poartă Dumnezeu de grijă, şi a prezentat aceste lucruri ca o dovadă că El va purta de grijă omului, care este mult mai important în ochii Lui decât păsările şi florile. Spuneţi-le copiilor că oricât de mult timp ar fi cheltuit pentru etalare, înfăţişarea noastră nu se va putea compara niciodată, prin graţie şi frumuseţe, cu cea a celor mai simple flori de pe câmp. Astfel, minţile lor pot fi călăuzite de la ceea ce este artificial spre ceea ce este natural. Ei pot învăţa că Dumnezeu le-a dat toate aceste lucruri frumoase pentru a se bucura şi că doreşte ca ei să-i dea Lui cele mai alese şi sfinte simţăminte ale inimii. 20:54 Părinţii ar trebui să caute să trezească în copiii lor interesul pentru studiul fiziologiei. Tinerii trebuie instruiţi cu privire la propriile lor corpuri. Sunt doar puţini 20:55 tineri care au o cunoaştere clară a tainelor vieţii. Majoritatea mamelor sunt prea puţin interesate de studiul minunatului corp omenesc şi relaţia şi dependenţa dintre toate părţile complicate ale acestuia. Ele nu înţeleg influenţa corpului asupra minţii sau a minţii asupra corpului. Ele se ocupă cu nimicuri inutile, iar apoi se plâng că nu au timp să obţină acele informaţii de care au nevoie pentru a se ocupa în mod corespunzător de sănătatea copiilor lor. Le este mai uşor să-i dea pe mâna doctorilor. Mii de copii mor datorită ignoranţei cu privire la legile fiinţei lor. 20:56 Dacă părinţii înşişi ar fi preocupaţi să dobândească cunoştinţe în legătură cu acest subiect şi ar simţi nevoia de a le pune în practică, am avea o mai bună stare a lucrurilor. Învăţaţi-i pe copiii voştri să judece de la cauză la efect. Arătaţi-le că, dacă încalcă legile fiinţei lor, ei trebuie să plătească vinovăţia prin suferinţă. Dacă nu vedeţi schimbări rapide în bine aşa cum doriţi, nu vă descurajaţi şi instruiţi-i cu răbdare şi nu renunţaţi până când nu este obţinută biruinţa. Continuaţi să-i învăţaţi cu privire la corpurile lor şi cum să le poarte de grijă. Nepăsarea cu privire la sănătatea trupească duce la nepăsare în privinţa principiilor morale. 20:57 Nu neglijaţi să-i învăţaţi pe copiii voştri să prepare o hrană sănătoasă. Dându-le aceste lecţii de fiziologie şi gătit, voi îi ajutaţi să facă primii paşi într-una din cele mai importante ramuri ale educaţiei şi întipăriţi principii care sunt elemente esenţiale într-o educaţie religioasă. 20:58 Toate lecţiile de care am vorbit în acest articol sunt necesare. Dacă li se acordă atenţia necesară, ele vor fi ca un bastion care îi va apăra pe copiii noştri de relele care asaltează lumea. La mesele noastre trebuie să se vadă cumpătarea. În casele noastre, lumina soarelui, dată de Dumnezeu, şi aerul curat al cerului trebuie să fie binevenite. Căminele noastre trebuie să aibă o influenţă spre bine. Trebuie să-i deprindem pe copiii noştri să-şi însuşească obiceiuri sănătoase şi trebuie să-i învăţăm în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu. Aceste lucruri vor necesita ceva efort din partea noastră. Va fi nevoie de rugăciuni, lacrimi şi lecţii pe care să le tot 20:59 repetăm. Uneori vom fi puşi în mare încurcătură, neştiind cum să realizăm aceste lucruri; însă îi putem prezenta pe copiii noştri înaintea lui Dumnezeu în rugăciunile pe care le înălţăm, implorându-L să-i ferească de rău şi spunând: "Acum, Doamne, fă-Ţi lucrarea Tu şi înmoaie şi supune minţile copiilor noştri", iar El ne va asculta. El ascultă rugăciunile mamelor care plâng, ale mamelor asaltate de griji. Când Domnul Hristos a fost pe pământ, mamele împovărate şi-au adus copiii la El; gândeau că, dacă El Îşi va pune mâinile peste ei, ele îi vor putea creşte mai bine, aşa cum ar trebui. Mântuitorul ştia de ce vin aceste mame cu micuţii lor la El şi i-a mustrat pe ucenici, care le spuneau să plece, zicându-le: "Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei". Dumnezeu îi iubeşte pe copilaşi şi veghează cum îşi fac lucrarea părinţii. 20:60 Nedreptatea abundă pretutindeni şi, dacă dorim mântuirea copiilor noştri, trebuie să facem eforturi serioase, perseverente. Domnul Hristos a spus: "Eu Mă sfinţesc, pentru ca şi ei să poată fi sfinţiţi". El dorea ca ucenicii Săi să fie sfinţiţi şi S-a făcut exemplu pentru ei, pentru ca ei să-L poată urma. Ce-ar fi dacă taţii şi mamele s-ar situa pe această poziţie şi ar spune: "Vreau ca toţi copiii mei să aibă principii puternice, şi în vederea acestui lucru le voi da un exemplu prin propria mea viaţă"? Mama să nu considere nici un sacrificiu prea mare dacă acesta este necesar pentru mântuirea casei ei. Nu uitaţi că Domnul Isus Şi-a dat viaţa cu scopul de a vă scăpa din ruină, pe voi şi pe toţi ai voştri. El simte cu voi şi vă va ajuta în această lucrare binecuvântată şi veţi fi împreună lucrători cu Dumnezeu. 20:61 Ne putem permite să greşim în unele lucruri, însă aceasta nu trebuie să se întâmple nicidecum în privinţa copiilor noştri. Dacă în urma educaţiei primite în cămin ei sunt curaţi şi virtuoşi, dacă vor ocupa cu umilinţă un loc în marele plan al lui Dumnezeu pentru lume, viaţa noastră nu va fi niciodată un eşec. 20:62 Cumpătarea creştină şi igiena biblică, p. 60-72, 1890 20:63 Beţia mintală 20:64 Ce ar trebui să citească copiii noştri? Iată o întrebare serioasă, care necesită un răspuns serios. Sunt îngrijorată când văd în familii creştine ziare şi reviste care conţin poveşti care nu influenţează mintea în bine. I-am urmărit pe cei care au gust pentru ficţiune şi care şi-l cultivă. Ei au avut privilegiul de a asculta adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, de a se familiariza cu convingerile pe care este întemeiată credinţa noastră; însă ei au crescut până la vârsta maturităţii lipsiţi de adevărata evlavie. Aceşti tineri atât de preţioşi au nevoie să pună la temelia caracterului lor cel mai bun material - dragostea şi frica de Dumnezeu şi cunoaşterea lui Hristos. Însă mulţi nu au o cunoaştere inteligentă a adevărului, aşa cum este acesta în Isus. Mintea lor se hrăneşte cu povestiri senzaţionale. Ei trăiesc într-o lume fictivă şi nu sunt pregătiţi pentru datoriile practice ale vieţii. Am urmărit copii cărora li s-a îngăduit să crească în acest mod. Fie că sunt în cămin sau în altă parte, ei sunt ori fără astâmpăr, nervoşi sau visători, ori sunt incapabili de a conversa, fie şi asupra celor mai comune subiecte. Facultăţile nobile, cele care puteau fi întrebuinţate în vederea atingerii unor scopuri înalte, au fost degradate, ajungând la contemplarea lucrurilor uşuratice sau chiar mai rău decât atât, până ce posesorul acestora a ajuns să fie satisfăcut cu asemenea subiecte şi doar cu greu mai poate ajunge la ceva mai înalt. Gândul sau conversaţia cu privire la cele religioase au devenit pentru el plictisitoare. Hrana mintală pentru care căpătase o oarecare plăcere a fost contaminată în efectele ei, care l-au condus spre gânduri necurate şi senzuale. Cu toată sinceritatea am simţit milă pentru aceste suflete când mi-am dat seama cât de mult pierd neglijând ocaziile de a-L cunoaşte pe Hristos, în care sunt concentrate toate speranţele noastre pentru viaţa veşnică. Cât de mult timp preţios este irosit, timp în care ei ar putea studia Modelul în privinţa adevăratei evlavii. 20:65 Am cunoscut personal pe câţiva care şi-au pierdut tonusul sănătos al minţii datorită unor obiceiuri greşite în privinţa lecturii. 20:66 Ei trec prin viaţă având o imaginaţie bolnavă, amplificând orice necaz, cât de mic. Lucruri pe care o minte sănătoasă, sensibilă, nici nu le-ar băga în seamă devin pentru ei necazuri de nesuportat, obstacole de netrecut. Pentru ei, viaţa este o umbră continuă. 20:67 Cei care şi-au îngăduit obiceiul de a alerga nebuneşte după poveşti excitante îşi mutilează puterea mintală şi se descalifică singuri de a avea gânduri şi o minte viguroasă. Există acum bărbaţi şi femei care se află în declinul vieţii pentru că nu şi-au putut reveni niciodată de pe urma efectelor lecturilor necumpătate. Obiceiul format în primii ani s-a dezvoltat o dată cu creşterea lor şi s-a întărit concomitent cu puterea lor; iar eforturile de a-l birui, deşi hotărâte, au fost doar parţial încununate de succes. Mulţi nu au putut reveni niciodată la vigoarea mintală pe care au avut-o iniţial. Toate încercările de a deveni creştini practici se sfârşesc doar cu o dorinţă nefinalizată. Ei nu pot deveni cu adevărat asemenea Domnului Hristos şi continuă să-şi hrănească mintea cu acest fel de literatură. Nici în plan fizic efectele nu sunt mai puţin dezastruoase. Sistemul nervos este în mod inutil împovărat prin această pasiune pentru citit. În unele cazuri, tineri şi chiar cei maturi au fost loviţi de paralizie nu dintr-o altă cauză decât aceea a cititului în exces. Mintea a fost continuu ţinută într-o stare de excitare, până când mecanismul delicat al creierului a slăbit atât de mult, încât nu s-a mai putut pune în mişcare, iar consecinţa a fost paralizia. 20:68 Când este cultivat apetitul pentru povestiri excitante, senzaţionale, gustul moral este pervertit, iar mintea nu este satisfăcută până nu este hrănită continuu cu această hrană fără valoare, nesănătoasă. Am văzut tinere, aşa-zis creştine, care nu erau fericite până nu aveau la îndemână vreun roman nou sau vreo revistă cu povestiri. Mintea tânjea după stimulente exact aşa cum beţivul doreşte băutura îmbătătoare. Aceşti tineri nu manifestă un spirit de devoţiune; nici o lumină cerească nu poate străluci asupra celor din preajma lor spre a-i conduce la fântâna cunoaşterii. Ei nu au o experienţă religioasă profundă. Dacă această categorie de cărţi nu ar fi stat mereu în preajma lor, ar mai fi existat 20:69 nădejde pentru îndreptarea lor; însă ei tânjesc după ele şi le obţin. 20:70 Sunt îndurerată să văd tineri şi tinere ruinându-şi utilitatea în această viaţă şi nedobândind acea experienţă care îi va pregăti pentru viaţa veşnică şi societatea cerească. Nici nu se poate găsi un nume mai potrivit pentru această stare decât acela de "beţie mintală". 20:71 Obiceiurile de necumpătare în privinţa cititului exercită o influenţă periculoasă asupra creierului la fel ca şi necumpătarea în mâncare şi băutură. 20:72 Cea mai bună cale pentru a preveni creşterea acestui rău este de a ne preocupa de teren. Este nevoie de cea mai mare grijă şi atenţie pentru cultivarea minţii şi semănarea pe acest teren a preţioaselor seminţe ale adevărului biblic. Domnul, în marea Sa îndurare, ne-a descoperit în Scripturi regulile privitoare la o viaţă sănătoasă. El ne spune ce păcate să evităm; El ne explică planul mântuirii şi ne arată calea către cer. El i-a inspirat pe oamenii sfinţi să scrie, spre folosul nostru, învăţături clare cu privire la pericolele care ne înconjoară pe cale şi cum să scăpăm de ele. Cei care ascultă de îndemnul de a cerceta Scripturile nu vor ignora aceste lucruri. În mijlocul primejdiilor din timpul sfârşitului, fiecare membru al bisericii ar trebui să înţeleagă argumentele pe care se întemeiază nădejdea şi credinţa sa - argumente care nu sunt dificil de înţeles. Există suficiente lucruri cu care să ne ocupăm mintea, dacă vrem să creştem în harul şi cunoaşterea Domnului nostru Isus Hristos. 20:73 Noi suntem mărginiţi, însă trebuie să avem un simţ al infinitului. Mintea trebuie pusă la lucru pentru a-L contempla pe Dumnezeu şi minunatul Său plan de mântuire. Sufletul va fi astfel înălţat mai presus de ceea ce este pământesc, obişnuit, şi se va îndrepta spre ceea ce este nobil şi veşnic. Gândul că noi facem parte din lumea lui Dumnezeu, în prezenţa marelui Creator al Universului, care l-a făcut pe om după asemănarea Sa, va conduce mintea pe un câmp mult mai larg de meditaţie. Este un gând măreţ acela că ochiul lui Dumnezeu veghează asupra noastră, că El ne iubeşte, că ne poartă atât de mult de grijă, încât a dat pe scumpul Său Fiu pentru a ne răscumpăra, pentru ca să nu pierim în starea noastră nenorocită; 20:74 iar acela care îşi deschide inima să primească şi să contemple astfel de teme nu se va mulţumi niciodată să zăbovească asupra subiectelor banale, senzaţionale. 20:75 Dacă Biblia ar fi studiată aşa cum ar trebui, oamenii ar avea un intelect puternic. Subiectele pe care le tratează Cuvântul lui Dumnezeu, simplitatea plină de demnitate cu care sunt prezentate, temele nobile pe care acesta le aduce în faţa minţii dezvoltă în om facultăţi care altfel nu ar fi dezvoltate. În Biblie se deschide în faţa imaginaţiei un câmp nelimitat. Cercetătorul acestor teme măreţe se întoarce de la contemplarea lor, de la cugetarea asupra acestor subiecte distinse, cu mintea şi cu simţămintele mai curate decât dacă şi-ar fi petrecut timpul citind orice altă lucrare de origine omenească, fără să mai punem în calcul pe cele cu un caracter minor. Minţile tinere pierd ocazia de a atinge cea mai nobilă dezvoltare atunci când neglijează cea mai înaltă sursă a înţelepciunii - Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care avem atât de puţini oameni cu o minte dezvoltată, de o valoare statornică şi solidă, este că nu mai există frică de Dumnezeu, Dumnezeu nu mai este iubit, iar principiile religioase nu sunt puse în practică în viaţa de zi cu zi aşa cum ar trebui. 20:76 Dumnezeu doreşte ca noi să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a ne cultiva şi întări puterile intelectuale. Noi am fost creaţi pentru o existenţă mai înaltă, mai nobilă, decât viaţa pe care o avem acum. Trebuie să folosim timpul prezent ca să ne pregătim pentru viaţa veşnică. Oare unde am putea găsi teme mai măreţe pentru contemplare sau un subiect mai interesant pentru gândurile noastre decât în adevărurile sublime desfăşurate în Biblie? Aceste adevăruri vor face o lucrare puternică în favoarea omului, iar el nu are de făcut decât să le urmeze. Însă cât de puţin este studiată Biblia! Zăbovim asupra oricăror subiecte neimportante, numai asupra acestuia nu. Dacă Biblia ar fi studiată mai mult, dacă adevărurile ei ar fi înţelese mai bine, noi am fi un popor mult mai luminat şi mai inteligent. Îngerii din lumea luminii stau alături de căutătorul sincer după adevăr pentru a-i impresiona şi ilumina mintea. Cel care are înţelegerea întunecată poate găsi lumină prin cunoaşterea Scripturii. 20:77 Cumpătarea creştină şi igiena biblică, p. 123-126, 1890 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: