17:1 Valoarea studierii Bibliei
17:2 "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3, 16.17). Cuvântul lui Dumnezeu este ca o vistierie, conţinând tot ce este necesar pentru desăvârşirea omului lui Dumnezeu. Noi nu preţuim Biblia aşa cum ar trebui. Noi nu evaluăm bogăţiile ei la justa lor valoare şi nici nu suntem conştienţi de necesitatea de a cerceta Scripturile pentru noi înşine. Oamenii neglijează studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a îndeplini cine ştie ce lucru vremelnic sau pentru vreo plăcere. Lucruri de mică valoare sunt aduse ca scuză pentru ignorarea Scripturilor, date prin inspiraţie de către Dumnezeu. Însă orice lucru care are caracter vremelnic trebuie mai degrabă lăsat deoparte decât a neglija acest studiu atât de important, care ne face înţelepţi în vederea dobândirii vieţii veşnice!
17:3 Mă doare inima când văd cum oameni care pretind că aşteaptă revenirea lui Isus îşi cheltuiesc timpul şi talanţii cu cărţi banale, care nu conţin nimic cu privire la adevărurile speciale pentru timpul nostru - cărţi de poveşti, biografii, cărţi ce conţin teorii şi speculaţii omeneşti. Lumea este plină de astfel de cărţi; se găsesc pretutindeni; însă se pot oare angaja urmaşii lui Hristos într-o lucrare atât de obişnuită când există o nevoie stringentă după adevărul lui Dumnezeu la orice pas? Nu este misiunea noastră să răspândim asemenea cărţi. Sunt mii de oameni care fac acest lucru, care oricum nu ştiu să facă altceva mai bun. Noi avem o misiune bine definită şi nu trebuie să o pierdem din vedere pentru lucruri periferice, secundare, folosind oameni şi mijloace pentru a aduce în atenţia oamenilor cărţi care nu au legătură cu adevărul prezent.
17:4 Vă rugaţi voi pentru înaintarea adevărului? Atunci lucraţi pentru el şi arătaţi că rugăciunile voastre se înalţă din inimi sincere şi serioase. Dumnezeu nu face minuni acolo unde
17:5 a pus la îndemână mijloace prin care lucrarea poate fi îndeplinită. Folosiţi-vă timpul şi talentele voastre în slujba Sa şi El nu Se va da înapoi să vi Se alăture. Dacă ţăranul nu ară şi nu seamănă, Dumnezeu nu va face o minune prin care să anuleze rezultatele neglijenţei lui. Timpul secerişului găseşte câmpul fără rod - nu sunt snopi de cules, nu sunt grâne de strâns în hambar. Dumnezeu a dat sămânţă şi pământ, soare şi ploaie; dacă ar fi folosit mijloacele pe care le-a avut la îndemână, agricultorul ar fi primit corespunzător cu ceea ce ar fi semănat şi cu truda lui.
17:6 Există legi măreţe care guvernează lumea naturii, iar lucrurile spirituale sunt controlate de principii la fel de sigure; mijloacele trebuie întrebuinţate pentru un anumit scop, dacă se doresc rezultate. Cei care nu fac ei înşişi eforturi hotărâte nu lucrează în armonie cu legile lui Dumnezeu. Ei nu folosesc ceea ce le-a pus la dispoziţie Tatăl ceresc şi nu se pot aştepta să primească înapoi decât lucruri mediocre. Duhul Sfânt nu-i constrânge pe oameni să întreprindă o anumită acţiune. Noi suntem agenţi morali liberi; iar când avem argumente suficiente cu privire la datoria noastră, suntem lăsaţi să decidem singuri ce vrem să facem.
17:7 Tu, care aştepţi trândăvind ca Dumnezeu să facă o minune pentru a lumina lumea cu privire la adevăr, vreau să te întreb dacă ţi-ai folosit mijloacele pe care ţi le-a dat Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Tu, care te rogi pentru lumină şi adevăr din cer, ai studiat Scriptura? Ai însetat tu după "laptele cel sincer al cuvântului", pentru ca să poţi creşte prin el? Te-ai supus tu însuţi poruncii care spune: "asta să faci", "asta să nu faci"? Acestea sunt cerinţe clare şi nu este loc pentru lenevie în viaţa creştinului. Tu, care te plângi de sărăcia ta spirituală, cauţi să cunoşti şi să împlineşti voia lui Dumnezeu? Te străduieşti tu să intri pe poarta cea strâmtă? Există de lucru, foarte mult de lucru, pentru Domnul. Relele pe care le condamnă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie biruite. Tu singur trebuie să lupţi contra lumii, împotriva firii pământeşti şi împotriva diavolului.
17:8 Cuvântul lui Dumnezeu este numit "sabia Duhului" şi tu trebuie să devii iscusit în folosirea ei, dacă vrei să-ţi croieşti drum printre oştile împotrivitoare şi duşmane prin întuneric.
17:9 Smulge-te şi ţine-te cât mai departe de prietenii care îţi pot face rău. Preţuieşte privilegiul slujirii lui Hristos şi fă din aceasta un scop bine definit, şi anume de a-L lăsa pe El să te cureţe de orice întinăciune a firii şi a duhului. Viaţa veşnică merită să fie dobândită de toţi şi Domnul Isus a spus: "Cine nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu". Cel care nu face nimic, ci aşteaptă să fie constrâns prin vreun mijloc supranatural, va continua să aştepte în letargie şi întuneric. Dumnezeu a dat Cuvântul Său. Dumnezeu vorbeşte sufletului tău printr-un limbaj care nu greşeşte. Oare cuvântul gurii Lui nu este suficient pentru a-ţi arăta care este datoria şi a te îndemna să o aduci la îndeplinire?
17:10 Cei care cercetează cu umilinţă şi cu rugăciune Scripturile, pentru a cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu, nu vor avea îndoieli cu privire la obligaţiile lor faţă de Dumnezeu. Pentru că "dacă cineva doreşte să facă voia Sa, va cunoaşte învăţătura". Dacă vreţi să cunoaşteţi taina evlaviei, trebuie să urmaţi cuvântul clar al adevărului - simţind sau nu, cu sentiment sau fără sentiment. Ascultarea trebuie să existe din principiu, iar calea cea dreaptă trebuie urmată în toate împrejurările. Acesta este caracterul pe care îl doreşte Dumnezeu în vederea mântuirii. Testul pentru un creştin autentic este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus spune: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele". "Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; iar cel care Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi şi Mă voi face cunoscut lui... cine Mă iubeşte, va păzi cuvintele Mele şi Tatăl Meu îl va iubi şi Noi vom veni la el şi vom cina cu el. Cine Mă iubeşte nu va desconsidera cuvintele Mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este de la Mine, ci de la Tatăl Meu care M-a trimis pe Mine."
17:11 Acestea sunt condiţiile pe baza cărora sufletele vor fi alese pentru viaţa veşnică. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu va constitui dovada că ai dreptul la o moştenire împreună cu sfinţii
17:12 în lumină. Dumnezeu cere desăvârşirea carunterului; şi oricine doreşte aceasta, prin harul lui Hristos, trebuie să atingă standardul cerinţei Sale şi va avea intrare liberă în împărăţia slavei. Toţi cei care vor să atingă acest standard în ceea ce priveşte caracterul va trebui să-şi folosească mijloacele pe care le au de la Dumnezeu pentru acest scop. Dacă vreţi să moşteniţi odihna care rămâne pentru copiii lui Dumnezeu, trebuie să deveniţi împreună lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să duceţi jugul lui Hristos - să purtaţi povara Lui, crucea Lui. Trebuie să fiţi perseverenţi pentru "a vă întări chemarea şi alegerea voastră". Cercetaţi Scripturile şi veţi vedea că nici un fiu sau fiică a lui Adam nu este mântuit dacă nu ascultă de Legea lui Dumnezeu. Lumea nu ţine cont de Legea lui Dumnezeu; însă creştinii sunt chemaţi să se sfinţească prin ascultarea de adevăr. Dacă vor să poarte cununa, ei trebuie să ducă crucea.
17:13 Biblia este singura regulă de credinţă şi învăţătură. Şi nu există nimic care să dea atâta putere minţii aşa cum o face studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Nici o altă carte nu are atâta putere de a înnobila gândurile, de a da tărie facultăţilor mintale ca adevărurile vaste, înălţătoare, ale Bibliei. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi studiat aşa cum trebuie, oamenii ar avea o minte mai cuprinzătoare, un caracter mai nobil şi consecvenţă în scopuri, lucruri care sunt rar întâlnite în aceste timpuri. Mii de oameni din cei care slujesc la altar sunt lipsiţi de calităţile esenţiale ale minţii şi caracterului, deoarece nu se dedică studiului Scripturii. Ei sunt mulţumiţi cu o cunoaştere superficială a adevărurilor atât de adânci în însemnătate; şi ei preferă să meargă mai departe, pierzând mult pe toate planurile, în loc să caute cu stăruinţă comoara ascunsă.
17:14 Cercetarea adevărului îl va răsplăti pe cel ce caută la orice pas şi fiecare descoperire îi va deschide câmpuri mai bogate de investigare. Oamenii sunt schimbaţi în funcţie de ceea ce gândesc. Dacă gânduri şi lucruri obişnuite captivează atenţia, omul respectiv va fi unul obişnuit. Dacă este neglijent şi nu doreşte să dobândească decât o cunoaştere superficială a
17:15 adevărului lui Dumnezeu, el nu va primi binecuvântările bogate pe care Dumnezeu vrea să i le acorde cu plăcere. Este o lege a minţii aceea că ea se va îngusta sau se va dezvolta în funcţie de însemnătatea lucrurilor cu care se ocupă. Puterile minţii vor fi cu siguranţă restrânse şi îşi vor pierde capacitatea de a pricepe însemnătatea adâncă a Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu sunt puse cu tărie şi în mod consecvent la lucru în cercetarea adevărului. Mintea se va dezvolta dacă va fi folosită pentru a face conexiuni între subiectele Bibliei, comparând text cu text şi lucrurile spirituale cu cele spirituale. Să treacă dincolo de ceea ce este la superficial; cele mai bogate comori ale gândirii îl aşteaptă pe cercetătorul iscusit şi silitor.
17:16 Cei care îi învaţă pe alţii cea mai importantă solie care a fost dată vreodată lumii trebuie să-şi disciplineze mintea pentru a înţelege semnificaţia acesteia. Tema mântuirii necesită cel mai profund studiu, iar adâncimile ei nu vor fi niciodată pe deplin explorate. Nu trebuie să te temi că vei epuiza pe deplin această minunată temă. Adapă-te cât poţi de mult din fântâna mântuirii. Du-te tu însuţi la fântână, pentru ca să poţi fi înviorat şi pentru ca Isus să facă din tine un izvor de apă care să ţâşnească în viaţa veşnică. Numai adevărul şi religia Bibliei vor putea trece cu bine testul judecăţii. Noi nu trebuie să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu după cum ne place, după interese lumeşti, ci să ne întrebăm în mod cinstit: "Ce vrei Tu să fac?" "Voi nu sunteţi ai voştri, căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ." Şi cu ce preţ! Nu "cu lucruri pieritoare, ca argintul şi aurul... ci cu sângele cel preţios al lui Hristos". Când omul a fost pierdut, Fiul lui Dumnezeu a spus: Eu îl voi răscumpăra, voi deveni siguranţa şi înlocuitorul lui. El a lăsat la o parte veşmântul Său împărătesc, Şi-a îmbrăcat divinitatea cu umanitate, S-a dat jos de pe tronul regesc, ca să poată ajunge până la cea mai de jos treaptă a nenorocirii şi ispitirii omeneşti, să poată ridica din nou natura noastră decăzută şi să facă posibil ca noi să devenim biruitori, fii ai lui Dumnezeu, moştenitori ai împărăţiei veşnice. Să lăsăm noi atunci oare ca vreun lucru pământesc să ne îndepărteze de pe calea adevărului? Să nu
17:17 probăm noi orice învăţătură şi teorie, supunând-o testului Cuvântului lui Dumnezeu?
17:18 Noi nu trebuie să îngăduim nici unui motiv vremelnic să ne îndepărteze de la cercetarea amănunţită a adevărului Bibliei. Părerile şi obiceiurile oamenilor nu trebuie primite ca fiind autoritate divină. Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său care este toată datoria omului şi noi nu trebuie să ne lăsăm îndepărtaţi de la marele standard de neprihănire. El a trimis pe unicul Lui Fiu născut ca să fie exemplul nostru şi ne-a poruncit să-L ascultăm şi să-L urmăm. Noi nu trebuie să ne lăsăm influenţaţi să ne îndepărtăm de adevăr aşa cum este el în Isus, deoarece oamenii mari şi buni cu adevărat îşi extrag ideile din declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu.
17:19 Lucrarea lui Hristos este de a-i scoate pe oameni din mijlocul a ceea ce este fals şi imitaţie la ceea ce este adevărat şi autentic. "Cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." Nu este nici un pericol de a greşi, atâta vreme cât mergem pe urmele paşilor Celui care este "Lumina lumii". Trebuie să facem faptele lui Hristos. Trebuie să ne angajăm cu toată inima şi cu tot sufletul în slujirea Lui; trebuie să cercetăm cuvântul vieţii şi să-l prezentăm şi altora. Trebuie să-i educăm pe oameni să realizeze importanţa învăţăturilor pe care le conţine Biblia şi primejdia de a devia de la poruncile sale clare.
17:20 Evreii au fost induşi în eroare şi ruină şi au ajuns să-L respingă pe Domnul slavei pentru că ei nu au cunoscut nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. O mare lucrare stă în faţa noastră: să-i călăuzim pe oameni să facă din Cuvântul lui Dumnezeu regula vieţii lor şi să nu facă nici un compromis cu ceea ce constituie tradiţie sau obicei şi să umble în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
17:21 Review and Herald, 17 iulie 1888