13:1 Şcoala evreilor din antichitate
13:2 Instituţiile din societatea omenească îşi găsesc cele mai bune modele în Cuvântul lui Dumnezeu. Căci în privinţa învăţăturilor pe care le dau, acestea nu dau greş. Lecţii de mare folos, chiar în acest veac de progres în privinţa educaţiei, pot fi găsite în istoria poporului lui Dumnezeu din vechime.
13:3 Domnul S-a ocupat El Însuşi de educaţia şi instruirea lui Israel. Preocuparea pentru ei nu s-a mărginit doar la religie. Orice le afecta bunăstarea fizică sau mintală devenea obiect al îngrijirii divine şi intra în sfera preocupării divine.
13:4 Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i înveţe pe copiii lor cerinţele Sale şi să-i familiarizeze cu felul în care proceda El faţă de poporul Său. Căminul şi şcoala erau una. În loc de buze străine, inimile pline de iubire ale tatălui şi mamei erau cele care dădeau învăţături copiilor lor. Gândurile lui Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele vieţii zilnice din cămin. Intervenţiile atotputernice ale lui Dumnezeu în eliberarea poporului Său erau povestite cu elocvenţă şi cu teamă sfântă. Marile adevăruri ale providenţei lui Dumnezeu şi cele cu privire la viaţa viitoare erau întipărite în minţile lor tinere. Aceştia se familiarizau cu ceea ce este adevărat, bun şi frumos.
13:5 Lecţiile date erau ilustrate prin folosirea de imagini şi simboluri şi astfel fixate bine în memorie. Prin aceste imagini însufleţite, copilul era, încă din pruncie, iniţiat în taina, înţelepciunea şi speranţele părinţilor săi şi călăuzit pe o cale în care gândea, simţea şi anticipa, cale care îl conducea dincolo de lucrurile care se văd şi sunt trecătoare, la cele nevăzute şi veşnice.
13:6 Datorită acestei educaţii primite, mulţi tineri din Israel au ajuns viguroşi la trup şi la minte şi puternici în a acţiona, putând percepe cu uşurinţă anumite lucruri şi având inima pregătită, ca şi pământul cel bun, pentru creşterea
13:7 preţioasei seminţe şi mintea instruită să-L vadă pe Dumnezeu în cuvintele revelaţiei şi în scenele din natură. Stelele cerului, pomii şi florile de pe câmp, munţii cei falnici şi pârâiaşele învolburate, toate le vorbesc, iar vocea profeţilor, auzită pretutindeni, găseşte un ecou în inima lor.
13:8 Aşa a fost educaţia primită de Moise în coliba simplă din Gosen; de Samuel, prin credincioasa Ana; de David, printre dealurile din Betleem; de Daniel, înainte de robia care l-a despărţit de căminul său şi de strămoşii săi. La fel a fost şi viaţa din primii ani ai lui Hristos, în căminul umil din Nazaret; la fel a fost şi educaţia primită de Timotei, care, prin buzele mamei sale Eunice şi ale bunicii sale Lois, a învăţat despre adevărurile scrierilor sfinte.
13:9 Mai târziu, au fost luate măsuri pentru instruirea tinerilor prin întemeierea "şcolilor profeţilor". Dacă un tânăr era dornic să obţină o cunoaştere mai bună a Scripturii, să pătrundă mai adânc tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi să caute înţelepciunea de sus, ca să poată deveni un învăţător în Israel, această şcoală îi era deschisă.
13:10 Prin Samuel au fost întemeiate şcolile profeţilor pentru a constitui o barieră împotriva corupţiei atât de răspândite ca urmare a vieţilor nelegiuite ale fiilor lui Eli şi pentru a promova bunăstarea morală şi spirituală a poporului. Aceste şcoli s-au dovedit o mare binecuvântare pentru Israel, dezvoltând acea neprihănire care înalţă o naţiune şi îi furnizează oameni calificaţi spre a acţiona, în temere de Dumnezeu, în calitate de conducători şi sfătuitori. Pentru împlinirea acestui obiectiv, Samuel a adunat grupuri de bărbaţi evlavioşi, inteligenţi şi studioşi. Aceştia erau numiţi fiii profeţilor. Învăţătorii lor erau nu numai bărbaţi pricepuţi cu privire la adevărul divin, dar şi oameni care s-au bucurat ei înşişi de comuniune cu Dumnezeu şi au primit înzestrarea specială a Spiritului Său. Ei se bucurau de respectul şi încrederea poporului, atât pentru învăţătura, cât şi pentru evlavia lor.
13:11 În zilele lui Samuel existau două şcoli de acest fel: una la Rama, unde era căminul profetului, iar cealaltă la Chiriat-Iearim,
13:12 unde se afla chivotul. În zilele lui Ilie s-au mai adăugat două, la Ierihon şi Betel, iar după aceea au mai fost înfiinţate şi altele în Samaria şi Ghilgal.
13:13 Elevii din aceste şcoli se întreţineau ei singuri prin munca pe care o făceau ca agricultori şi meşteşugari. În Israel, acest lucru nu era socotit ciudat sau înjositor; era socotită o nelegiuire să le îngădui copiilor să trăiască în ignoranţă cu privire la lucrul folositor. În ascultare faţă de porunca lui Dumnezeu, fiecare tânăr era învăţat o anumită meserie, chiar dacă era instruit şi pentru cele sfinte. Mulţi dintre învăţătorii religioşi se întreţineau singuri prin lucrul mâinilor lor. Chiar mai târziu, după Domnul Hristos, nu s-a socotit înjositor că Pavel şi Aquila îşi câştigau existenţa prin meseria lor de facere a corturilor.
13:14 Subiectele principale de studiu erau Legea lui Dumnezeu şi instrucţiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră şi poezia. Marele obiectiv al tuturor studiilor era acela de a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi datoria poporului Său. În rapoartele istoriei sfinte se puteau vedea urmele paşilor lui Iehova. Din evenimentele trecutului erau extrase învăţăminte pentru viitor. Marile adevăruri prezentate prin tipuri şi simboluri în legea mozaică erau aduse în atenţie, iar credinţa putea înţelege subiectul central al întregului sistem, Mielul lui Dumnezeu care avea să ridice păcatele lumii.
13:15 Limba ebraică era socotită cea mai sfântă limbă din lume. Se nutrea un spirit de consacrare. Elevii erau instruiţi nu numai în ceea ce privea datoria lor de a se ruga, dar erau învăţaţi şi cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să aibă credinţă în El, cum să înţeleagă şi să asculte de îndemnurile Spiritului Său. Minţile sfinţite scoteau la lumină din vistieria casei lui Dumnezeu lucruri noi şi lucruri vechi.
13:16 Era cultivată cu seriozitate arta muzicii sfinte. Nu se auzeau valsuri frivole, nici cântece uşuratice, care să ridice în slăvi omul şi să distragă atenţia de la Dumnezeu, ci muzică sacră, solemnă, psalmi de laudă către Creator, care preamăreau Numele Său şi relatau despre lucrările Sale minunate. Astfel, muzica
13:17 servea unui scop sfânt, acela de a înălţa gândurile spre ceea ce este curat, nobil şi înălţător şi de a trezi în suflet dorinţa de consacrare şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu.
13:18 Cât de mare este diferenţa dintre şcolile din vechime, supravegheate de Însuşi Dumnezeu, şi instituţiile noastre moderne de învăţământ! Chiar din şcolile teologice, mulţi studenţi ies cu o mai mică cunoaştere reală de Dumnezeu faţă de cea cu care au intrat. Sunt puţine cele în care dragostea părintească a unui creştin pentru copiii săi nu este întâmpinată de dezamăgire amarnică.
13:19 În ce constă superioritatea sistemelor noastre educative? În literatura clasică cu care sunt îndopaţi fiii voştri? În podoabele exterioare pe care le obţin fiicele voastre, sacrificând sănătatea sau tăria mintală? În faptul că învăţământul modern este în general despărţit de cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre? Oare superioritatea educaţiei obişnuite constă în tratarea unor discipline aparte de studiu fără o investigare profundă, care implică cercetarea Scripturilor şi o cunoaştere a lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare? Constă oare în umplerea minţii tinerilor cu concepţii păgâne despre libertate, moralitate şi dreptate? Este oare sigur să ne lăsăm tinerii pe seama călăuzirii acelor conducători orbi, care studiază scrierile sfinte cu mult mai puţin interes decât cel pe care îl manifestă pentru autorii clasici ai Greciei şi Romei antice?
13:20 "Educaţia", remarcă un scriitor, "devine un sistem de seducţie." Există o deplorabilă lipsă de restricţie corespunzătoare disciplinei înţelepte. Cele mai nedorite sentimente, pasiunile cele mai nestăpânite sunt stârnite prin metodele necorespunzătoare ale profesorilor necredincioşi. Minţile tinerilor sunt uşor de stârnit şi absorb nesupunerea aşa cum se înghite apa.
13:21 Ignoranţa existentă cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu printre aşa-zişii creştini este alarmantă. Tinerii din şcolile noastre publice au fost jefuiţi de binecuvântările lucrurilor sfinte.
13:22 Discuţiile superficiale şi simplul sentimentalism sunt socotite ca instruire în privinţa moralităţii şi a religiei, eşuând, în schimb, în a asimila caracteristicile adevăratei bunătăţi. Dreptatea şi îndurarea lui Dumnezeu, frumuseţea sfinţeniei şi răsplata sigură pentru facerea de bine, caracterul ticălos al păcatului şi certitudinea pedepsei sunt întipărite în minţile tinerilor.
13:23 Scepticismul şi infidelitatea, sub vreo mască plăcută sau prin insinuări, îşi găsesc prea adesea locul în manualele şcolare. În unele cazuri, cele mai periculoase principii au fost imprimate chiar de profesori. Prin întovărăşiri rele, tinerii sunt învăţaţi lecţii de nelegiuire, destrăbălare şi imoralitate, care sunt oribile de privit. Multe dintre şcolile noastre publice sunt focare de viciu.
13:24 Cum pot fi apăraţi tinerii noştri de aceste influenţe molipsitoare? Trebuie să existe şcoli întemeiate pe principiile şi preceptele Cuvântului lui Dumnezeu. Un alt spirit trebuie să fie în şcolile noastre, spre a însufleţi şi sfinţi fiecare ramură a educaţiei. Trebuie căutată cu ardoare cooperarea divină. Şi noi nu vom căuta în van. Făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu sunt ale noastre. Putem aştepta prezenţa învăţătorului divin. Putem vedea Spiritul Domnului prezent ca în şcolile profeţilor şi pe fiecare împărtăşindu-se din consacrarea divină. Ştiinţa va fi atunci, aşa cum a fost pentru Daniel, în slujba religiei; şi orice efort, de la cel dintâi până la cel de pe urmă, va fi îndreptat spre mântuirea omului, a sufletului, a trupului şi a spiritului, şi spre slava lui Dumnezeu, prin Hristos.
13:25 Semnele Timpului, 13 august 1885
13:26 Pentru studiu suplimentar
13:27 Review and Herald - Curtenia creştină, 1 septembrie 1885
13:28 Review and Herald - Profesorul şi lucrarea lui, 22 septembrie 1885