9:1 SIGILAREA
9:2 La începutul Sabatului sfânt din 5 ianuarie 1849, ne-am unit în rugăciune cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Connecticut, iar Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Am fost luată în viziune în Sfânta Sfintelor, unde L-am văzut pe Isus mijlocind încă pentru Israel. În partea de jos a veşmântului Său era un clopoţel şi o rodie. Apoi am văzut că Isus nu avea să părăsească Locul Preasfânt până când nu avea să fie hotărât fiecare caz, fie pentru mântuire, fie pentru nimicire, şi că mânia lui Dumnezeu nu putea veni până când Isus nu-Şi termina lucrarea în Sfânta Sfintelor, până nu-Şi scotea veşmintele de preot şi nu Îşi punea hainele răzbunării. Atunci Isus nu va mai sta între Tatăl şi om, iar Dumnezeu nu va mai păstra tăcerea, ci Îşi va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de judecare a celor morţi erau separate şi distincte, una urmând celeilalte, şi, de asemenea, că Mihail nu Se ridicase în picioare şi că timpul de strâmtorare, aşa cum nu a mai fost vreodată, nu venise încă. Neamurile acum devin mânioase, dar când Marele nostru Preot Îşi va fi sfârşit lucrarea din Sanctuar, Se va ridica, Îşi va pune hainele răzbunării şi apoi vor fi revărsate ultimele şapte plăgi.
9:3 Am văzut că cei patru îngeri vor ţine în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui Isus se va isprăvi în Sanctuar şi atunci vor veni cele şapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat pe cei răi împotriva celor neprihăniţi; ei credeau că noi am adus judecăţile lui Dumnezeu asupra lor şi că, dacă ne-ar şterge de pe faţa pământului, atunci plăgile ar înceta. S-a dat un decret pentru a-i
9:4 ucide pe sfinţi, decret care i-a făcut pe aceştia să strige zi şi noapte după izbăvire. Acesta era timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toţi sfinţii au strigat cu sufletul sfâşiat de durere şi au fost izbăviţi de glasul lui Dumnezeu. Cei 144 000 au triumfat. Feţele le erau luminate de slava lui Dumnezeu. Apoi, mi-a fost arătat un grup care ţipa în agonie. Pe veşmintele lor era scris cu litere mari: "Ai fost cântărit şi găsit prea uşor". Am întrebat cine erau cei din grupul acesta. Îngerul a spus: "Aceştia sunt cei care au ţinut odată Sabatul şi au renunţat la el". I-am auzit strigând în gura mare: "Am crezut în venirea Ta şi am propovăduit-o neobosiţi". Şi în timp ce vorbeau, ochii li s-au oprit asupra veşmintelor lor şi au văzut ce era scris şi apoi au început să se bocească. Am văzut că ei băuseră din apa cea limpede şi o tulburaseră cu picioarele lor pe cea rămasă - călcaseră în picioare Sabatul - şi că de aceea fuseseră cântăriţi şi găsiţi prea uşori.
9:5 Îngerul care mă însoţea m-a condus din nou la cetate, unde am văzut patru îngeri care zburau către poarta cetăţii. Tocmai prezentau biletul de aur îngerului de la poartă, când am văzut un alt înger zburând cu viteză din locul celei mai mari slăvi şi strigând cu glas tare către ceilalţi îngeri şi fluturând în sus şi în jos ceva aflat în mâna lui. L-am rugat pe îngerul meu însoţitor să-mi explice ceea ce văzusem. Mi-a spus că nu mai puteam vedea nimic atunci, dar că avea să-mi arate la scurtă vreme ce însemnau acele lucruri pe care le văzusem atunci.
9:6 În după-amiaza acelui Sabat, unul dintre noi era bolnav şi a cerut să se facă rugăciuni pentru a se vindeca. Ne-am unit cu toţii în cererile noastre adresate Medicului care nu a pierdut vreodată un pacient, iar când puterea vindecătoare cobora şi cel bolnav se lecuia, Duhul a venit asupra mea şi am fost luată în viziune.
9:7 Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi tocmai mergeau spre a o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioşat rămăşiţa, apoi Şi-a ridicat mâinile şi cu un glas plin de milă a strigat: "Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!" Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care şedea pe marele tron alb, şi toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus. Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi fluturând în sus şi în jos un lucru pe care-l ţinea în mână, strigând cu glas tare: "Ţineţi! Ţineţi! până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilaţi pe frunţile lor."
9:8 L-am întrebat pe îngerul care mă însoţea ce însemna ceea ce auzisem şi ce urma să facă cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ţinea în frâu puterile şi că le-a dat îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la Dumnezeu de a ţine cele patru vânturi şi că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă în timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea şi cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul plin de milă al lui Isus a privit asupra rămăşiţei care nu era sigilată, Şi-a ridicat mâinile către Tatăl şi S-a rugat de El, spunându-I că Îşi vărsase sângele pentru aceştia. Atunci fusese însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ţine vânturile până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilaţi pe frunţile lor cu sigiliul viului Dumnezeu.