Printable ModeScrieri timpurii, 60
|
60:1 MOARTEA A DOUA 60:2 Satana se avântă în mijlocul urmaşilor săi şi încearcă să împingă mulţimea la acţiune. Dar foc de la Dumnezeu din cer este aruncat ca o ploaie asupra lor şi oamenii cei mari, cei puternici, nobilii, cei săraci şi nenorociţi, toţi sunt mistuiţi laolaltă. Am văzut că unii erau nimiciţi cu repeziciune, în timp ce alţii sufereau mai mult timp, erau pedepsiţi după faptele făcute în trup. Unii ardeau multe zile la rând şi, atâta vreme cât exista o parte din ei nemistuită, tot simţământul suferinţei rămânea. Îngerul a spus: Viermele vieţii nu va muri; focul lor nu se va stinge atâta timp cât va mai exista chiar şi o fărâmă minusculă din ei, din care să se hrănească. 60:3 Satana şi îngerii lui au suferit mult timp. Satana a purtat nu numai povara şi pedeapsa cuvenită pentru propriile lui păcate, dar şi păcatele celor mântuiţi, 60:4 care fuseseră puse asupra lui; şi el va trebui, de asemenea, să sufere şi pentru ruina pe care a adus-o asupra sufletelor. Apoi, am văzut că Satana şi toată oştirea celor răi fuseseră mistuiţi şi dreptatea lui Dumnezeu fusese împlinită; toată oştirea îngerească şi toţi sfinţii mântuiţi au spus cu un glas puternic: "Amin!" 60:5 Îngerul a spus: "Satana este rădăcina, copiii lui sunt ramurile. Acum, ei sunt mistuiţi, rădăcină şi ramură deopotrivă. Au murit de o moarte veşnică. Ei nu vor mai avea parte vreodată de o înviere, iar Dumnezeu va avea un Univers curat." M-am uitat apoi şi am văzut cum focul care-i mistuise pe cei răi ardea resturile şi curăţa pământul. M-am uitat iarăşi şi am văzut pământul purificat. Nu mai exista nici măcar o urmă a blestemului. Scoarţa crăpată, neuniformă a pământului arăta acum ca o câmpie întinsă, netedă. Întregul Univers al lui Dumnezeu era curat şi Marea Luptă se încheiase pentru totdeauna. Oriunde priveam, toate lucrurile asupra cărora ne aruncam privirile erau frumoase şi sfinte. Şi ceata tuturor mântuiţilor, vârstnici şi tineri, mari şi mici, şi-au aruncat coroanele la picioarele Răscumpărătorului lor, s-au plecat în adorare înaintea Sa şi s-au închinat Celui care este viu în veci de veci. Minunatul pământ nou, cu toată slava sa, era moştenirea veşnică a sfinţilor. Apoi, împărăţia, domnia şi măreţia întregii împărăţii de sub soare au fost date sfinţilor Celui Preaînalt, şi ale lor vor fi în nesfârşita veşnicie. 60:6 Apendice 60:7 p. 13-20*: "Prima mea viziune". - Cele prezentate în acest capitol au fost publicate prima dată de editorul de la Day-Star, la data de 24 ianuarie 1846, ca "O scrisoare de la sora Harmon", datată "Portland, Maine, 20 decembrie 1845". A văzut din nou lumina tiparului în 1846, 1847 şi 1851 sub titlul "Către rămăşiţa risipită între popoare". Titlul de faţă i-a fost dat în 1882, cu ocazia retipăririi Experienţelor şi viziunilor. 60:8 Descrieri autobiografice detaliate - aşa cum au fost publicate în 1860 şi 1885 - prezintă ceea ce aici par să fie două viziuni distincte. Vezi "Prima mea viziune" în Daruri spirituale, vol. 2, p. 30-35; Mărturii pentru comunitate, vol.1, p. 58-61; şi "Viziunea despre pământul cel nou", în Daruri spirituale, vol. 2, p. 52-55; Mărturii pentru comunitate, vol.1, p. 67-70. 60:9 p. 15-20: Zugrăvirea unor evenimente viitoare. - Când Ellen White a descris ceea ce i-a descoperit Dumnezeu despre evenimentele viitoare, ea a făcut uneori acest lucru ca o persoană care participa la aceste evenimente, fie că erau în trecut, în prezent sau viitor. Ca răspuns legat de starea în care se afla când era în viziune, E. White a scris: 60:10 "Când Domnul consideră potrivit să-mi dea o viziune, sunt luată în prezenţa lui Isus şi a îngerilor şi sunt cu totul absentă faţă de lucrurile pământeşti. [...] Atenţia îmi este adesea îndreptată către scenele care se petrec pe pământ. Uneori sunt purtată mult înainte, în viitor, şi mi se arată ce are să se întâmple. Apoi îmi sunt iarăşi arătate lucruri aşa cum au avut ele loc în trecut." - Spiritual Gifts, vol. 2, p. 292 60:11 Ellen White, ea însăşi adventistă, a scris ca una care a văzut şi a auzit ceea ce încă nu s-a întâmplat; de exemplu, în Scrieri timpurii: 60:12 "La scurtă vreme, am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua şi ceasul venirii lui Isus". - p. 15 60:13 "Am intrat împreună în nor şi am urcat timp de şapte zile până la marea de cristal, când Isus ne-a adus cununile şi ni le-a pus pe frunte cu propria Sa mână, cea dreaptă". - p. 16 60:14 "Am pătruns cu toţii şi am simţit că aveam tot dreptul să fim în cetate". 60:15 "Acolo am văzut pomul vieţii şi scaunul de domnie al lui Dumnezeu". 60:16 "Cu Isus în frunte, am coborât cu toţii din cetate înapoi pe acest pământ". - p. 17 60:17 "Iar când eram pe punctul să intrăm în templul cel sfânt..." 60:18 "Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo". - p. 19 60:19 După viziune, Ellen White putea să-şi aducă aminte multe din cele care-i fuseseră arătate, dar nu-şi putea aminti ceea ce era secret şi nu trebuia descoperit. Ca o parte a scenei care urmează să aibă loc când poporul lui Dumnezeu va fi izbăvit (p. 285), ea a auzit anunţându-se "ziua şi ceasul venirii lui Isus" (p.15; vezi, de asemenea, p. 34). Dar despre aceasta a scris mai târziu: 60:20 "Nu cunosc absolut deloc timpul rostit de Dumnezeu. Am auzit cum a fost vestit ceasul, dar nu mi-am mai amintit acea oră după ce am ieşit din viziune. Pe dinaintea mea au trecut scene solemne, deosebit de interesante - cum nici o limbă nu le-ar putea descrie. Totul era pentru mine asemenea unei realităţi vii." Ellen G. White, Scrisoarea 38 din 1888, publicată în Selected Messages, vol. 1, p. 76. 60:21 Faptul că ea părea să participe la anumite evenimente nu oferea nici o garanţie că va participa efectiv şi atunci când vor avea loc evenimentele respective. 60:22 p. 17: Fraţii Fitch şi Stockman. - Relatând prima sa viziune, Ellen White aminteşte de "fraţii Fitch şi Stockman" ca bărbaţi pe care i-a întâlnit şi cu care a conversat în Noul Ierusalim. Amândoi fuseseră pastori pe care Ellen White îi cunoscuse şi cu care lucrase activ în vestirea soliei aşteptatei veniri a lui Hristos, dar care muriseră la scurt timp după dezamăgirea de la 22 octombrie 1844. 60:23 Charles Fitch, un pastor presbiterian, a acceptat mesajul advent citind prelegerile lui William Miller şi întâlnindu-l pe Josiah Litch. S-a aruncat cu toată inima în lucrarea de vestire a aşteptatei veniri a lui Hristos la încheierea perioadei profetice a celor 2300 de ani şi a devenit un lider important în Marea Trezire Adventă. În 1842, el a conceput schema profetică ce a fost folosită cu atâta eficienţă şi la care se face referinţă la pagina 74 a Scrierilor Timpurii. El a murit cu ceva mai bine de o săptămână înainte de 22 octombrie 1844. Moartea lui a survenit în urma expunerii prelungite la frig, când a oficiat trei servicii de botez într-o zi rece de toamnă. (Vezi Credinţa profetică a părinţilor noştri, vol. 4, p. 533-545) 60:24 Levi F. Stockman era un tânăr pastor metodist din statul Maine care, în 1842, împreună cu alţi circa treizeci de pastori metodişti au îmbrăţişat şi au început să propovăduiască cea de-a doua venire a lui Hristos. El lucra în Portland, Maine când, în 1843, sănătatea i-a fost afectată. La 25 iunie 1844 a murit de tuberculoză. La el a mers Ellen White, când era fată, pentru a primi un sfat când era descurajată. Dumnezeu i-a vorbit în două vise. (Vezi Scrieri timpurii, p. 12, 78-81; Credinţa profetică a părinţilor noştri, vol. 4, p. 780-782) 60:25 p. 21: Mesmerismul. - Pentru a-şi justifica împotrivirea, unii duşmani de la început ai viziunilor au sugerat că experienţa lui Ellen White venea din mesmerism, un fenomen cunoscut astăzi prin numele de hipnoză. Hipnoza este o stare care se aseamănă cu somnul, indusă prin puterea de sugestie, subiectul hipnotizat raportându-se la cel care i-a provocat această stare şi răspunzând la sugestiile lui. Cu toate acestea, după cum povesteşte Ellen White aici, când un doctor care practica mesmerismul a încercat să o hipnotizeze, acesta a fost neputincios în prezenţa ei. 60:26 În experienţa sa timpurie, Ellen White a fost avertizată de primejdiile reprezentate de hipnoză şi, mai târziu, într-o serie de ocazii, 60:27 a primit instrucţiuni în această privinţă. Ellen White a dat avertismente privind pericolele grave care însoţesc orice practică prin care o minte capătă controlul asupra alteia. (Vezi Divina vindecare, p. 242-244; Lucrarea medicală, p. 110-112; Selected Messages, vol. 2, p. 349, 350, 353) 60:28 p. 33: Adventiştii nominali (cu numele). - Cei care s-au alăturat la vestirea primei şi celei de-a doua solii îngereşti, dar care au respins solia celui de-al treilea înger cu adevărul său despre Sabat sunt numiţi de Ellen White "adventişti nominali" sau cei care "resping adevărul prezent" (p. 69) şi, de asemenea, "diferitele grupări ale aşa-zişilor credincioşi adventişti" (p. 124). În literatura noastră de început, aceşti oameni erau numiţi şi "adventişti de ziua întâi". 60:29 Un mare număr de creştini au fost dezamăgiţi în toamna lui 1844 când Hristos nu a venit, aşa cum se aşteptau ei. Adventiştii s-au scindat în mai multe grupuri, ai căror supravieţuitori compun astăzi Biserica Creştină Adventistă, un grup mic, şi Adventiştii de Ziua a Şaptea. 60:30 Foarte puţini dintre adventişti şi-au păstrat încrederea în împlinirea profeţiei de la 1844; cei care au făcut-o însă, au păşit cu adevărat înainte în solia celui de-al treilea înger, cu al ei Sabat al zilei a şaptea. Despre experienţa acelei perioade critice, Ellen White a scris mai târziu: 60:31 "Dacă adventiştii, după marea dezamăgire de la 1844, şi-ar fi păstrat cu putere credinţa şi ar fi mers înainte în unitate în providenţa deschizătoare de drumuri a lui Dumnezeu, primind solia celui de-al treilea înger şi vestind-o lumii în puterea Duhului Sfânt, ei ar fi văzut mântuirea lui Dumnezeu, Domnul ar fi lucrat cu putere, alăturându-Se eforturilor lor, lucrarea ar fi fost sfârşită şi Hristos ar fi venit până acum pentru a-i primi pe cei din poporul Lui în vederea răsplătirii lor. 60:32 Dar în perioada de îndoială şi nesiguranţă care a urmat dezamăgirii, mulţi dintre credincioşii adventişti au renunţat la credinţa pe care o aveau. Au venit între ei dezbinările şi disensiunile. Cu vocea şi cu tocul, cei mai mulţi s-au împotrivit celor puţini, care, mergând în providenţa lui Dumnezeu, au primit reforma Sabatului şi au început să vestească solia celui de-al treilea înger. Mulţi dintre cei care ar fi trebuit să-şi consacre timpul şi talentele scopului unic de a trâmbiţa avertizarea adresată lumii erau absorbiţi de lupta împotriva Sabatului şi, în consecinţă, energia apărătorilor lui era în mod inutil folosită în încercările de a răspunde acestor împotrivitori şi de a apăra adevărul. În acest fel, lucrarea era împiedicată şi lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă întregul corp adventist s-ar fi unit pe temelia poruncilor lui Dumnezeu şi a credinţei lui Isus, istoria noastră ar fi fost total diferită!" - Selected Messages, vol. 1, p. 68 60:33 p. 42-45: Uşa deschisă şi cea închisă. - Când Ellen White a comentat, în Tragedia veacurilor, Marea Mişcare Adventă şi dezamăgirea de la 22 octombrie 1844, şi s-a referit la poziţiile luate imediat după Dezamăgire, ea menţionează 60:34 concluzia inevitabilă care s-a tras la scurtă vreme, că "uşa milei a fost închisă". Dar, aşa cum declară Ellen White, "o dată cu cercetarea chestiunii Sanctuarului a venit o lumină mai clară". Vezi "Prolog istoric" în acest volum şi Tragedia veacurilor, pagina 429 şi întreg capitolul intitulat "În Sfânta Sfintelor", paginile 423-432. 60:35 Referindu-se la modul în care s-a raportat la această chestiune, chiar ea a scris în 1874 că "n-a avut niciodată o viziune în care să se descopere că nu va mai fi convertit nici un păcătos". Şi nici nu a dat vreodată o învăţătură care să susţină aşa ceva. "Lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu", a scris Ellen White cu altă ocazie, "a fost aceea care a îndreptat greşeala pe care o făcusem şi ne-a făcut în stare să vedem poziţia cea corectă". (Selected Messages, vol. 1, p. 74, 63) 60:36 p. 43, 44 şi 86: Ciocăniturile misterioase din New York şi ciocăniturile din Rochester. - Aici se face aluzie la întâmplările care se leagă de începuturile spiritismului modern. În 1848, s-au făcut auzite ciocănituri misterioase în casa familiei Fox din Hydesville, o comunitate aflată la treizeci şi cinci de mile la est de oraşul Rochester, New York. Într-o vreme în care existau diferite ipoteze în ce priveşte cauza ciocăniturilor, Ellen White a anunţat, în baza autorităţii viziunii ce-i fusese dată, că ele erau o manifestare a spiritismului, că acest fenomen se va dezvolta rapid şi că, în numele religiei, va câştiga popularitate şi va înşela o mulţime de oameni, ajungând în zilele din urmă să fie capodopera amăgirii concepute de Satana. 60:37 p. 50: Soli fără o solie. - Această expresie apare într-o relatare a unei viziuni date lui Ellen White la 26 ianuarie 1850. La această dată, adventiştii păzitori ai Sabatului nu aveau nici o organizaţie bisericească. Aproape toţi se temeau că orice tip de organizaţie avea să aducă formalismul printre credincioşi. Însă o dată cu scurgerea timpului, elemente ale discordiei şi-au făcut loc în rândurile lor. Din partea lui Ellen White au venit mesaje de avertizare, iar adventiştii de ziua şaptea au fost conduşi pas cu pas să adopte formele organizării bisericeşti. Ca rezultat, grupurile de credincioşi au fost sudate laolaltă mai strâns decât vreodată înainte; s-a conceput o modalitate prin care să se facă recunoaşterea pastorilor care făceau dovada că puteau predica solia şi o puteau apăra cu viaţa proprie; s-au luat măsuri pentru a-i exclude pe cei care predicau rătăcirile sub pretextul că propovăduiesc adevărul. Vezi "Prolog istoric". 60:38 p. 61, 62: Unitatea păstorilor. - Vezi nota pentru p. 50, Soli fără o solie. 60:39 p. 75: Datoria de a merge la Ierusalimul istoric. - Ellen White se referă la părerile greşite pe care le susţineau atunci un număr foarte mic de persoane. În anul ce a urmat, în numărul din 7 octombrie 1851 al publicaţiei Review and Herald, James White scrie despre "părerile nefolositoare şi aducătoare de tulburări legate de Ierusalimul cel vechi şi iudei etc., care se vehiculează astăzi" şi despre "noţiunile ciudate pe care le-au îmbrăţişat unii, şi anume că sfinţii trebuie să meargă acum la Ierusalimul istoric etc., etc." 60:40 p. 77: Editorul lui Day-Star. - Enoch Jacobs locuia în Cincinnati, Ohio şi publica Day-Star, unul din primele jurnale care vesteau cea de-a doua venire a lui Hristos. Lui Enoch Jacobs i-a trimis Ellen Harmon în decembrie 1845 o relatare a primei sale viziuni, sperând să-l întărească şi să-l stabilizeze. Ea observase că acesta oscila în încrederea pe care o avea în ce priveşte conducerea lui Dumnezeu în experienţa adventă. În Day-Star a publicat editorul prima viziune a lui Ellen White, în numărul din 24 ianuarie 1846. Într-un număr special al acestui jurnal, Day-Star Extra, din 7 februarie 1846, a fost publicat articolul memorabil despre Sanctuarul ceresc şi curăţirea lui, pregătit de Hiram Edson, Dr. Hahn şi O. R. L. Crozier. Acesta a expus învăţătura Scripturii referitoare la slujba Domnului Hristos din Sfânta Sfintelor a Sanctuarului ceresc începând cu data de 22 octombrie 1844. Tot în acest jurnal, a fost publicat la 14 martie 1846 un al doilea comunicat scris de Ellen Harmon. (Vezi Scrieri timpurii, paginile 32-35). Nota din paragraful în discuţie este făcută referitor la opinii ulterioare pe care le-a susţinut Enoch Jacobs şi amăgirile spiritiste pe care le-a îmbrăţişat. 60:41 p. 86: Vezi nota din Apendice pentru p. 43, 44. 60:42 p. 89: Thomas Paine. Scrierile lui Thomas Paine au fost bine cunoscute şi larg citite în Statele Unite în anii 1840. Cartea lui, Era raţiunii a fost o lucrare deistă şi a adus prejudicii credinţei şi practicii creştine. Cartea începea cu cuvintele: "Cred într-un singur Dumnezeu şi nimic mai mult". Paine nu avea deloc credinţă în Hristos şi a fost folosit cu succes de către Satana în atacurile lui împotriva bisericii. Aşa cum a indicat Ellen White, dacă un om ca Paine ar putea găsi intrare în cer şi ar fi foarte onorat acolo, atunci orice păcătos ar putea fi admis acolo fără o schimbare a vieţii şi fără credinţă în Isus Hristos. Ea a demascat această rătăcire într-un limbaj vehement şi a arătat cât de iraţional este spiritismul. 60:43 p. 101: Perfecţionismul. - Unii adventişti de la început, imediat după experienţa de la 1844, s-au rătăcit de Dumnezeu şi au alunecat pe panta fanatismului. Ellen White i-a înfruntat pe aceşti extremişti cu un "aşa zice Domnul". Ea i-a mustrat pe cei care propovăduiau o stare de perfecţiune în trup, datorită căreia nu mai puteau păcătui. Despre astfel de persoane, Ellen White a scris mai târziu: 60:44 "Ei au susţinut că persoanele sfinţite nu pot păcătui, iar acest lucru a dus în mod firesc la credinţa că afecţiunea şi dorinţele celor sfinţiţi erau întotdeauna corecte şi niciodată în primejdia de a-i conduce la păcat. Conducându-se după aceste sofisme, ei practicau păcatele cele mai rele - sub haina presupusei sfinţenii -, şi prin influenţa lor amăgitoare, hipnotică, câştigau o putere stranie asupra unora dintre cei cu care se întovărăşeau, care nu vedeau răul din aceste teorii seducătoare şi frumoase numai în aparenţă. [...] 60:45 Amăgirile acestor învăţători mincinoşi au fost prezentate cu claritate înaintea mea şi am văzut raportul înfricoşător care era scris împotriva lor în cartea rapoartelor şi vina îngrozitoare care stătea asupră-le pentru a fi mărturisit sfinţenia desăvârşită în timp ce faptele lor de zi cu zi erau jignitoare înaintea lui Dumnezeu." - Life Sketches, p. 83, 84 60:46 p. 116, 117: Cina Domnului; femeile spălând picioarele bărbaţilor şi sărutarea sfântă. - Pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, acceptând adevărul despre Sabat, s-au apucat cu o mare hotărâre să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare amănunt al său, fiind atenţi în acelaşi timp să se protejeze împotriva interpretărilor sucite date de unii Cuvântului şi de orice extremă sau fanatism. Ei au văzut cu claritate privilegiile şi obligaţiile Cinei Domnului, stabilite pentru biserica Domnului nostru. S-au ridicat nişte întrebări legate de spălarea picioarelor şi sărutarea sfântă. În această viziune, Domnul a clarificat anumite puncte delicate, care urmau să călăuzească şi să protejeze biserica în formare. 60:47 Cât despre chestiunea frecvenţei cu care ar trebui să se împlinească ritualurile sfinte, unii au insistat pentru o dată pe an; dar a fost dată instrucţiunea ca Cina Domnului să fie luată mai des. Astăzi, biserica urmează planul de înfăptuire a ceremonialelor de patru ori pe an. 60:48 Au fost date sfaturi privitoare la spălarea picioarelor. Se pare că au fost diferenţe de opinii privind procedura care ar trebui urmată. Unii acţionaseră fără înţelepciune şi rezultatul fusese "confuzia". S-a dat sfatul ca aceste ceremonii să fie împlinite cu grijă şi cumpătare, într-un asemenea mod, încât să nu se stârnească prejudecăţile. Au existat ceva întrebări legate de spălarea picioarelor bărbaţilor de către femei şi invers. În acest punct, Ellen White a adus mărturia Scripturii care indica faptul că se cuvenea ca o femeie - desigur, în anumite condiţii - să spele picioarele unui bărbat, dar a dat sfatul ca un bărbat să nu spele picioarele unei femei. 60:49 În privinţa sărutării sfinte, Comentariile Biblice AZŞ declară: 60:50 "Mai cu seamă în Orient, sărutarea era un mod obişnuit de a exprima dragostea şi prietenia în salut. (Vezi Luca 7,45; Faptele apostolilor 20,37). 'Sărutarea sfântă' sau 'sărutarea de dragoste' (1 Petru 5,14) reprezenta un simbol al afecţiunii creştine. Se pare că devenise un obicei la primii creştini să împărtăşească acest salut la vremea Cinei Domnului (Prima apologie a lui Iustin Martirul, 65). Scrieri de mai târziu arată că nu era un obicei acela de a da o 'sărutare sfântă' cuiva de sex opus. (Apostolic Constitutions, ii. 57; viii. 11)" - Comentariile Biblice AZŞ, vol. 7, p. 257, 258 60:51 Printre primii adventişti păzitori ai Sabatului era obiceiul de a folosi reciproc o sărutare sfântă cu ocazia ceremonialului umilinţei. Nu se face nici o referinţă privind faptul că este evident nepotrivit să se schimbe sărutări sfinte între bărbaţi şi femei, dar există un apel adresat tuturor de a ne feri de orice se pare că ar fi rău. 60:52 p. 118: A face zgomot. - Năvodul Evangheliei prinde în el tot felul de oameni. Erau unii care simţeau că experienţa lor religioasă nu era veritabilă, dacă nu era însoţită de strigăte zgomotoase, "demonstrative" de laudă la adresa lui Dumnezeu, de rugăciuni lungi şi pasionale, de "amin-uri" însufleţite. Şi în acest punct, iarăşi, bisericii i s-a dat în experienţa ei de la început o notă de avertizare, care făcea apel la bun-simţ şi solemnitate în actul închinării. 60:53 p. 229-232: William Miller. - William Miller este amintit adesea în notele referitoare la Marea Trezire Adventă din America în anii 1830 şi 1840. În cartea Tragedia veacurilor este consacrat un capitol întreg vieţii şi slujbei lui William Miller, sub titlul "Un reformator american" (p. 317-342). 60:54 William Miller s-a născut în Pittsfield, Massachusetts, în 1782 şi a murit în Low Hampton, New York, în 1849. Când avea vârsta de patru ani, familia lui s-a mutat în Low Hampton, New York, lângă lacul Champlain şi a crescut la o fermă de frontieră. A fost întotdeauna studios şi un cititor atent. A devenit un lider în comunitatea sa. În 1816 a început să facă un studiu atent al Cuvântului lui Dumnezeu şi studiul său l-a condus la marile profeţii legate de timp şi la acelea care vorbeau despre cel de-al doilea advent. El a tras concluzia că a doua venire a lui Hristos era aproape. Revăzându-şi părerile la care ajunsese în mai mulţi ani şi verificând corectitudinea şi siguranţa pe care o prezentau, el a răspuns unei invitaţii de a-şi prezenta public opiniile despre profeţii, în prima parte a lunii august 1831. Din acel moment, timpul său a fost devotat în mare măsură vestirii soliei advente. La timpul potrivit, i s-au alăturat sute de alţi pastori protestanţi care au participat la Marea Trezire Adventă din anii 1840. 60:55 La vremea dezamăgirii de la 22 octombrie 1844, Miller era epuizat şi bolnav. Depindea mai ales de tinerii săi tovarăşi care fuseseră alături de el în vestirea soliei advente. Aceştia l-au convins să respingă adevărul despre Sabat când acesta a intrat în atenţia sa curând după Dezamăgire. Pentru acest lucru, nu William Miller, ci ei vor fi consideraţi răspunzători. Ellen White scrie despre această experienţă la pagina 258 şi ne asigură că Miller se va afla printre aceia care vor fi chemaţi din mormintele lor la sunetul dat de ultima trâmbiţă. 60:56 p. 232-240, 254-258: Soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. - Într-o serie de trei capitole, care încep la p. 32, Ellen White pune în discuţie prima, cea de-a doua şi cea de-a treia solie îngerească. Ea scria pentru aceia care, alături de ea, trecuseră prin Marea Trezire Adventă şi prin dezamăgirile din primăvara şi toamna anului 1844. Nu s-a ocupat de explicarea acestor solii, presupunând că cititorii ei aveau o cunoştinţă deplină a acestei experienţe. A prezentat ceea ce, în lumina experienţei lor, avea să aducă înţelegere şi curaj tovarăşilor săi credincioşi. Trebuie să revenim la cartea sa Tragedia veacurilor pentru a avea o descriere detaliată a poverii acestor solii. Solia primului înger a făcut să răsune avertizarea despre apropierea ceasului judecăţii lui Dumnezeu. Vezi Tragedia veacurilor, capitolele "Vestitorii dimineţii", p. 299-316, "Un reformator american", p. 317-342 şi "O mare redeşteptare religioasă", p. 355-374. Pentru prezentarea soliei celui de-al doilea înger vezi capitolul "Avertizarea respinsă", începând cu p. 375. Relatarea despre Dezamăgire este prezentată în capitolele "Profeţii împlinite", p. 391-408, 60:57 "Ce este Sanctuarul?" p. 409-422, "În Sfânta Sfintelor", p. 423-432. Solia celui de-al treilea înger este expusă în capitolul "Legea lui Dumnezeu, de neschimbat", p. 433-450 şi "O lucrare de reformă", p. 451-460. 60:58 p. 238: Încheierea soliei celui de-al doilea înger. - Când înţelegem cu claritate că soliile primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger sunt mesaje care îşi găsesc aplicabilitatea în zilele noastre, recunoaştem, de asemenea, că în prima fază a vestirii ei, declaraţia primei solii îngereşti că "a sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu" este legată de vestirea aşteptatei veniri a lui Hristos în 1830 şi în prima parte a deceniului următor. Cea de-a doua solie îngerească a răsunat iniţial la începutul verii anului 1844, prin apelul făcut către credincioşii adventişti ca să iasă din bisericile cu numele care respinseseră vestirea primei solii îngereşti. Şi câtă vreme este adevărat că a doua solie îngerească este în continuare adevăr prezent, a existat o încheiere culminantă a celei de-a doua solii îngereşti imediat după 22 octombrie 1844. Când soliile celor trei îngeri vin cu putere înaintea lumii, chiar înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos, îngerul din Apocalipsa 18,1 se alătură în vestirea mesajului celui de-al doilea înger, că "a căzut Babilonul", "ieşiţi din ea poporul Meu". Vezi capitolul "Ultima avertizare" din Tragedia veacurilor, p. 603-612. 60:59 p. 254: Vezi nota din Apendice pentru paginile 232-240. 60:60 p. 276: Sclavi şi stăpâni de sclavi. - Conform Apocalipsei 6,15.16, va exista sclavie la cea de-a doua venire a lui Hristos. Aici găsim cuvintele "slobozi şi robi". Declaraţia lui Ellen White, pe care o avem în discuţie indică faptul că i s-a arătat în viziune sclavul şi stăpânul de sclavi la cea de-a doua venire a lui Hristos. În aceasta, Ellen White este în perfectă armonie cu Biblia. Atât lui Ioan, cât şi lui Ellen White li s-au arătat stări de lucruri care vor exista la cea de-a doua venire a Domnului nostru. Şi câtă vreme nu se poate nega faptul că sclavii de culoare din Statele Unite au fost eliberaţi prin Proclamaţia pentru eliberarea sclavilor , care a intrat în vigoare la şase ani după scrierea declaraţiei în discuţie, nu este mai puţin adevărat că mesajul nu este invalidat, căci în zilele noastre, în diferite părţi ale lumii, există milioane de bărbaţi şi femei într-o stare de principiu sau chiar reală de sclavie. Nu este posibil să fie judecată o profeţie despre viitor până nu ajungem în vremea împlinirii acelei profeţii. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: