59:2 Apoi Isus, toată suita de îngeri sfinţi şi toţi sfinţii răscumpăraţi au părăsit Cetatea. Îngerii L-au înconjurat pe Comandantul lor şi L-au însoţit în direcţia în care mergea, iar grupul sfinţilor răscumpăraţi îi urmau. După aceasta, cu o măreţie teribilă, înfricoşătoare, Isus i-a chemat la viaţă pe morţii cei răi; aceştia au ieşit cu aceleaşi trupuri slăbite, bolnăvicioase, cu care coborâseră în morminte. Ce privelişte! Ce scenă! La prima înviere, toţi au venit la viaţă în floarea nemuririi; la cea de-a doua însă, semnele blestemului sunt vizibile asupra tuturor. Împăraţii şi nobilii pământului, cei săraci şi umili, cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi, toţi au înviat împreună. Toţi L-au privit pe Fiul omului; şi chiar aceia care L-au dispreţuit şi batjocorit, care I-au pus cununa de spini pe fruntea sacră şi care L-au lovit Îl privesc în toată măreţia Sa împărătească. Cei care L-au scuipat în ceasul încercării Lui, se întorc acum din faţa privirii Sale pătrunzătoare şi de la slava înfăţişării Lui. Cei care au bătut cuiele în mâinile şi picioarele Lui privesc acum semnele lăsate de răstignire. Cei care au înfipt lancea în coasta Sa privesc semnele cruzimii aplicate asupra trupului Său. Şi ei ştiu că El este chiar Acela pe care L-au răstignit şi de care şi-au bătut joc în agonia ultimelor Sale clipe de viaţă. Şi atunci se înalţă un vaiet lung de suferinţă agonizantă, în timp ce aceştia aleargă pentru a scăpa de prezenţa Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor.