58:13 Atunci a început anul de bucurie, când pământul trebuia să se odihnească. L-am văzut pe robul evlavios ridicându-se în triumf şi biruinţă şi scuturându-se de lanţurile care-l legau, în timp ce stăpânul său cel rău era tulburat şi nu ştia ce să facă, căci cei răi nu au putut să priceapă cuvintele rostite de Dumnezeu. La puţin timp de la aceasta, a apărut marele nor alb, pe care era aşezat Fiul omului. Când a putut fi văzut pentru prima dată, la distanţă, acest nor părea foarte mic. Îngerul a spus că acesta era semnul Fiului omului. Pe măsură ce se apropia de pământ, noi puteam privi slava minunată şi maiestatea lui Isus, în timp ce El înainta pentru a birui. O suită de îngeri sfinţi, cu coroane strălucitoare pe capete, Îl însoţeau în drumul Său. Nici o limbă nu poate descrie slava acelei scene. Norul viu, de o maiestate şi slavă neîntrecută, se apropia din ce în ce mai mult, şi noi am putut privi clar persoana minunată a lui Isus. El nu purta o cunună de spini; pe fruntea Lui sfântă odihnea o coroană de slavă. Pe haină şi pe coapsă era scris un Nume: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Faţa Îi strălucea ca soarele la amiază, ochii Îi erau ca o flacără şi picioarele Lui se asemuiau cu arama aprinsă. Vocea Lui răsuna ca multe instrumente muzicale.