57:5 Lumina care a fost revărsată asupra aşteptătorilor a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici, care aveau ceva lumină, care nu auziseră şi nu respinseseră cele trei solii, s-au supus chemării şi au părăsit bisericile căzute. Mulţi fuseseră conştienţii de ani întregi de când fuseseră date aceste solii şi lumina a strălucit asupra lor, iar ei au avut privilegiul să aleagă viaţa sau moartea. Unii au ales viaţa şi au luat poziţie alături de cei care-L aşteptau pe Domnul lor şi păzeau toate poruncile Lui. Cea de-a treia solie avea să-şi facă lucrarea; toţi aveau să fie probaţi prin ea, iar cei preţioşi să fie chemaţi afară din acele organizaţii religioase. O putere constrângătoare i-a mişcat pe cei oneşti, în timp ce manifestarea puterii lui Dumnezeu a adus o teamă şi o reţinere asupra rudelor şi prietenilor lor necredincioşi, astfel încât ei nu îndrăzneau şi nici nu aveau puterea de a-i împiedica pe cei care simţeau lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima chemare a fost dusă chiar şi bieţilor sclavi, şi cei mai evlavioşi dintre ei au dat glas cântecelor lor de bucurie entuziastă la perspectiva fericitei lor izbăviri. Stăpânii lor nu-i puteau opri; teama şi uimirea îi făceau să păstreze tăcerea. Se făceau minuni mari, cei bolnavi erau vindecaţi şi cei credincioşi erau însoţiţi de semne şi minuni. Dumnezeu era la lucru şi fiecare sfânt, netemându-se de consecinţe, şi-a urmat convingerile propriei conştiinţe şi s-a alăturat celor care păzeau toate poruncile lui Dumnezeu; şi ei au făcut să răsune până în depărtări cea de-a treia solie. Am văzut că acest mesaj se va încheia cu o putere şi energie cu mult mai mare decât a strigătului de la miezul nopţii.