54:11 Atenţia mi-a fost atunci îndreptată către William Miller. Arăta încurcat peste măsură şi era plecat sub povara grijii şi neliniştii pentru poporul său. Cei din grupul care fusese unit şi iubitor în 1844 îşi pierdeau iubirea, împotrivindu-se unul celuilalt şi căzând într-o stare rece de apostazie. În timp ce privea aceasta, durerea i-a epuizat tăria. Am văzut bărbaţi de frunte privindu-l cu atenţie şi temându-se ca nu cumva să primească cea de-a treia solie îngerească şi poruncile lui Dumnezeu. Iar când el se apleca înspre lumina cerului, aceşti bărbaţi născoceau vreun plan pentru a-i întoarce mintea de la aceasta. Se exercita o influenţă omenească pentru a-l ţine în întuneric şi a-i reţine influenţa în mijlocul celor care se împotriveau adevărului. În cele din urmă, William Miller şi-a ridicat glasul împotriva luminii din cer. N-a primit solia care i-ar fi explicat pe deplin dezamăgirea şi ar fi aruncat asupra trecutului o lumină şi slavă care i-ar fi refăcut forţele epuizate, i-ar fi reînviat speranţa şi l-ar fi călăuzit să-I dea slavă lui Dumnezeu. El s-a plecat către înţelepciunea omenească în locul celei divine, dar, fiind frânt de atâta muncă pentru cauza Stăpânului său şi datorită vârstei,