52:1 ILUSTRAREA MIŞCĂRII ADVENTE
52:2 Am văzut un număr de grupuri care păreau legate unele de altele prin frânghii. Mulţi care aparţineau acestor grupuri se aflau în întuneric profund; ochii le erau îndreptaţi în jos, către pământ, şi nu părea că există vreo legătură între ei şi Isus. Împrăştiate, însă, printre aceste grupuri diverse erau şi persoane ale căror feţe arătau luminoase şi ai căror ochi erau ridicaţi spre cer. Le-au fost oferite de la Isus raze de lumină, asemenea razelor soarelui. Un înger m-a îndemnat să privesc cu atenţie şi am văzut un alt înger care veghea asupra fiecărei persoane care avea o rază de lumină, în timp ce îngerii răi îi înconjurau pe cei care erau în întuneric. Am auzit glasul unui înger care striga: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui!"
52:3 Apoi o lumină strălucitoare s-a lăsat peste aceste grupuri pentru a-i lumina pe cei care ar fi vrut s-o primească. Unii dintre cei care se aflau în întuneric au primit lumina şi s-au bucurat. Alţii s-au împotrivit luminii din cer spunând că a fost trimisă pentru a-i duce în rătăcire. Lumina s-a stins de la ei şi au fost lăsaţi în întuneric. Cei care primiseră lumina de la Isus s-au bucurat de sporirea luminii preţioase care fusese revărsată asupra lor. Feţele lor străluceau de o bucurie sfântă,
52:4 în timp ce privirea le era îndreptată în sus, cu un mare interes, către Isus, şi vocile lor au fost auzite în armonie cu glasul îngerului: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui!" În timp ce înălţau acest strigăt, i-am văzut pe cei care erau în întuneric împingându-i cu şoldul şi cu umărul. Atunci mulţi care îndrăgeau lumina sacră au rupt frânghiile care îi ţineau legaţi şi au ieşit în afara grupului lor. În timp ce făceau acest lucru, bărbaţi care aparţineau unor grupuri diferite şi care erau respectaţi în aceste formaţiuni şi-au făcut loc, unii cu cuvinte plăcute, alţii cu priviri mânioase şi gesturi ameninţătoare şi au strâns frânghiile care slăbeau. Aceşti bărbaţi spuneau neîncetat: "Dumnezeu este cu noi. Ne aflăm în lumină. Avem adevărul." Am întrebat cine sunt aceşti oameni şi mi s-a spus că erau pastori şi fruntaşi care respinseseră ei înşişi lumina şi nu voiau ca alţii s-o primească.
52:5 I-am văzut pe cei care îndrăgeau lumina privind în sus cu o dorinţă arzătoare, aşteptându-L pe Isus să vină şi să-i ia la El. La scurt timp după aceea, a trecut un nor pe deasupra lor, iar feţele le erau triste. Am întrebat care era explicaţia acestui nor şi mi-a fost arătat că era dezamăgirea lor. Timpul la care Îl aşteptaseră pe Mântuitorul lor trecuse şi Isus nu venise. În timp ce descurajarea punea stăpânire peste aşteptători, pastorii şi fruntaşii pe care-i remarcasem mai înainte se bucurau şi toţi cei care respinseseră lumina au triumfat, în timp ce Satana şi îngerii lui jubilau.
52:6 Apoi am auzit glasul unui alt înger care zicea: "A căzut, a căzut Babilonul!" O lumină a strălucit asupra celor disperaţi, şi aceştia, cu o dorinţă arzătoare să-L vadă venind, şi-au fixat din nou ochii asupra lui Isus. Am văzut un număr de îngeri conversând cu cel care strigase: "A căzut, a căzut Babilonul!" şi aceştia s-au unit cu el în
52:7 strigarea: "Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!" Glasurile melodioase ale acestor îngeri păreau să ajungă pretutindeni. O lumină extrem de intensă părea să strălucească în jurul celor care îndrăgiseră lumina ce le fusese dată. Feţele lor străluceau de o slavă minunată şi ei s-au alăturat îngerilor în strigarea: "Iată, Mirele vine!" În timp ce înălţau în mod armonios strigarea în mijlocul diferitelor grupuri, cei care respinseseră lumina i-au împins şi, cu priviri mânioase, îşi băteau joc de ei. Dar îngeri de-ai lui Dumnezeu şi-au întins aripile peste cei persecutaţi, în timp ce Satana şi îngerii lui căutau să-şi extindă întunericul în jurul lor, pentru a-i face să respingă lumina din cer.
52:8 Apoi am auzit un glas spunându-le celor care fuseseră împinşi şi luaţi în râs: "Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă atingeţi de ce este necurat!" În ascultare de această voce, un mare număr de oameni au rupt frânghiile care îi ţineau legaţi şi, părăsind grupurile care erau în întuneric, s-au alăturat celor care îşi dobândiseră mai înainte libertatea şi şi-au unit bucuroşi glasurile cu ei. Am ascultat glasurile rugăciunii sincere, din suflet, a câtorva care rămăseseră încă în grupurile aflate în întuneric. Pastorii şi fruntaşii treceau împrejurul acestor grupări diferite, strângând şi mai bine funiile; dar încă auzeam glasul rugăciunii sincere. Apoi i-am văzut pe cei care se rugaseră, întinzând mâinile după ajutor către grupul unit care se afla în libertate şi se bucura în Dumnezeu. În timp ce priveau cu stăruinţă către cer, răspunsul venit din partea lor a fost: "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei!" Am văzut indivizi luptându-se pentru libertate. În cele din urmă ei au rupt funiile care îi ţineau legaţi. Se împotriviseră eforturilor depuse pentru strângerea şi mai tare a frânghiilor şi refuzaseră să ia în seamă declaraţiile repetate: "Dumnezeu este cu noi", "Avem cu noi adevărul".
52:9 Oameni părăseau continuu grupurile care se aflau în întuneric şi se alăturau grupului liber care părea să se afle într-un câmp deschis, ridicat deasupra pământului. Privirile le erau îndreptate în sus, slava lui Dumnezeu se odihnea asupra lor, iar ei Îi aduceau cu bucurie laude. Erau foarte uniţi şi păreau învăluiţi în lumina cerului. În jurul acestui grup erau unii care veniseră sub influenţa luminii, dar care nu erau tocmai uniţi cu acest grup. Toţi cei care îndrăgeau lumina revărsată asupra lor priveau în sus cu mare interes şi Isus îi privea cu o duioasă aprobare. Ei Îl aşteptau să vină şi tânjeau după apariţia Lui. Nu aruncau nici măcar o privire de dor către pământ. Dar iarăşi s-a aşezat un nor peste aşteptători şi i-am văzut coborându-şi ochii obosiţi. Am întrebat care era cauza acestei schimbări. Îngerul care mă însoţea a spus: "Sunt iarăşi dezamăgiţi în aşteptările lor. Isus nu poate veni pe pământ încă. De dragul Lui, ei trebuie să îndure încercări mai mari. Trebuie să renunţe la rătăcirile şi tradiţiile primite de la oameni şi să se întoarcă cu totul către Dumnezeu şi către Cuvântul Său. Ei trebuie să fie curăţiţi, albiţi şi încercaţi. Cei care vor suporta acea amară încercare vor obţine o biruinţă veşnică."
52:10 Isus nu a venit pe pământ, aşa cum credea grupul bucuros de aşteptători, pentru a curăţi sanctuarul, purificând pământul prin foc. Am văzut că ei au fost corecţi în calcularea perioadelor profetice. Timpul profetic s-a terminat în 1844 şi Isus a intrat în Sfânta Sfintelor pentru a curăţi Sanctuarul la sfârşitul zilelor. Greşeala lor consta în neînţelegerea a ceea ce era sanctuarul şi natura curăţirii sale. Privind din nou la grupul de aşteptători dezamăgiţi, mi-au părut trişti. Ei au cercetat cu grijă dovezile credinţei lor şi au urmărit firul calculelor perioadelor profetice, dar nu au putut
52:11 descoperi nici o greşeală. Timpul se împlinise, dar unde era Mântuitorul lor? Îl pierduseră.
52:12 Mi-a fost arătată dezamăgirea ucenicilor când au venit la mormânt şi nu au găsit trupul lui Isus. Maria a spus: "L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus". Îngerii le-au spus ucenicilor întristaţi că Domnul lor înviase şi că va merge înaintea lor în Galileea.
52:13 Tot aşa, am văzut că Isus îi privea cu cea mai profundă compasiune pe cei care aşteptaseră venirea Sa; şi El Şi-a trimis îngerii pentru a le călăuzi mintea, ca să-L poată urma în locul în care Se afla. Le-a arătat că acest pământ nu este sanctuarul, ci El trebuia să intre în Locaşul Preasfânt pentru a face ispăşire pentru poporul Său şi pentru a primi Împărăţia de la Tatăl Său şi că atunci avea să se îndrepte spre pământ şi să-i ia pentru a fi mereu cu El. Dezamăgirea primilor ucenici reprezintă foarte bine dezamăgirea celor care L-au aşteptat pe Domnul lor în 1844.
52:14 Mi s-a arătat din nou timpul în care Hristos intra triumfător în Ierusalim, călare pe măgăruş. Ucenicii bucuroşi credeau că El avea să ia atunci Împărăţia şi să domnească asemenea unui prinţ pământesc, vremelnic. L-au urmat pe Împăratul lor cu mari speranţe. Au tăiat ramuri minunate de palmier, şi-au scos hainele şi, cu un zel plin de entuziasm, I le-au aşternut în cale; şi unii au ieşit înaintea Sa, strigând: "Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!" Entuziasmul i-a deranjat pe farisei şi au dorit ca Isus să-i mustre pe ucenicii Săi. Dar El le-a spus: "Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga". Profeţia din Zaharia 9,9 trebuia să se împlinească;
52:15 cu toate acestea, ucenicii trebuia să îndure o amară dezamăgire. În numai câteva zile, ei L-au urmat pe Isus pe drumul spre Calvar şi L-au privit sângerând şi mutilat pe crucea cea aspră. Au fost martorii morţii Sale agonizante şi L-au aşezat în mormânt. Inimile li s-au rupt de durere; aşteptările nu li se împliniseră nici în cea mai mică măsură, iar speranţele lor muriseră o dată cu Isus. Dar când El S-a ridicat dintre morţi şi li S-a arătat ucenicilor întristaţi, speranţele le-au înviat. Îl regăsiseră.
52:16 Am văzut că dezamăgirea celor care crezuseră în venirea Domnu-lui în 1844 nu a egalat-o pe cea a primilor ucenici. Profeţia a fost împlinită în prima şi cea de-a doua solie îngerească. Ele au fost date la momentul cuvenit şi împliniseră lucrarea pe care o avusese Dumnezeu în vedere pentru ei.
52:17 O ALTĂ ILUSTRAŢIE
52:18 Mi-a fost arătat interesul pe care-l manifestase tot cerul faţă de lucrarea care se afla în desfăşurare pe pământ. Isus însărcinase un înger puternic să coboare şi să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru cea de-a doua Sa venire. Când îngerul a plecat de la Isus din cer, o lumină nespus de puternică mergea înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era de a lumina pământul cu slava sa şi de a-i avertiza pe oameni de apropiata mânie a lui Dumnezeu. Mulţimi au primit lumina. Unii dintre aceştia păreau să fie foarte solemni, în timp ce alţii erau bucuroşi şi extaziaţi. Toţi cei care au primit lumina şi-au întors feţele către cer şi I-au dat slavă lui Dumnezeu. Deşi era revărsată peste toţi, unii nu au făcut decât să vină în raza ei de influenţă, dar nu au primit-o din toată inima. Mulţi erau plini de o mare mânie. Pastori şi popor s-au unit cu cei răi şi s-au împotrivit crâncen luminii revărsate de îngerul cel puternic.
52:19 Dar toţi cei care au primit-o s-au retras din lume şi au fost strâns uniţi unii cu alţii.
52:20 Satana şi îngerii lui erau absorbiţi de lucrarea de a distrage mintea cât mai multora de la lumină. Grupul celor care o respinseseră a fost lăsat în întuneric. L-am văzut pe îngerul lui Dumnezeu privindu-i cu cel mai profund interes pe cei ce mărturiseau că sunt poporul Său, pentru a nota ce caracter îşi dezvoltau în timp ce le era prezentată solia de origine cerească. Şi, în timp ce mulţi, care mărturiseau dragostea faţă de Isus, şi-au întors feţele cu dispreţ, batjocură şi ură de la solia cerului, un înger care avea un pergament în mână a înregistrat raportul cel ruşinos. Tot cerul era indignat că Isus a fost insultat în felul acesta de către cei ce spuneau că Îi sunt urmaşi.
52:21 Am văzut dezamăgirea celor credincioşi când nu L-au văzut pe Domnul lor la momentul aşteptat. Fusese scopul lui Dumnezeu acela de a ascunde viitorul şi de a-i aduce pe cei din poporul Său la o răscruce a deciziei. Fără predicarea timpului fixat pentru venirea lui Hristos, lucrarea a cărei împlinire o dorea Dumnezeu nu s-ar fi săvârşit. Satana îi făcea pe foarte mulţi să caute departe, în viitor, evenimentele măreţe legate de judecată şi de sfârşitul perioadei de probă. Era necesar ca poporul să fie adus în situaţia de a căuta cu seriozitate să facă o pregătire urgentă.
52:22 După ce a trecut momentul aşteptat, cei care nu primiseră întru totul lumina îngerului s-au alăturat celor care dispreţuiseră solia şi s-au întors cu ridiculizări împotriva celor dezamăgiţi. Îngerii au notat starea în care se aflau cei ce mărturiseau că sunt urmaşi ai lui Hristos. Trecerea perioadei fixate îi pusese la probă şi îi testase şi mulţi au fost cântăriţi în balanţă şi găsiţi prea uşori. Au pretins cu glas tare că sunt creştini şi, cu toate acestea, au eşuat în aproape toate privinţele să-L urmeze pe Hristos. Satana a jubilat văzând starea celor ce spuneau că sunt urmaşii lui Isus.
52:23 Îi avea în capcană. Îi condusese pe cei mai mulţi dintre ei să părăsească drumul cel strâmt şi aceştia încercau să urce către cer pe o altă cale. Îngerii i-au văzut pe cei curaţi şi sfinţi amestecaţi cu păcătoşii din Sion şi cu făţarnicii care iubeau lumea. Ei vegheaseră asupra adevăraţilor ucenici ai lui Isus; dar cei stricaţi îi afectau pe cei sfinţi. Creştinilor ale căror inimi ardeau cu o dorinţă fierbinte de a-L vedea pe Isus le-a fost interzis de către cei ce mărturiseau că le sunt fraţi să vorbească despre venirea Sa. Îngerii priveau acest tablou şi simţeau împreună cu rămăşiţa celor care iubeau apariţia Domnului lor.
52:24 A fost însărcinat un alt înger puternic să coboare pe pământ. Isus pusese în mâna lui un text scris şi, când a ajuns, îngerul a strigat: "A căzut, a căzut Babilonul!" Apoi i-am văzut pe cei dezamăgiţi ridicându-şi din nou ochii către cer, uitându-se cu credinţă şi nădejde să-L vadă pe Domnul lor făcându-Şi apariţia. Dar mulţi păreau să rămână într-o stare de somnolenţă, ca şi cum erau adormiţi; totuşi, puteam să văd pe feţele lor urma unei întristări profunde. Cei dezamăgiţi au văzut din Scripturi că se aflau în timpul de zăbovire şi că trebuie să aştepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceleaşi dovezi care i-au condus să privească după Domnul lor în 1843 i-au făcut să-L aştepte şi în 1844. Am văzut, cu toate acestea, că majoritatea nu avea acea energie specifică pentru credinţa pe care o avuseseră în 1843. Dezamăgirea lor le slăbise credinţa.
52:25 Când cei din poporul lui Dumnezeu s-au unit în strigătul celui de-al doilea înger, oştirea cerească a notat cu cel mai profund interes efectul pe care l-a avut solia. I-au văzut pe mulţi dintre cei ce purtau numele de creştin întorcându-se cu dispreţ şi cu batjocură împotriva celor care fuseseră dezamăgiţi. În timp ce le ieşeau de pe buze cuvintele: "Încă n-aţi mers sus!", un înger le scria. Îngerul a spus: "Pe Dumnezeu Îl batjocoresc aceştia". Atenţia mi-a fost îndreptată către un păcat similar comis în vremurile străvechi. Ilie fusese luat
52:26 la cer şi mantaua lui căzuse asupra lui Elisei. Atunci, tineri răi, care învăţaseră de la părinţii lor să-l dispreţuiască pe omul lui Dumnezeu, l-au urmat pe Elisei şi au strigat în batjocură: "Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!" Insultându-I în felul acesta slujitorul, ei L-au insultat pe Dumnezeu şi şi-au întâlnit pedeapsa atunci şi acolo. Într-o manieră asemănătoare, cei care au râs şi şi-au bătut joc de ideea ca sfinţii să se suie la cer vor primi mânia lui Dumnezeu şi vor fi făcuţi să simtă că nu este un lucru uşor să glumeşti cu Creatorul.
52:27 Isus însărcinase alţi doi îngeri să zboare repede pentru a înviora şi a întări credinţa care scădea, a poporului Său, şi să-i pregătească să înţeleagă solia celui de-al doilea înger şi mişcarea importantă care avea să fie curând făcută în cer. I-am văzut pe aceşti îngeri primind o mare putere şi lumină de la Isus şi zburând repede către pământ pentru a se achita de sarcina lor, aceea de a-l ajuta pe cel de-al doilea înger în lucrarea lui. O lumină puternică a strălucit asupra poporului lui Dumnezeu când îngerii au strigat: "Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!" Apoi i-am văzut pe cei dezamăgiţi ridicându-se şi vestind la unison cu cel de-al doilea înger: "Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!" Lumina de la îngeri străpungea pretutindeni întunericul. Satana şi îngerii lui căutau să împiedice această lumină să se răspândească şi să aibă efectul dorit. Ei se certau cu îngerii din cer, spunându-le că Dumnezeu îi amăgise pe oameni şi, cu toată lumina şi puterea lor, n-ar putea să facă lumea să creadă că vine Hristos. Însă, în ciuda faptului că Satana se lupta să ridice ziduri în cale şi să distragă mintea oamenilor de la lumină, îngerii lui Dumnezeu şi-au continuat lucrarea.
52:28 Cei care primiseră lumina păreau foarte fericiţi. Priveau cu statornicie către cer şi îşi doreau fierbinte ca Isus să apară. Unii plângeau şi se rugau cuprinşi
52:29 de o mare tulburare. Ochii păreau să le fie fixaţi asupra lor înşişi şi nu îndrăzneau să privească în sus. O lumină din cer a risipit întunericul care îi învăluia şi ochii lor, care fuseseră fixaţi în disperare asupra propriilor lor persoane, s-au îndreptat în sus, în timp ce fiecare trăsătură a feţei lor exprima recunoştinţă şi bucurie sfântă. Isus şi întreaga oştire îngerească au privit cu aprobare asupra aşteptătorilor credincioşi.
52:30 Cei care respinseseră şi se împotriviseră luminii soliei primului înger au pierdut lumina celei de-a doua solii şi nu au putut beneficia de puterea şi slava care însoţea solia: "Iată, Mirele vine!" Isus le-a întors spatele cu dezaprobare, căci ei Îl insultaseră şi Îl respinseseră. Cei care primiseră solia erau învăluiţi într-un nor de slavă. Se temeau foarte tare ca nu cumva să-L jignească pe Dumnezeu; aşteptau, vegheau şi se rugau pentru a-I cunoaşte voia. L-am văzut pe Satana şi pe îngerii lui căutând să oprească lumina să ajungă la poporul lui Dumnezeu; dar, atâta vreme cât aşteptătorii îndrăgeau lumina şi îşi păstrau ochii ridicaţi de la pământ către Isus, Satana nu putea avea nici o putere de a-i priva de razele-i preţioase. Solia dată din cer i-a turbat de mânie pe Satana şi pe îngerii lui, iar aceştia i-au făcut pe cei care spuneau că Îl iubesc pe Isus, dar Îi dispreţuiau venirea, să-i ia în râs şi să-i dispreţuiască pe cei credincioşi, încrezători. Dar un înger nota fiecare insultă, fiecare defăimare, fiecare nedreptate pe care o primeau copiii lui Dumnezeu de la aceşti aşa-zişi fraţi ai lor.
52:31 Foarte mulţi şi-au ridicat glasurile pentru a striga: "Iată, Mirele vine !" şi i-au părăsit pe fraţii lor care nu iubeau reîntoarcerea lui Isus şi care nu suportau ca ei să le vorbească despre cea de-a doua venire a Sa. L-am văzut pe Isus întorcându-Şi faţa de la cei care au respins şi au dispreţuit venirea Sa şi apoi poruncind îngerilor Săi să-I scoată poporul dintre cei necuraţi pentru a nu se întina şi ei. Cei care s-au supus soliei au ieşit
52:32 şi au stat afară, liberi şi uniţi. O lumină sfântă strălucea asupra lor. Ei s-au lepădat de lume, şi-au jertfit interesele pământeşti, au renunţat la comorile lor pământeşti şi şi-au îndreptat către cer privirile pline de dor, aşteptând să-L vadă pe iubitul lor Izbăvitor. O lumină sfântă le strălucea pe faţă, arătând pacea şi bucuria care domnea înăuntru. Isus le-a poruncit îngerilor să meargă şi să-i întărească, întrucât ceasul încercării lor se apropia. Am văzut că aceşti aşteptători nu au fost încă încercaţi aşa cum ar fi trebuit. Ei nu erau lipsiţi de rătăciri. Şi am văzut mila şi bunătatea lui Dumnezeu în faptul că a trimis o avertizare locuitorilor pământului şi, în mod repetat, mesaje care să-i conducă la o sârguincioasă cercetare a inimii şi la studiul Scripturilor, ca să se poată debarasa de rătăcirile care le fuseseră transmise de păgâni şi papişti. Prin aceste solii, Dumnezeu i-a scos pe cei din poporul Său într-un loc în care putea lucra pentru ei cu o putere mai mare şi în care puteau să păzească toate poruncile Sale.