52:32 şi au stat afară, liberi şi uniţi. O lumină sfântă strălucea asupra lor. Ei s-au lepădat de lume, şi-au jertfit interesele pământeşti, au renunţat la comorile lor pământeşti şi şi-au îndreptat către cer privirile pline de dor, aşteptând să-L vadă pe iubitul lor Izbăvitor. O lumină sfântă le strălucea pe faţă, arătând pacea şi bucuria care domnea înăuntru. Isus le-a poruncit îngerilor să meargă şi să-i întărească, întrucât ceasul încercării lor se apropia. Am văzut că aceşti aşteptători nu au fost încă încercaţi aşa cum ar fi trebuit. Ei nu erau lipsiţi de rătăciri. Şi am văzut mila şi bunătatea lui Dumnezeu în faptul că a trimis o avertizare locuitorilor pământului şi, în mod repetat, mesaje care să-i conducă la o sârguincioasă cercetare a inimii şi la studiul Scripturilor, ca să se poată debarasa de rătăcirile care le fuseseră transmise de păgâni şi papişti. Prin aceste solii, Dumnezeu i-a scos pe cei din poporul Său într-un loc în care putea lucra pentru ei cu o putere mai mare şi în care puteau să păzească toate poruncile Sale.