50:1 SOLIA PRIMULUI ÎNGER [Vezi Apendicele (n. tr.)]
50:2 Am văzut că Dumnezeu a fost prezent în acţiunea de vestire a împlinirii timpului în 1843. Chiar El a avut ca scop ridicarea unui popor şi aducerea lui într-un punct de încercare, în care să se hotărască în favoarea sau împotriva adevărului. Pastorii erau convinşi de corectitudinea poziţiilor luate faţă de perioadele profetice şi unii au renunţat la mândrie şi şi-au părăsit salariile şi comunităţile pentru a vesti solia. Însă după ce mesajul ceresc a putut găsi un loc în inima câtorva pastori dintre cei ce se considerau ai lui Hristos, lucrarea a fost aşezată asupra multora care nu erau predicatori. Unii şi-au părăsit câmpurile pentru a trâmbiţa solia, în timp ce alţii au fost chemaţi de la magazinele şi mărfurile lor. Şi chiar unii de diferite profesii au fost siliţi să-şi lase slujba şi să se angajeze în lucrarea deloc populară de a vesti prima solie îngerească.
50:3 Pastorii şi-au lăsat deoparte părerile şi simţămintele lor sectare şi s-au unit în vestirea venirii lui Isus. Oriunde era dus acest mesaj, oamenii erau mişcaţi. Păcătoşii se pocăiau,
50:4 plângeau şi se rugau pentru iertare, iar cei ale căror vieţi fuseseră marcate de necinste erau gata să facă reparaţii. Părinţii simţeau cea mai adâncă grijă faţă de copiii lor. Cei care primeau solia lucrau cu rudele şi prietenii lor neconvertiţi şi, cu sufletele aplecate sub povara soliei solemne, îi avertizau şi îi îndemnau fierbinte să se pregătească pentru venirea Fiului omului. Cazurile cele mai împietrite erau acelea ale oamenilor care nu cedau în faţa greutăţii unor dovezi aduse o dată cu avertizări spuse din inimă. Această lucrare de curăţire a sufletului a întors dragostea de lucruri lumeşti către o consacrare care nu mai fusese trăită vreodată.
50:5 Mii de oameni au fost conduşi să îmbrăţişeze adevărul predicat de William Miller şi au fost ridicaţi slujitori ai lui Dumnezeu în duhul şi puterea lui Ilie pentru a proclama solia. Asemenea lui Ioan, premergătorul lui Isus, cei care au predicat această solie solemnă s-au simţit constrânşi să-şi lase securea la rădăcina copacului şi să-i cheme pe oameni să aducă roade vrednice de pocăinţă. Mărturia lor a fost gândită pentru a activa şi a afecta serios bisericile, determinându-le să-şi dea pe faţă adevăratul caracter. Şi, pe măsură ce răsuna avertizarea solemnă de a fugi de mânia viitoare, mulţi care făceau parte din diferite biserici au primit solia vindecătoare; şi-au văzut apostazia şi, cu lacrimi amare de pocăinţă şi profundă durere sufletească, s-au smerit înaintea lui Dumnezeu. Şi, în timp ce Duhul lui Dumnezeu Se odihnea asupra lor, au ajutat şi ei să se dea strigătul: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui!"
50:6 Propovăduirea unui timp precis a stârnit mare împotrivire din partea tuturor categoriilor de oameni, de la slujitorul de la amvon până la cel mai înrăit şi nepăsător păcătos. "Nimeni nu ştie ziua sau ceasul", se auzea din partea pastorului făţarnic şi batjocoritorului cutezător. Nici lămuriri nu erau aduse, nici corecturi nu veneau din partea celor care arătau către anul în care credeau că
50:7 perioadele profetice se vor termina şi către semnele care arătau că Hristos era aproape, chiar la uşi. Mulţi păstori ai turmei, care mărturiseau că Îl iubesc pe Hristos, au spus că nu au nimic împotriva predicării venirii lui Hristos, dar că obiectau împotriva fixării unei date clare, Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu le-a citit inimile. Nu-L doreau pe Isus în apropiere. Ştiau că vieţile lor lumeşti nu aveau să treacă acest test cu bine, pentru că nu umblau pe cărarea umilă pe care o indicase El. Aceşti păstori falşi stăteau de-a curmezişul lucrării lui Dumnezeu. Adevărul, în puterea lui de convingere, a stârnit interesul oamenilor şi, asemenea temnicerului, au început să întrebe: "Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?" Dar aceşti păstori se postaseră între adevăr şi popor şi au predicat lucruri plăcute urechii fireşti pentru a-i îndepărta de la adevăr. Ei s-au alăturat lui Satana şi îngerilor lui strigând: "Pace, pace!", când nu era deloc pace. Cei care îşi iubeau tihna şi erau mulţumiţi cu distanţa pe care o păstrau faţă de Dumnezeu nu s-au lăsat treziţi din siguranţa lor lumească. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu au notat totul; veşmintele acelor păstori neconsacraţi au fost acoperite de sângele sufletelor.
50:8 Pastorii care nu au acceptat această solie mântuitoare i-au împiedicat şi pe cei care voiau s-o primească. Sângele sufletelor este asupra lor. Predicatori şi popor s-au unit pentru a se opune acestei solii cereşti şi pentru a-l persecuta pe William Miller şi pe cei care i s-au alăturat în lucrarea sa. Pentru a-i distruge influenţa, au fost lansate neadevăruri; şi, în anumite momente, după ce el declara pe faţă care era sfatul lui Dumnezeu, tăindu-i la inimă pe ascultătorii lui prin adevăruri directe, o mare mânie s-a aprins împotriva lui şi, pe când părăsea locul întâlnirii, unii l-au pândit deoparte pentru a-i lua viaţa. Dar îngerii lui Dumnezeu au fost trimişi să-l protejeze şi l-au condus în siguranţă departe de gloata furioasă. Lucrarea lui nu se terminase.
50:9 Cei mai devotaţi au primit cu bucurie solia. Ştiau că era de la Dumnezeu şi că fusese trimisă la timpul potrivit. Îngerii priveau cu cel mai adânc interes rezultatul vestirii soliei cereşti, iar când bisericile s-au întors şi au respins-o, cu tristeţe, s-au consultat cu Isus. El Şi-a întors faţa de la acele biserici şi le-a poruncit îngerilor Lui să vegheze cu credincioşie asupra celor preţioşi care nu respinseseră mărturia, căci asupra lor avea să strălucească o nouă lumină.
50:10 Am văzut că, dacă aceia care-şi spuneau creştini ar fi iubit venirea Mântuitorului lor, dacă şi-ar fi centrat afecţiunea asupra Lui şi ar fi simţit că nu era nimeni pe pământ care să se poată compara cu El, ar fi salutat cu bucurie primul zvon al venirii Sale. Dar neplăcerea pe care au manifestat-o când au auzit de venirea Domnului lor a fost o dovadă grăitoare a faptului că nu-L iubeau. Satana şi îngerii lui au triumfat şi I-au aruncat în faţă Domnului Hristos şi îngerilor Săi faptul că aceia care se numeau poporul Lui aveau atât de puţină dragoste pentru Isus, încât nu doreau cea de-a doua Sa venire.
50:11 I-am văzut pe cei din poporul lui Dumnezeu bucuroşi în aşteptare, uitându-se după Domnul lor. Dar Dumnezeu intenţiona să-i pună la încercare. Mâna Sa a acoperit o greşeală care fusese făcută în calculele perioadelor profetice. Cei care priveau după Domnul lor nu au descoperit această greşeală şi nici oamenii cei mai învăţaţi care se împotriveau fixării acelei date nu au reuşit s-o observe. Dumnezeu intenţiona ca poporul Lui să se confrunte cu o dezamăgire. Timpul a trecut şi cei care L-au aşteptat pe Mântuitorul lor cu nerăbdare s-au întristat şi s-au descurajat, în timp ce aceia care nu iubiseră venirea lui Isus, ci au îmbrăţişat solia din teamă, au fost mulţumiţi că nu venise la vremea la care fusese aşteptat. Mărturisirea lor nu atinsese inima şi nu curăţise viaţa. Trecerea fără evenimente a perioadei fusese calculată pentru a scoate la iveală astfel de inimi.
50:12 Aceştia au fost primii care s-au întors şi i-au ridiculizat pe cei întristaţi şi dezamăgiţi, care au iubit cu adevărat venirea Mântuitorului lor. Am văzut înţelepciunea lui Dumnezeu în încercarea adusă asupra poporului Său şi punerea lor la proba cercetării pentru a-i descoperi pe cei care aveau să se dea înapoi în ceasul încercării.
50:13 Isus şi toată oştirea cerească au privit cu compasiune şi iubire asupra celor care aşteptaseră plini de fericire să-L vadă pe Acela pe care-L iubeau sufletele lor. Îngeri erau deasupra şi în jurul lor pentru a-i sprijini în ceasul încercării lor. Cei care neglijaseră să primească solia cerească au fost lăsaţi în întuneric şi mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lor, pentru că nu au vrut să primească lumina pe care o trimisese din cer. Cei credincioşi, dezamăgiţi, care nu puteau înţelege de ce nu venise Domnul lor, nu au fost lăsaţi în întuneric. Ei au fost conduşi din nou la bibliile lor pentru a cerceta perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse şi greşeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 şi că aceeaşi dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în 1843 dovedea că acestea se vor termina în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit asupra situaţiei în care se aflau şi au descoperit un timp de întârziere - "Dacă zăboveşte [prorocia], aşteapt-o!" În dragostea lor pentru imediata venire a lui Hristos, ei trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii, care a fost calculată pentru a-i da pe faţă pe adevăraţii aşteptători. Aveau din nou un punct temporal fixat. Cu toate acestea, am văzut că mulţi dintre ei nu puteau trece peste grava lor dezamăgire şi erau incapabili de a avea acel nivel al zelului şi energiei care le marcase credinţa în 1843.
50:14 Satana şi îngerii lui au triumfat asupra lor, iar cei care nu au vrut să primească solia s-au felicitat singuri pentru judecata lor pătrunzătoare şi înţelepciunea de a nu fi primit amăgirea - după cum o numeau ei.
50:15 Nu-şi dădeau seama că respingeau în detrimentul lor sfatul lui Dumnezeu şi lucrau împreună cu Satana şi cu îngerii lui pentru a-i încurca pe cei din poporul lui Dumnezeu, care trăiau solia trimisă din cer.
50:16 Cei care credeau în această solie au fost prigoniţi în bisericile lor. Pentru o vreme, cei care nu voiau să primească solia au fost reţinuţi de frică să nu acţioneze pe faţă după simţămintele pe care le aveau în inimi; dar trecerea acelei date a scos la iveală adevăratele lor sentimente. Ei doreau să reducă la tăcere mărturia pe care aşteptătorii s-au simţit constrânşi s-o poarte, şi anume, că perioadele profetice se extindeau până în 1844. Credincioşii au explicat cu claritate greşeala pe care o făcuseră şi au arătat motivele pentru care L-au aşteptat în 1844 pe Domnul lor. Împotrivitorii lor nu au putut aduce nici un argument împotriva explicaţiilor puternice care au fost oferite. Cu toate acestea, mânia bisericilor s-a aprins; erau hotărâţi să nu asculte dovezile şi să-şi închidă uşile împotriva mărturiei, aşa încât să n-o poată auzi şi ceilalţi. Cei care nu au îndrăznit să oprească lumina pe care le-o dăduse Dumnezeu să ajungă şi la alţii au fost scoşi afară din biserici; dar Isus era cu ei şi ei erau bucuroşi în lumina feţei Sale. Erau pregătiţi să primească solia celui de-al doilea înger.