49:1 WILLIAM MILLER
49:2 Dumnezeu Şi-a trimis îngerul pentru a mişca inima unui fermier, care nu crezuse în Biblie, şi pentru a-l conduce să cerceteze profeţiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea şi pentru a deschide înţelegerii lui profeţii care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu. I-a fost dat începutul lanţului adevărului şi a fost condus mai departe să caute verigă după verigă, până când a privit minunat şi cu admiraţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu. A văzut acolo un lanţ perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumuseţea şi slava lui. A văzut că un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicaţia. A privit Cuvântul sacru al lui Dumnezeu cu bucurie şi cu cel mai profund respect şi teamă.
49:3 Urmărind firul prorociilor, el a văzut că locuitorii pământului trăiau în ajunul scenelor de încheiere ale istoriei acestui pământ şi, totuşi, nu ştiau aceasta. S-a uitat către biserici şi a văzut că erau stricate; ele aleseseră să iubească lumea în locul lui Isus; căutau onoarea lumească, în locul aceleia care vine de sus; întindeau mâna după bogăţii lumeşti, în loc să-şi strângă o comoară în ceruri. A putut vedea pretutindeni făţărnicie, întunecime şi moarte. Duhul lui era mişcat înlăuntrul său. Dumnezeu l-a chemat să-şi lase ferma, aşa cum El l-a chemat şi pe Elisei să-şi lase boii şi câmpul în care trudea, pentru a-l urma pe Ilie. Tremurând, William Miller a început să desfăşoare înaintea oamenilor tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profeţiilor până la cea de-a doua venire a lui
49:4 Hristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Aşa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus şi a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller şi cei care i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.
49:5 Mi s-au arătat cele întâmplate în zilele ucenicilor şi am văzut că Dumnezeu avea o lucrare specială pentru preaiubitul Ioan. Satana era hotărât să împiedice această lucrare şi şi-a împins slujitorii să-l ucidă pe Ioan. Dar Dumnezeu Şi-a trimis îngerul şi l-a păstrat în viaţă într-un mod minunat. Toţi cei ce au fost martori la manifestarea marii puteri a lui Dumnezeu în izbăvirea lui Ioan au fost uluiţi şi mulţi au fost convinşi că Dumnezeu era cu el şi că mărturia pe care o dădea acesta cu privire la Isus era corectă. Cei care căutau să-l nimicească s-au temut să încerce din nou să-i ia viaţa şi acestuia i s-a îngăduit să sufere mai departe pentru Isus. A fost acuzat pe nedrept de către vrăjmaşii lui şi a fost în scurtă vreme exilat pe o insulă singuratică, unde Domnul Şi-a trimis îngerul pentru a-i descoperi evenimente care urmau să aibă loc pe pământ şi starea bisericii până la sfârşit - apostazia ei şi poziţia pe care ar ocupa-o dacă i-ar face pe plac lui Dumnezeu şi, dacă în final, ar birui.
49:6 Îngerul din cer a venit la Ioan în splendoarea sa, înfăţişarea lui strălucind de slava minunată a lui Dumnezeu. I-a descoperit lui Ioan scenele de adânc şi emoţionant interes din istoria bisericii lui Dumnezeu şi a adus înaintea lui conflictele primejdioase pe care urmaşii lui Hristos aveau să le îndure. Ioan i-a văzut trecând prin încercări de foc, lămuriţi şi încercaţi şi, în cele din urmă, biruitori salvaţi într-un mod glorios în Împărăţia lui Dumnezeu. Faţa îngerului era tot mai strălucitoare de bucurie, peste măsură de luminoasă, în timp ce-i arăta lui Ioan triumful final al bisericii lui Dumnezeu. Când apostolul a privit izbăvirea din urmă a bisericii, a fost uimit de slava acelei scene şi,
49:7 cu adânc respect şi teamă, a căzut la picioarele îngerului pentru a i se închina. Solul ceresc l-a ridicat imediat şi l-a mustrat cu delicateţe, spunând: "Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te: căci mărturia lui Isus este duhul prorociei." Îngerul i-a arătat apoi lui Ioan Cetatea Cerească în toată splendoarea şi slava sa orbitoare, iar el, fermecat şi copleşit, uitând complet de mustrarea anterioară a îngerului, a căzut din nou la picioarele acestuia pentru a i se închina. Din nou i s-a dat o mustrare blândă: "Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu!"
49:8 Predicatorii şi poporul au privit asupra cărţii Apocalipsei ca fiind tainică şi de o mai mică importanţă decât alte porţiuni ale Sfintelor Scripturi. Dar am văzut că această carte este într-adevăr o descoperire dată spre folosul special al celor care vor trăi în ultimele zile, pentru a-i ajuta să afle cu certitudine care este adevărata lor poziţie şi datorie. Dumnezeu a călăuzit mintea lui William Miller spre profeţii şi i-a dat o mare lumină asupra cărţii Apocalipsei.
49:9 Dacă ar fi fost înţelese viziunile lui Daniel, poporul ar fi putut înţelege mai bine viziunile lui Ioan. La vremea potrivită, însă, Dumnezeu l-a însufleţit pe slujitorul Său ales care, cu claritate şi în puterea Duhului Sfânt, a deschis profeţiile, a arătat armonia care există între viziunile lui Daniel şi cele ale lui Ioan şi alte pasaje ale Bibliei şi a imprimat cu putere în inimile oamenilor avertizările înfricoşătoare, sfinte, ale Cuvântului, în vederea pregătirii pentru venirea Fiului omului. O convingere adâncă şi solemnă a cuprins mintea celor care l-au auzit şi, pastori şi popor, păcătoşi şi necredincioşi s-au întors la Domnul şi au căutat să aibă o pregătire care să-i îndreptăţească la judecată.
49:10 Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoţit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm şi netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredinţată. O lume care zăcea în fărădelege şi o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată energia şi pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile şi suferinţa. Deşi i se împotriveau aşa-zişii creştini şi lumea şi era lovit de Satana şi de îngerii lui, nu a încetat să predice mulţimilor Evanghelia veşnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în depărtare şi în apropiere strigătul: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui!"