47:4 O, cât de preţioasă era pentru Luther această lumină nouă şi glorioasă care a răsărit peste priceperea lui întunecată şi a risipit superstiţia! El o preţuia mai mult decât pe cele mai bogate comori pământeşti. Cuvântul lui Dumnezeu era nou. Totul era schimbat. Cartea de care se temuse pentru că nu putea vedea deloc frumuseţe în ea, era acum pentru el viaţă, viaţă veşnică. Era bucuria, mângâierea sa, învăţătorul lui binecuvântat. Nimic nu-l putea face să-şi părăsească studiul. Se temuse de moarte; dar, când a citit Cuvântul lui Dumnezeu, toate lucrurile care-l îngrozeau au dispărut; a admirat caracterul lui Dumnezeu şi L-a iubit. A cercetat Biblia singur şi s-a delectat cu comorile bogate pe care le conţinea aceasta; apoi a cercetat-o pentru biserică. A fost dezgustat de păcatele celor în care se încrezuse pentru mântuire şi, pe măsură ce i-a văzut şi pe mulţi alţii cuprinşi de acelaşi întuneric care-l învăluise şi pe el, a căutat cu nelinişte o ocazie de a-i îndruma către Mielul lui Dumnezeu, singurul care ridică păcatul lumii.