46:1 MOARTE, NU VIAŢĂ VEŞNICĂ ÎN NENOROCIRE
46:2 Satana şi-a început lucrarea de amăgire în Eden. El i-a spus Evei: "Hotărât că nu veţi muri". Aceasta a fost prima lecţie a lui Satana despre nemurirea sufletului şi el a dus mai departe această amăgire din acel timp până în prezent şi o va continua până când robia copiilor lui Dumnezeu va lua sfârşit. Am fost îndrumată să mă uit la Adam şi Eva în Eden. Ei au luat din pomul oprit şi au fost alungaţi din grădină şi apoi, sabia de foc a fost pusă în jurul pomului vieţii, pentru ca ei să nu ia din fructele lui şi să fie nişte păcătoşi nemuritori. Pomul vieţii urma să asigure nemurirea. L-am auzit pe un înger întrebând: "Este cineva din familia lui Adam care a trecut de sabia de foc şi a luat din pomul vieţii?" Am auzit răspunsul dat de un alt înger: "Nici unul din familia lui Adam nu a trecut de acea sabie de foc pentru a mânca din pom; de aceea nu există nici un păcătos nemuritor". Sufletul care păcătuieşte va muri de o moarte veşnică - o moarte care va ţine veşnic, în care nu există nădejdea unei învieri; şi atunci mânia lui Dumnezeu se va stinge.
46:3 M-am mirat că Satana a reuşit atât de bine să-i facă pe oameni să creadă că spusele lui Dumnezeu, "sufletul care păcătuieşte, acela va muri", înseamnă că sufletul care păcătuieşte nu va muri, ci va trăi în chinuri veşnice. Îngerul a spus: "Viaţa este viaţă, fie că este în durere, fie că este în fericire. Moartea este fără durere, fără bucurie, fără ură."
46:4 Satana le-a spus îngerilor lui să facă un efort deosebit pentru a răspândi minciuna spusă pentru prima dată Evei în Eden: "Hotărât că nu veţi muri". Iar când rătăcirea a fost primită de către popor şi acesta a fost condus să creadă că omul este nemuritor, Satana l-a făcut să creadă mai departe că păcătosul avea să trăiască în chin veşnic.
46:5 Atunci a fost pregătită calea pentru ca Satana să lucreze prin reprezentanţii lui şi să-L reprezinte pe Dumnezeu înaintea oamenilor ca fiind un tiran răzbunător - Unul care îi aruncă în iad pe toţi aceia de care nu este mulţumit şi îi face să simtă veşnic mânia Sa; şi, în timp ce aceştia suferă un chin de nespus şi se răsucesc de durere în flăcările veşnice, El este reprezentat ca uitându-se la ei cu satisfacţie. Satana ştia că, dacă această rătăcire avea să fie primită, Dumnezeu va fi urât de mulţi, în loc să fie iubit, adorat, şi că mulţi aveau să fie făcuţi să creadă că ameninţările din Cuvântul lui Dumnezeu nu vor fi împlinite în mod literal, căci ar fi împotriva caracterului Său plin de bunăvoinţă şi iubire să arunce în tortură eternă făpturile pe care le-a creat.
46:6 O altă extremă pe care Satana i-a făcut pe oameni s-o adopte este aceea de a trece total cu vederea dreptatea lui Dumnezeu şi ameninţările din Cuvântul Său şi să-L reprezinte ca fiind numai îndurare, aşa încât nimeni nu va pieri, ci toţi, atât sfinţii, cât şi păcătoşii, vor fi în cele din urmă mântuiţi în Împărăţia Sa.
46:7 Ca urmare a rătăcirilor atât de răspândite - a nemuririi sufletului şi a chinului veşnic - Satana pune stăpânire spre propriul avantaj pe o altă categorie şi îi conduce să privească Biblia ca fiind o carte neinspirată. Ei cred că ea învaţă multe lucruri bune; dar nu se pot bizui pe ea şi nu o pot iubi, pentru că au fost învăţaţi că aceasta susţine doctrina chinului veşnic.
46:8 Satana conduce o altă categorie de oameni şi mai departe, până la negarea existenţei lui Dumnezeu. Aceştia nu pot vedea nici o consecvenţă în caracterul Dumnezeului biblic din moment ce El va provoca suferinţe îngrozitoare pe vecie unui grup al familiei omeneşti. Prin urmare, ei tăgăduiesc veridicitatea Bibliei şi existenţa Autorului ei şi privesc moartea ca pe un somn veşnic.
46:9 Şi mai este încă o categorie, formată din oameni temători şi timoraţi.
46:10 Satana îi ispiteşte pe aceştia să comită păcate şi, după ce au păcătuit, le pune înainte faptul că plata păcatului nu este moartea, ci viaţa în chinuri îngrozitoare, care vor fi îndurate veacuri fără număr. Mărind în acest fel înaintea minţii lor slabe oroarea unui iad fără sfârşit, el pune stăpânire pe intelectul lor şi ei îşi pierd facultatea de a raţiona. Atunci Satana şi îngerii lui jubilează, iar necredincioşii şi ateii se unesc în batjocurile pe care le aruncă asupra creştinismului. Ei pretind că aceste rele sunt rezultatul firesc al credinţei în Biblie şi în Autorul ei, când, de fapt, acestea sunt urmările primirii unei rătăciri atât de răspândite.
46:11 Am văzut că oştirea cerească era străbătută de indignare cu privire la această lucrare îndrăzneaţă a lui Satana. Am întrebat de ce s-a îngăduit ca toate aceste amăgiri să capete înrâurire asupra minţii oamenilor, când îngerii lui Dumnezeu erau puternici şi, dacă ar fi fost însărcinaţi cu aceasta, ar fi putut zdrobi cu uşurinţă puterea vrăjmaşului. Apoi am văzut că Dumnezeu ştia că Satana avea să încerce orice metodă pentru a-l distruge pe om; din acest motiv a făcut să fie scris Cuvântul Său şi pentru ca scopurile Sale în privinţa neamului omenesc să fie atât de limpezi, încât nici cel mai slab să nu poată greşi. După ce i-a dat omului Cuvântul Său, l-a păzit cu grijă ca să nu fie distrus de Satana, de îngerii lui sau de orice alţi agenţi sau reprezentanţi de-ai lui. În timp alte cărţi puteau fi distruse, aceasta urma să fie nemuritoare. Şi, în apropiere de încheierea timpului, când amăgirile lui Satana aveau să crească, urma să fie tipărită atât de mult, încât toţi aceia care doreau să poată avea un exemplar şi, dacă voiau, să se poată înarma împotriva amăgirilor şi minunilor mincinoase ale lui Satana.
46:12 Am văzut că Dumnezeu păzise Biblia într-un mod deosebit; cu toate acestea, când erau puţine exemplare, oameni învăţaţi au schimbat uneori cuvinte, gândind că fac totul mult mai clar, când, în realitate, ei mistificau ceea ce era limpede, provocând o alunecare către părerile lor preconcepute, care erau conduse de tradiţie.
46:13 Dar am văzut că, unitar, ca întreg, Cuvântul lui Dumnezeu este un lanţ perfect, o porţiune legându-se de alta şi explicând-o. Adevăraţii cercetători ai adevărului nu au de ce să greşească, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că este clar şi simplu când declară calea vieţii, dar este dat şi Duhul Sfânt drept călăuză în înţelegerea căii către viaţă, aşa cum este descoperită acolo.
46:14 Am văzut că îngerii lui Dumnezeu nu au niciodată libertatea de a controla voinţa. Dumnezeu pune înaintea omului viaţa şi moartea şi el poate alege. Mulţi doresc viaţa, dar continuă să meargă pe calea cea largă. Ei aleg să se răzvrătească împotriva stăpânirii lui Dumnezeu, în ciuda marii Sale îndurări şi compasiuni, arătate prin aceea că Şi-a dat Fiul să moară pentru ei. Cei care nu aleg să accepte mântuirea cumpărată cu un preţ atât de mare trebuie să fie pedepsiţi. Dar am văzut că Dumnezeu nu-i va închide în iad pentru a suporta un chin veşnic şi nici nu-i va lua în cer; căci a-i aduce în compania celor curaţi şi sfinţi i-ar face teribil de nefericiţi. În schimb, El îi va nimici cu desăvârşire, făcându-i ca şi cum n-ar fi fost vreodată; atunci va fi satisfăcută dreptatea Sa. L-a făcut pe om din ţărâna pământului, iar cei neascultători şi nesfinţi vor fi mistuiţi de foc şi se vor întoarce în ţărână. Am văzut că bunăvoinţa şi compasiunea lui Dumnezeu în această privinţă ar trebui să-i facă pe toţi să-I admire caracterul şi să-I adore Numele sfânt. După ce nelegiuiţii sunt şterşi de pe faţa pământului, toată oştirea cerească va spune: "Amin!"
46:15 Satana priveşte cu o mare satisfacţie la cei care mărturisesc Numele lui Hristos, dar se lipesc totuşi de amăgiri care îşi au originea în el. Lucrarea lui este încă aceea de a născoci noi amăgiri, iar puterea şi inventivitatea lui în această direcţie cresc continuu. Şi-a împins reprezentanţii, papii şi preoţii, să se înalţe pe ei înşişi şi să aţâţe poporul să-i prigonească
46:16 amarnic şi să-i distrugă pe aceia care nu sunt dispuşi să-i accepte amăgirile. O, ce agonie, ce suferinţe au fost făcuţi să îndure preţioşii urmaşi ai lui Hristos! Îngerii au ţinut un raport credincios al tuturor acestor lucruri. Jubilând, Satana şi îngerii lui răi le-au spus îngerilor care slujeau acestor sfinţi suferinzi că vor fi omorâţi toţi, astfel încât nu va mai rămâne un singur creştin sincer pe pământ. Am văzut că biserica lui Dumnezeu era pură atunci. Nu exista primejdia ca în ea să intre oameni cu inima stricată; căci creştinul adevărat, care îndrăznea să-şi mărturisească credinţa, era în primejdia de a fi tras pe roată, ars pe rug şi ameninţat cu orice tip de tortură pe care l-au inventat vreodată îngerii răi şi l-au inspirat minţii omeneşti.