45:1 TAINA NELEGIUIRII
45:2 A fost întotdeauna scopul lui Satana acela de a întoarce mintea oamenilor de la Isus către om şi de a nimici responsabilitatea individuală. Satana nu a reuşit să-şi atingă acest scop când L-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu, dar a reuşit mai bine când s-a îndreptat către oamenii căzuţi. Creştinismul a devenit corupt. Papii şi preoţii s-au încumetat să ocupe o poziţie înălţată şi au învăţat poporul să caute iertarea păcatelor la ei, în loc să privească la Isus în mod individual.
45:3 Poporul a fost înşelat cu totul. A fost învăţat că papii şi preoţii sunt reprezentanţii lui Hristos, când aceştia erau, de fapt, reprezentanţii lui Satana, iar cei care se plecau înaintea lor i se închinau lui Satana. Poporul a cerut Biblia, dar preoţii au considerat că este un lucru primejdios să le-o dea s-o citească singuri, ca nu cumva să se lumineze şi să descopere păcatele conducătorilor lor. Poporul a fost învăţat să primească fiecare cuvânt venit de la aceşti amăgitori ca şi cum ar fi venit din gura lui Dumnezeu. Ei aveau asupra minţii acea putere pe care numai Dumnezeu ar trebui s-o aibă. Dacă vreunii îndrăzneau să-şi urmeze convingerile personale, aceeaşi ură pe care Satana şi iudeii o îndreptaseră asupra lui Isus se aprindea împotriva lor, iar cei care reprezentau autoritatea însetau după sângele lor.
45:4 Mi-a fost arătat un moment deosebit în care a triumfat Satana. O mulţime de creştini fuseseră ucişi într-un mod îngrozitor pentru motivul că doreau să-şi păstreze puritatea religiei. Biblia era urâtă şi erau depuse eforturi pentru a "curăţa" pământul de ea. Sub ameninţarea cu moartea, oamenilor li se interzicea s-o citească şi toate exemplarele care puteau fi găsite erau arse. Dar am văzut că Dumnezeu avea o grijă deosebită faţă de Cuvântul Său. L-a protejat. În anumite perioade, nu existau decât foarte puţine exemplare ale Bibliei, dar El nu a acceptat pierderea Cuvântului Său, căci în zilele din urmă numărul de exemplare avea să fie în aşa măsură sporit, încât fiecare familie să o poată avea. Am văzut că, atunci când nu erau decât câteva exemplare, ea era preţioasă şi îi mângâia pe urmaşii persecutaţi ai lui Isus. Era citită în modul cel mai secret cu putinţă, iar cei care aveau acest înalt privilegiu simţeau că au avut parte de un dialog cu Dumnezeu, cu Fiul Său, Isus, şi cu ucenicii. Dar acest privilegiu binecuvântat i-a costat viaţa pe mulţi. Dacă erau descoperiţi, erau duşi la butucul călăului, la rug sau în temniţă pentru a muri prin înfometare.
45:5 Satana nu putea împiedica planul de mântuire. Isus a fost răstignit şi a înviat a treia zi. Dar Satana le-a spus îngerilor lui că va face în aşa fel încât răstignirea şi învierea să fie spre avantajul lui. Era de acord ca aceia care mărturiseau credinţa în Isus să creadă că legile care prescriau jertfele şi arderile de tot iudaice încetaseră la moartea lui Hristos, dacă putea să-i împingă şi mai departe şi să-i determine să creadă că şi Legea Celor Zece Porunci murise o dată cu Hristos.
45:6 Am văzut că mulţi au cedat cu uşurinţă în faţa acestei născociri a lui Satana. Tot cerul a fost străbătut de indignare când a văzut cum Legea cea sfântă a lui Dumnezeu a fost călcată în picioare. Isus şi toată oştirea cerească erau familiarizaţi cu natura Legii lui Dumnezeu; ştiau că El nu o va modifica sau abroga. Starea lipsită de speranţă a omului de după cădere a stârnit cea mai adâncă tristeţe în cer şi L-a determinat pe Isus să Se ofere pe Sine să moară pentru cei care încălcau Legea sfântă a lui Dumnezeu. Dacă acea Lege ar fi putut fi abrogată, omul ar fi putut fi mântuit fără moartea lui Isus. Prin urmare, moartea Lui nu a distrus Legea Tatălui Său, ci a înălţat-o, a cinstit-o şi a pretins ascultarea faţă de toate preceptele ei sfinte.
45:7 Dacă biserica ar fi rămas curată şi statornică, Satana nu ar fi putut-o amăgi şi conduce să calce în picioare Legea lui Dumnezeu. Prin acest plan îndrăzneţ, Satana atacă în mod direct temelia guvernării lui Dumnezeu în cer şi pe pământ. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie expulzat din cer. După ce s-a răzvrătit, pentru a se salva, a dorit ca Dumnezeu să-Şi schimbe Legea, dar i s-a spus înaintea întregii oştiri cereşti că Legea lui Dumnezeu este imuabilă. Satana ştie că, dacă îi poate face pe alţii să încalce Legea lui Dumnezeu, i-a câştigat de partea sa; căci orice călcător al Legii trebuie să moară.
45:8 Satana a hotărât să meargă şi mai departe. Le-a spus îngerilor că unii vor fi atât de devotaţi Legii lui Dumnezeu,
45:9 încât nu vor putea fi prinşi în plasa lui; Cele Zece Porunci erau atât de simple, încât mulţi aveau să creadă că erau încă obligatorii şi că, din această cauză, el trebuia să caute să strice măcar una dintre ele. Apoi şi-a călăuzit reprezentanţii să încerce să schimbe porunca a patra - sau porunca Sabatului - schimbând-o în acest fel pe singura din cele zece care Îl aduce înaintea omului pe adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului. Satana a prezentat înaintea lor învierea glorioasă a lui Isus şi le-a spus că, prin învierea Sa în prima zi a săptămânii, a schimbat Sabatul, dintr-a şaptea zi în prima zi a săptămânii.
45:10 În felul acesta a folosit Satana învierea pentru împlinirea propriului scop. S-a bucurat împreună cu îngerii lui că rătăcirile pe care le pregătiseră ei prinseseră atât de bine la aşa-zişii prieteni ai lui Hristos. Ceea ce unul privea cu oroare, altul primea. În felul acesta, multe rătăciri au fost primite şi apărate cu zel. Voinţa lui Dumnezeu, atât de clar dezvăluită în Cuvântul Său, a fost acoperită de rătăciri şi tradiţii care au fost propovăduite ca fiind porunci ale lui Dumnezeu. Deşi se va îngădui ca această amăgire strigătoare la cer să fie continuată până la cea de-a doua venire a lui Isus, în tot acest timp de înşelăciune şi rătăcire Dumnezeu nu a rămas fără martori. În mijlocul întunecimii şi al prigonirii bisericii, au existat întotdeauna unii credincioşi şi sinceri care au păzit toate poruncile lui Dumnezeu.
45:11 Am văzut că toţi cei din oastea cerească erau plini de uimire privind suferinţele şi moartea Împăratului slavei. Dar am văzut că nu s-au minunat deloc că Domnul vieţii şi slavei, Cel care a umplut tot cerul de bucurie şi splendoare, a rupt legăturile morţii şi a ieşit din temniţa Sa ca biruitor încununat de triumf. De aceea, dacă ar fi să comemorăm vreunul din aceste evenimente, acela ar fi răstignirea. Dar am văzut că nu s-a avut în vedere ca vreunul din aceste evenimente să abroge Legea lui Dumnezeu;
45:12 dimpotrivă, ele aduc cea mai puternică dovadă a imuabilităţii ei.
45:13 Fiecare din aceste două evenimente importante îşi are memorialul lui. Luând Cina Domnului, pâinea frântă şi rodul viţei, arătăm moartea Domnului până la revenirea Sa. Scenele suferinţei şi morţii Lui sunt astfel aduse din nou înaintea minţii noastre. Învierea lui Hristos este comemorată prin îngroparea noastră împreună cu El prin botez şi ridicaţi din mormântul de apă, după chipul învierii Sale, pentru a trăi într-o înnoire a vieţii.
45:14 Mi-a fost arătat că Legea lui Dumnezeu va rămâne în picioare pentru totdeauna şi va exista pe noul pământ toată veşnicia. La Creaţiune, când au fost aşezate temeliile pământului, fiii lui Dumnezeu au privit cu admiraţie la lucrarea Creatorului şi toată oştirea cerească a strigat de bucurie. Atunci a fost aşezată temelia Sabatului. La sfârşitul celor şase zile ale Creaţiunii, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse, în cea de-a şaptea zi; şi a binecuvântat şi a sfinţit cea de-a şaptea zi pentru că în ea Se odihnise de toată lucrarea Sa. Sabatul a fost instituit în Eden, înainte de cădere, şi a fost păzit de Adam şi Eva şi de toată oştirea cerească. Dumnezeu S-a odihnit în cea de-a şaptea zi, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Am văzut că Sabatul nu va fi desfiinţat niciodată, ci, mai mult, că sfinţii răscumpăraţi şi toată oştirea îngerească îl vor păzi toată veşnicia în cinstea marelui Creator.