44:1 MAREA APOSTAZIE
44:2 Mi-a fost arătat timpul în care păgânii idolatri i-au prigonit şi i-au ucis cu cruzime pe creştini. Sângele curgea în şuvoaie. Nobili, învăţaţi şi oameni de rând erau deopotrivă ucişi fără milă. Familii bogate erau scufundate în sărăcie pentru că nu voiau să renunţe la religia lor. În ciuda persecuţiei şi suferinţelor îndurate de aceşti creştini, ei nu au coborât standardul. Şi-au păstrat religia curată. Am văzut că Satana jubila şi triumfa când le provoca suferinţe. Dar Dumnezeu privea aprobator asupra martirilor Săi credincioşi. Creştinii care au trăit în acea perioadă înfricoşătoare au fost foarte iubiţi de El, pentru că erau dispuşi să sufere de dragul Lui. Fiecare suferinţă îndurată de aceştia a făcut ca răsplata lor să sporească în cer.
44:3 Deşi se bucura de suferinţele sfinţilor, Satana nu era satisfăcut. Voia să aibă control şi asupra trupului, şi asupra minţii. Suferinţele pe care le suportau nu făceau decât să-i apropie şi mai mult de Domnul şi să se teamă mai mult ca oricând să-L jignească. Satana dorea să-i determine să nu mai fie plăcuţi lui Dumnezeu; atunci aveau să-şi piardă puterea, curajul şi statornicia. Deşi au fost ucişi cu miile, alţii se ridicau pentru a le ocupa locurile. Satana a văzut că-şi pierde supuşii; căci, chiar dacă sufereau persecuţia şi moartea, ei ajungeau ai lui Isus Hristos, supuşi ai Împărăţiei Lui. Din această cauză, şi-a făcut noi planuri pentru a lucra cu mai mult succes împotriva guvernării lui Dumnezeu şi pentru a birui biserica. I-a condus pe păgânii idolatri să îmbrăţişeze o parte a credinţei creştine. Aceştia au mărturisit credinţa în răstignirea
44:4 şi învierea lui Hristos şi şi-au propus să se alăture urmaşilor lui Isus fără a avea loc o schimbare în inimile lor. O, în ce primejdie înfricoşătoare s-a aflat biserica! A fost un timp de mare chin sufletesc şi mental. Unii s-au gândit că, dacă vor coborî şi se vor uni cu acei idolatri care îmbrăţişaseră o parte a credinţei creştine, acesta va fi exact mijlocul prin care să fie pe deplin convertiţi. Satana căuta să corupă învăţăturile Bibliei.
44:5 Am văzut că, în cele din urmă, standardul a fost coborât şi că păgânii se uneau cu creştinii. Deşi mărturiseau că sunt convertiţi, aceşti închinători la idoli şi-au adus idolatria cu ei în biserică, schimbând doar obiectele idolatriei - în chipuri de sfinţi şi chiar ale lui Hristos şi ale Mariei, mamei Sale. Prin unirea treptată a urmaşilor lui Hristos cu aceştia, religia creştină a devenit întinată şi biserica şi-a pierdut curăţia şi puterea. Unii au refuzat să se alăture acestora; astfel de persoane şi-au păstrat curăţia şi I s-au închinat numai lui Dumnezeu. Ei nu voiau să se închine înaintea vreunui chip făcut după ceva care era în cer, pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
44:6 Satana a jubilat văzând căderea atâtor oameni; apoi a aţâţat biserica apostaziată să-i silească pe cei care doreau să-şi păstreze puritatea religiei fie să cedeze în faţa ceremoniilor şi închinării la chipuri, fie să accepte moartea. Focurile prigoanei au fost iarăşi aprinse împotriva adevăratei biserici a lui Hristos şi milioane de oameni au fost ucişi fără milă.
44:7 Acest lucru mi-a fost arătat în felul următor: un grup mare de păgâni idolatri purtau un steag negru pe care erau desenate soarele, luna şi stelele. Cei din acest grup păreau foarte mânioşi şi aprigi. Mi-a fost arătat apoi un alt grup care purta un stindard alb, curat, pe care era scris: "A Domnului este curăţia şi sfinţenia". Feţele lor erau marcate de hotărâre şi resemnare cerească.
44:8 I-am văzut pe păgânii idolatri apropiindu-se de ei şi a urmat un mare măcel. Creştinii se topeau văzând cu ochii înaintea lor; cu toate acestea, grupul strângea şi mai mult rândurile şi ţinea stindardul cu mai multă hotărâre. Cum mulţi cădeau, alţii se strângeau în jurul steagului şi le luau locul.
44:9 Am văzut grupul de idolatri consfătuindu-se. Nereuşind să-i determine pe creştini să cedeze, s-au pus de comun acord cu un alt plan. I-am văzut coborând steagul acela, apropiindu-se de grupul de creştini neclintiţi şi făcându-le propuneri. La început, propunerile lor au fost respinse în mod categoric. Apoi am văzut grupul de creştini sfătuindu-se. Unii au zis că vor să coboare steagul, să accepte propunerile şi să-şi salveze vieţile, pentru ca, în cele din urmă, să poată căpăta putere să ridice stindardul printre păgâni. Cu toate acestea, câţiva n-au vrut să cedeze în faţa acestui plan, ci au ales mai degrabă să moară ţinând cu hotărâre steagul sus decât să-l coboare. Apoi i-am văzut pe mulţi coborându-şi stindardul şi unindu-se cu păgânii; dar cei hotărâţi şi statornici l-au luat din nou în mâini şi l-au înălţat mult. Am văzut că ieşeau continuu persoane din grupul celor care purtau steagul cel curat şi se uneau cu idolatrii aflaţi sub stindardul negru, pentru a-i prigoni pe cei ce purtau steagul alb. Cu toate că mulţi au fost ucişi, steagul alb era ţinut sus şi credincioşii se adunaseră în jurul lui pentru a-l susţine.
44:10 Iudeii care au stârnit primii mânia păgânilor împotriva lui Isus, nu aveau să scape nepedepsiţi. În sala de judecată, când Pilat ezita să-L condamne pe Isus, iudeii furioşi strigaseră: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri". Naţiunea iudaică a trăit împlinirea acestui teribil blestem pe care-l chemaseră asupra capetelor lor. Atât păgânii, cât şi cei care-şi spuneau creştini au fost duşmanii lor. Aceia care-şi ziceau creştini, în zelul lor pentru Hristos,
44:11 pe care-L răstigniseră iudeii, au gândit că Dumnezeu avea să fie cu atât mai mulţumit, cu cât ei aveau să producă mai multă suferinţă iudeilor. Din acest motiv, mulţi dintre iudeii necredincioşi au fost ucişi, în timp ce alţii au fost împinşi dintr-un loc în altul şi au fost pedepsiţi în aproape orice chip cu putinţă.
44:12 Sângele lui Hristos şi al ucenicilor, pe care-i dăduseră să fie ucişi, era asupra lor, şi peste capetele lor au căzut judecăţi groaznice. Blestemul lui Dumnezeu i-a urmărit şi au ajuns de pomină şi o bătaie de joc pentru păgâni şi pentru aşa-zişii creştini. Au fost dezonoraţi, dispreţuiţi şi detestaţi, ca şi cum semnul lui Cain ar fi fost asupra lor. Cu toate acestea, am văzut că Dumnezeu a păstrat într-un chip minunat acest popor şi l-a risipit în toată lumea ca să se poată vedea că au parte într-un mod deosebit de blestemul lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu îi părăsise pe iudei ca naţiune, dar că vor fi totuşi convertiţi unii dintre ei, în mod individual, şi făcuţi în stare să sfâşie perdeaua ce le acoperă inima şi să vadă că profeţia care îi priveşte s-a împlinit; ei Îl vor primi pe Isus ca Mântuitor al lumii şi vor vedea marele păcat al naţiunii lor - acela de a-L fi respins şi răstignit.