43:2 După convertirea lui, Pavel a vizitat Ierusalimul şi L-a propovăduit acolo pe Isus şi minunile harului Său. A povestit convertirea lui miraculoasă, care i-a mâniat atât de mult pe preoţi şi pe mai mari, încât aceştia au căutat să-i ia viaţa. Dar, pentru a-l salva, Isus i S-a arătat din nou într-o viziune, în timp ce se ruga, şi i-a spus: "Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine". Pavel a răspuns: "Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi-i băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine; şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau." Pavel credea că iudeii din Ierusalim nu ar fi putut să se împotrivească mărturiei lui; că aveau să considere că marea schimbare din el nu putea fi atribuită decât puterii lui Dumnezeu. Dar răspunsul a fost şi mai hotărât ca înainte: "Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri".