42:6 Dar Satana îi aţâţa pe iudei să-l nimicească pe Pavel şi Isus i-a poruncit să părăsească Ierusalimul. Împreună cu Barnaba, s-a dus în alte cetăţi, predicându-L pe Isus şi făcând minuni şi mulţi au fost convertiţi. Când a fost vindecat un om care fusese olog din naştere, oamenii care se închinau la idoli erau pe punctul de a aduce jertfe în cinstea ucenicilor. Pavel a fost îndurerat şi le-a spus că el şi tovarăşul lui de lucrare nu erau altceva decât oameni ca şi ei şi că numai Dumnezeu, care făcuse cerul şi pământul, marea şi toate din ea, numai El trebuia să primească închinare. Astfel, Pavel L-a înălţat pe Dumnezeu înaintea oamenilor; dar abia dacă i-a putut opri. În mintea lor apărea primul licăr de credinţă în Dumnezeul adevărat şi prima atitudine de închinare şi cinste ce I se cuveneau; şi, în timp ce-l ascultau pe Pavel, Satana îi mâna pe iudeii necredincioşi din alte cetăţi să meargă în urma lui Pavel pentru a nimici lucrarea cea bună care se făcea prin el. Aceşti iudei aţâţau mintea acelor idolatri prin rapoarte mincinoase despre Pavel. Admiraţia şi încântarea oamenilor era schimbată acum în ură, şi aceştia, care nu cu mult timp în urmă erau gata să se închine înaintea ucenicilor, au aruncat cu pietre în Pavel şi l-au târât afară din cetate, presupunând că era mort. Dar în timp ce ucenicii stăteau în jurul lui Pavel şi îl jeleau, spre bucuria lor, el s-a ridicat şi a mers cu ei în cetate.