40:1 MOARTEA LUI ŞTEFAN
40:2 Ucenicii s-au înmulţit mult în Ierusalim şi mulţi preoţi respectau credinţa. Ştefan, plin de credinţă, făcea mari minuni în popor. Mai marii iudeilor erau şi mai mânioşi când vedeau preoţi întorcându-se de la tradiţiile lor, de la jertfe şi arderi de tot, şi acceptându-L pe Isus ca fiind marea jertfă. Cu putere de sus, Ştefan i-a mustrat pe preoţii şi bătrânii necredincioşi şi L-a înălţat pe Isus înaintea lor. Nu puteau face faţă înţelepciunii şi puterii cu care vorbea el şi, când şi-au dat seama că nu vor avea nici un câştig de cauză împotriva lui, au mituit oameni să dea mărturie mincinoasă, că l-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu. Ei au stârnit agitaţie în popor, l-au arestat pe Ştefan şi, prin martori mincinoşi, l-au acuzat că a vorbit împotriva Templului şi a
40:3 Legii. Ei au dat mărturie că l-au auzit spunând că Isus din Nazaret va nimici obiceiurile pe care li le-a dat Moise.
40:4 Când Ştefan a stat înaintea judecătorilor săi, lumina slavei lui Dumnezeu s-a coborât peste faţa lui. "Toţi cei ce şedeau în Sobor s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger." Când i s-a cerut să răspundă la acuzaţiile ce i se aduseseră, el a început de la Moise şi de la proroci şi a trecut în revistă istoria copiilor lui Israel şi modul în care lucrase Dumnezeu cu ei şi a arătat cum fusese indicat Hristos în profeţie. A făcut referinţă la istoria templului şi a declarat că Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti. Iudeii adorau templul şi erau cuprinşi de o mai mare indignare când se spunea orice împotriva acelei clădiri, decât dacă s-ar fi spus împotriva lui Dumnezeu. Când Ştefan a vorbit despre Hristos şi s-a referit la templu, a văzut că oamenii îi respingeau cuvintele şi i-a mustrat fără teamă: "Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt." În timp ce păzeau rânduielile exterioare ale religiei lor, inimile lor erau corupte şi pline de un rău aducător de moarte. El a amintit cruzimea părinţilor lor în prigonirea prorocilor şi a declarat că persoanele cărora li se adresase înfăptuiseră un păcat mai mare prin respingerea şi răstignirea lui Hristos. "Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât."
40:5 Când au fost rostite aceste adevăruri directe, clare, preoţii şi mai marii lor au turbat de mânie şi au tăbărât asupra lui Ştefan, scrâşnind din dinţi. "Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu" şi a zis: "Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la
40:6 dreapta lui Dumnezeu". Poporul nu voia să-l asculte. "Au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre." Şi el a îngenuncheat şi a strigat tare: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!"
40:7 Am văzut că Ştefan a fost un om puternic al lui Dumnezeu, special educat pentru a ocupa o poziţie importantă în biserică. Satana a jubilat la moartea lui; căci ştia că ucenicii aveau să-i resimtă lipsa. Dar triumful lui Satana a fost de scurtă durată; pentru că în acel grup care a asistat la moartea lui Ştefan era o persoană căreia Isus avea să i Se descopere. Saul nu a luat parte la aruncarea cu pietre în Ştefan, dar a consimţit la moartea lui. Avea un zel deosebit în persecutarea celor din biserica lui Dumnezeu, vânându-i, luându-i din casele lor şi dându-i pe mâna celor care voiau să-i ucidă. Saul era un om înzestrat şi educat; zelul şi multa lui învăţătură îl făcuseră să fie extrem de stimat de către iudei, în timp ce era temut de mulţi dintre ucenici. Talanţii lui au fost folosiţi cu eficienţă de către Satana, ducând mai departe răzvrătirea împotriva Fiului lui Dumnezeu şi împotriva celor ce credeau în El. Dar Dumnezeu poate frânge puterea marelui vrăjmaş şi elibera pe cei care sunt ţinuţi în robie de către el. Hristos l-a ales pe Saul ca "un vas ales" pentru a-I propovădui Numele, pentru a-i întări pe ucenicii Săi în lucrarea lor şi pentru a înlocui cu prisosinţă locul gol lăsat de Ştefan