40:4 Când Ştefan a stat înaintea judecătorilor săi, lumina slavei lui Dumnezeu s-a coborât peste faţa lui. "Toţi cei ce şedeau în Sobor s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger." Când i s-a cerut să răspundă la acuzaţiile ce i se aduseseră, el a început de la Moise şi de la proroci şi a trecut în revistă istoria copiilor lui Israel şi modul în care lucrase Dumnezeu cu ei şi a arătat cum fusese indicat Hristos în profeţie. A făcut referinţă la istoria templului şi a declarat că Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti. Iudeii adorau templul şi erau cuprinşi de o mai mare indignare când se spunea orice împotriva acelei clădiri, decât dacă s-ar fi spus împotriva lui Dumnezeu. Când Ştefan a vorbit despre Hristos şi s-a referit la templu, a văzut că oamenii îi respingeau cuvintele şi i-a mustrat fără teamă: "Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt." În timp ce păzeau rânduielile exterioare ale religiei lor, inimile lor erau corupte şi pline de un rău aducător de moarte. El a amintit cruzimea părinţilor lor în prigonirea prorocilor şi a declarat că persoanele cărora li se adresase înfăptuiseră un păcat mai mare prin respingerea şi răstignirea lui Hristos. "Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât."